Acţiune în regres
| Comentarii |
|
Judecătoria REŞITA Sentinţă civilă nr. 764 din data de 22.04.2016
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 04.09.2015 pe rolul Judecătoriei R., sub nr. …./290/2015, reclamanta N. M. în contradictoriu cu pârâtul L. I. D. I. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispuna obligarea pârâtului la plata sumei dc 2538.18 lei din care suma de 2153,18 lei reprezintă suma restanta (credit bancar) și suma de 385 lei rata aferentă lunii septembrie, precum și să plătească în continuare ratele restante la Contractul de credit bancar nr. …./15.01.2008, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1341 alin. 1 și art. 1357 din N.C.C. art. 1384 alin. 1, art. 1385 si art. 1386 din Noul Cod Civil, art. 861 din C.P.C.
Pârâtul a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, întrucât datoria pe care o invocă reclamanta este una comună, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că a fost căsătorit cu reclamanta, iar la data de 16.09.2013 au divorțat.
Pârâtul a mai arătat că contractul a fost încheiat în timpul căsătoriei, fiind o datorie comună - supusă partajului, sens în care intenționează să deschidă un dosar de partaj pentru a lichida această datorie matrimonială.
A menționat că reclamanta a semnat contractul de credit în calitate de codebitor.
În faza de cercetare judecătorescă s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității.
Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța a constatat că reclamanta și pârâtul au încheiat contractul de credit nr. …./2008 cu Banca T., anterior desfacerii căsătoriei prin sentința civilă nr. …./16.09.2013, pronunțată de Judecătoria R. în dosar nr. …/290/2013, astfel încât datoria înregistrată de aceștia are caracterul unei datorii comune.
În atare situație, în măsura în care părțile nu ajung la un acord, devin incidente dispozițiile art. 984 C.proc.civ., conform cărora dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție potrivit celor arătate la art. 983, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
Prin urmare, se reține că datoriile comune fac parte din masa partajabilă a reclamantei și a pârâtului, iar stabilirea în concret a modalității în care vor fi suportate aceste datorii de cărte cei doi poate avea loc numai în cadul unui partaj voluntar sau judiciar.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că acesta nu a pierdut procesul.
| ← Dobândire personalitate juridică. Jurisprudență Persoane juridice | Ordonanţă preşedinţială- condiţiile de admisibilitate → |
|---|
