Art. 168 Riscul de lichiditate Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri

Regulament BNR 18 2009 institutii credit

CAPITOLUL III
Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri

SECŢIUNEA a 6-a
Riscul de lichiditate

Art. 168

(1) Cadrul de administrare a riscului de lichiditate trebuie să asigure că instituţia de credit dispune de lichiditate suficientă, inclusiv de o rezervă de lichiditate.

(2) În sensul alin. (1), rezerva de lichiditate reprezintă lichiditatea disponibilă, care acoperă necesităţile suplimentare de lichiditate ce pot apărea pe un orizont scurt de timp definit, în condiţii de criză. Rezerva de lichiditate reprezintă componenta pe termen scurt, în condiţii de criză, a capacităţii de contrabalansare.

(3) Dimensiunea rezervei de lichiditate trebuie corelată cu toleranţa la risc stabilită de instituţia de credit.

Regulament BNR 18 2009 actualizat prin:

Regulament BNR 22/2010 - pentru modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a activităţilor acestora din 30 septembrie 2010, Monitorul Oficial 690/2010;

Art. 168¹

(1) Rezerva de lichiditate trebuie să fie calibrată în funcţie de 3 factori:

a) severitatea şi caracteristicile scenariilor de criză;

b) orizontul de timp stabilit ca perioadă de menţinere;

c) caracteristicile activelor incluse în rezervă.

(2) În sensul alin. (1) lit. a), instituţiile de credit trebuie să ia în considerare 3 tipuri de scenarii de criză: scenarii legate de specificul instituţiei de credit (scenarii de tip idiosyncratic), scenarii legate de piaţă în general şi o combinare a primelor două tipuri de scenarii de criză. În toate cele 3 tipuri de scenarii, instituţiile de credit trebuie să diferenţieze finanţarea de tip wholesale astfel: societăţi financiare, societăţi nefinanciare mari şi întreprinderi mici şi mijlocii.

(3) În sensul alin. (2), scenariul legat de specificul instituţiei de credit ar putea presupune o pierdere a încrederii pieţei într-o instituţie de credit sau în grupul din care aceasta face parte, echivalent cu o înrăutăţire a ratingului. În acest tip de scenariu, ipoteza plauzibilă ar fi că finanţarea negarantată de tip wholesale nu se reînnoieşte şi se înregistrează anumite retrageri ale depozitelor de tip retail.

(4) În sensul alin. (2), scenariul legat de piaţă în general (definită ca o restrângere simultană a finanţării disponibile pe mai multe pieţe, în condiţiile în care valoarea activelor financiare devine incertă sau suferă un declin general şi există incertitudini privind impactul recesiunii economice) presupune o scădere a valorii lichidităţii anumitor active şi o deteriorare a condiţiilor pieţei pe care instituţia de credit poate obţine finanţare. În acest tip de scenariu, ipoteza plauzibilă ar fi că finanţarea de tip wholesale (atât garantată, cât şi negarantată) scade în primul rând şi este cel mai mult afectată.

(5) În sensul alin. (1) lit. b), perioada de menţinere este perioada în care instituţia de credit poate continua să îşi desfăşoare activitatea fără a avea nevoie de finanţare suplimentară şi poate să onoreze plăţile datorate în scenariile de criză avute în vedere. Instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere o perioadă de menţinere, care să fie împărţită astfel: un orizont de timp scurt (de până la una sau două săptămâni) caracterizat de condiţii de criză foarte severă şi un orizont de timp mai lung (de până la una sau două luni) caracterizat de condiţii de criză mai puţin severă, dar mai persistentă.

(6) În sensul alin. (5), cerinţele de rezervă rezultate trebuie să reflecte necesităţile de lichiditate asumate în cele două subperioade în funcţie de scenariile de criză, iar distribuţia rezervei, în ceea ce priveşte compoziţia şi dimensiunea relativă pe cele două orizonturi de timp, trebuie să reflecte necesarul de lichiditate proiectat în condiţiile ipotezelor formulate. Pe parcursul celor două perioade, instituţiile de credit trebuie să ia şi alte măsuri (cum ar fi: planuri alternative de finanţare, ajustarea activităţii, modificări ale modelului de activitate) pentru a asigura continuarea activităţii pe termen mai lung.

(7) În sensul alin. (1) lit. c), rezerva de lichiditate trebuie să fie compusă, în principal, din numerar şi din active cu grad ridicat de lichiditate chiar şi în condiţii de criză, pe care instituţia de credit poate să le vândă sau să le dea în pensiune fără a accepta reduceri mari, care să afecteze încrederea pieţei în acestea şi să genereze pierderi, evaluate prin metoda marcării la piaţă, instituţiilor de credit care deţin instrumente similare.

(8) În sensul alin. (7), numerarul reprezintă activele lichide deţinute de instituţii de credit care compun baza monetară, în sensul acceptat de banca centrală, şi trebuie să excludă numerarul care nu este disponibil din cauza cerinţelor activităţii curente (cum ar fi numerarul din ATM-uri). În cazul rezervelor minime obligatorii, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere orizontul de timp pentru care acestea sunt disponibile. Astfel, pentru orizontul de timp scurt (de până la una sau două săptămâni) toate depunerile la vedere la bănci centrale, inclusiv rezervele minime obligatorii, pot fi incluse în rezerva de lichiditate. În contextul aplicării mecanismului potrivit căruia există posibilitatea îndeplinirii nivelului prevăzut ca medie la nivelul perioadei de constituire - averaging mechanism -, instituţiile de credit trebuie să stabilească planuri de acţiune predefinite pentru a regulariza cerinţele de rezerve în eventualitatea unei neîncadrări în nivelul minim şi să definească puncte de declanşare oficiale pentru a implementa aceste planuri. Pentru orizontul de timp mai lung (de până la una sau două luni), numai excesul de active lichide deţinute de instituţiile de credit care depăşeşte rezervele minime obligatorii poate fi luat în calculul rezervei de lichiditate.

(9) În sensul alin. (7), instituţiile de credit trebuie să deţină active care sunt eligibile pentru operaţiunile cu băncile centrale şi care au un grad ridicat de lichiditate pe pieţe (cum ar fi obligaţiuni guvernamentale negrevate de sarcini, de o calitate ridicată, obligaţiuni garantate), pe care să le folosească în condiţii de criză severă aferentă orizontului de timp scurt (de până la una sau două săptămâni), în situaţia în care lichiditatea pieţei este sub presiune şi instituţiile de credit trebuie să aibă capacitatea de a genera lichiditate imediat şi la valori ce pot fi prevăzute fără a adăuga presiune suplimentară pieţei.

(10) În sensul alin. (7), în condiţii de criză aferente orizontului de timp mai lung (de până la una sau două luni), instituţiile de credit pot să deţină un set mai larg de active lichide, cu condiţia să demonstreze Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere că au capacitatea de a genera lichiditate din activele respective, în condiţii de criză, în perioada de timp specificată. Instituţiile de credit trebuie să specifice, în politicile lor interne, criterii relevante pentru a distinge activele care rămân lichide în condiţii de criză (cum ar fi caracteristicile emitentului unui titlu, adâncimea pieţei relevante pe o perioadă suficient de mare).

(11) Instituţiile de credit trebuie să aibă o înţelegere clară a termenilor şi condiţiilor în care banca centrală poate furniza finanţare garantată cu activele eligibile ca garanţie financiară în condiţii de criză. În acest sens, instituţiile de credit trebuie să testeze în mod periodic dacă banca centrală va furniza efectiv finanţare garantată cu aceste active şi trebuie să aplice marje corespunzătoare pentru a reflecta suma pe care aceasta ar putea să o furnizeze în condiţii de criză. Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere existenţa unei diversificări adecvate a activelor componente ale rezervei, astfel încât să asigure că nu se bazează aproape în totalitate pe accesul la facilităţile oferite de banca centrală.

Regulament BNR 18 2009 actualizat prin:

Art. 168²

(1) Instituţiile de credit trebuie să îşi administreze stocul de active lichide pentru a asigura, într-o măsură cât mai mare posibil, că acesta va fi disponibil în condiţii de criză. Instituţiile de credit trebuie să evite concentrările în deţinerea de active şi trebuie să asigure că nu există impedimente de ordin juridic sau operaţional pentru utilizarea acestor active.

(2) În sensul alin. (1), pentru determinarea lichidităţii activelor şi a măsurii în care acestea rămân lichide în condiţii de criză, instituţiile de credit pot să utilizeze factori cum ar fi: factori specifici emitentului (de exemplu, calitatea creditului aferentă emitentului), factori specifici emisiunii (de exemplu, scadenţa şi dimensiunea emisiunii) şi factori instituţionali [de exemplu, dacă activul este tranzacţionat pe pieţe centralizate ori pe pieţe nereglementate (OTC) sau dacă are o bază de investitori diversificată].

(3) În sensul alin. (1), diversificarea deţinerilor de active trebuie să se facă în funcţie de factori cum ar fi emitentul, scadenţa sau moneda.

(4) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie să depună toate diligenţele pentru a fi active în mod regulat pe fiecare piaţă pe care acţionează direct şi în care deţin active în scopuri de asigurare a lichidităţii.

Regulament BNR 18 2009 actualizat prin:

← Art. 167 Riscul de lichiditate Procesul intern de evaluare a...		Art. 169 Riscul de lichiditate Procesul intern de evaluare a... →

Art. 168 Riscul de lichiditate Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 168 Riscul de lichiditate Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri