Acţiunea în stabilire de paternitate. Proba ştiinţifică de cercetare a paternităţii prin amprentare genetică. Refuzul instanţei de a administra această probă. Consecinţe
| Comentarii |
|
Învestită legal cu cererea pretinsului tată, de efectuare a expertizei medico-legale, esenţială pentru o justă soluţionare a cauzei, instanţa de apel trebuie să analizeze şi să se pronunţe asupra acestei cereri, nefiind suficient să o examineze numai din perspectiva motivelor pentru care această probă nu a fost efectuată în primă instanţă. Or, dat fiind rolul instanţei de apel, acela de instanţă superioară de fond, în faţa căreia devoluează litigiul în limitele cererii de apel, potrivit art. 292 şi art. 295 C.proc.civ., aceasta era ţinută să pună în discuţia părţilor proba cu expertiza solicitată prin motivele de apel şi să o încuviinţeze, având în vedere pertinenţa, concludenţa şi utilitatea acesteia.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 189 din 1 septembrie 2008
Prin sentința civilă nr. 5402/19.10.2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a admis acțiunea având ca obiect stabilirea paternității, formulată de reclamanta T.G.F. împotriva pârâtului B.C. și s-a stabilit că pârâtul este tatăl minorei T.D.A., născută în anul 2004, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că acțiunea promovată de reclamantă în numele minorei este întemeiată, în cauză fiind administrate probe din care a rezultat cu certitudine că minora a fost concepută și s-a născut în urma relațiilor notorii asemănătoare celor de familie dintre reclamantă și pârât, începând cu anul 2003, perioada legală de concepție situându-se în intervalul de timp în care părțile au conviețuit.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, deși s-a încuviințat proba cu expertiza medico-legală de cercetare a paternității, pârâtul nu s-a prezentat în vederea recoltării probelor biologice, deși s-au acordat mai multe termene în acest sens, iar reclamanta împreună cu minora s-au deplasat la institutul specializat, așa încât, în lumina celorlalte probe administrate în cauză, s-a ajuns la concluzia indubitabilă că pârâtul este tatăl minorei.
Prin decizia nr. 97/07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât.
în principal, s-a reținut că nu poate fi imputată primei instanțe lipsa de rol activ în administrarea expertizei medico-legale, câtă vreme s-au acordat mai multe termene în acest scop, intimata reclamantă împreună cu copilul s-au prezentat la sediul Institutului „Mina Minovici” București, iar apelantul sub diferite pretexte nu s-a prezentat, așa încât instanța de fond a fost nevoită să aprecieze conduita apelantului pârât în raport de celelalte probe administrate în cauză, cu acte și testimoniale, probe ce confirmă relația strânsă a părților pe o perioadă de timp care include timpul legal de concepție a copilului. S-a mai reținut că pensia de întreținere a fost fixată în raport cu cota de ¼ din veniturile nete lunare ale apelantului, cu respectarea dispozițiile art. 86 și 94 C.fam.
împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul în termen și motivat.
Dezvoltând principalul motiv de recurs, pârâtul a arătat că în mod greșit acțiunea promovată a fost admisă exclusiv în baza probatoriului testimonial, în condițiile în care o soluție cu adevărat legală și temeinică nu se putea pronunța în cauză decât în baza unei probe științifice, reprezentată de testul ADN.
Referitor la această problema, recurentul a arătat că nu a refuzat să se prezinte la Institutul „Mina Minovici” și că numai împrejurări cu totul excepționale și obiective legate de starea de sănătate și serviciu l-au pus în imposibilitate de a se prezenta pentru efectuarea expertizei.
A mai precizat că a solicitat instanței de apel să fixeze o nouă dată pentru prezentarea părților la IML „Mina Minovici”, în vederea efectuării testului ADN, lucru pe care instanța de apel nu numai că nu l-a făcut, dar nici nu a motivat de ce a respins această cerere.
în susținerea acestei critici pârâtul a mai arătat că, deși în apel a invocat că prima instanță a ignorat nejustificat o serie de înscrisuri, tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
De asemenea, a precizat că instanța de apel nu s-a pronunțat nici cu privire la problema pensiei de întreținere cuvenită minorei, în condițiile în care pe parcursul procesului situația de fapt s-a schimbat în sensul că, la data de 27.10.2007, pârâtul s-a căsătorit și din această căsătorie a rezultat minorul B.C. născut la data de 2.07.2008.
Prin decizia nr. 189/01.09.2008, Curtea de Apel a admis recursul declarat de pârâtul B.C., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Olt.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Este întemeiat motivul de recurs cu privire la neadministrarea de către instanța de apel a probei cu expertiza.
Astfel, deși învestită legal cu cererea apelantului de efectuare a expertizei medico-legale esențială pentru o justă soluționare a cauzei, instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, decât din perspectiva motivelor pentru care această probă nu a fost efectuată în primă instanță.
Or, dat fiind rolul instanței de apel, acela de instanță superioară de fond, în fața căreia devoluează litigiul în limitele cererii de apel, potrivit art. 292 și art. 295 C.proc.civ., aceasta era ținută să pună în discuția părților proba cu expertiza solicitată prin motivele de apel și să o încuviințeze, date fiind pertinența, concludența și utilitatea ei, ulterior trecând la administrarea acesteia.
Numai ulterior, dacă pârâtul căruia în apel îi revine sarcina probațiunii refuza să se prezinte în vederea efectuării expertizei sau obstacula în orice mod efectuarea acestei probe, instanța de apel era în drept să interpreteze această atitudine a pârâtului în contextul probatoriului administrat în primă instanță.
Neprocedând în acest mod și neîncercând să administreze proba cu expertiză care era esențială în cauză, instanța de apel s-a pus în imposibilitate de a putea soluționa fondul cauzei, care raportat la obiectul litigiului, se impune a fi cercetat cât mai concordant cu adevărul obiectiv, iar nu în baza unor prezumții judiciare desprinse din probatoriul testimonial administrat în primă instanță.
în consecință, dat fiind faptul că instanța de apel a nesocotit în soluționarea cauzei dispozițiile art. 295 C.proc.civ., cauzând apelantului o vătămare ce nu poate fi îndreptată decât prin casarea hotărârii acestei instanțe, instanța de recurs, potrivit art. 304 pct. 5 raportat la dispozițiile art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) C.proc.civ., a admis recursul formulat de pârât și a casat decizia atacată, cu consecința trimiteri cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Olt.
în rejudecare, instanța de apel va pune în discuția părților și va trece la administrarea probei cu expertiză solicitată de apelant.
Nu în ultimul rând, se impune a se aminti că acțiunea este promovată de mamă în numele copilului și că acesta, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 272/2004, are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale, dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi crescut, educat și îngrijit de aceștia.
Prin urmare, interesul superior al copilului, principiu ce trebuie respectat și în această procedură judiciară, în sensul art. 2 din același act normativ, reclamă manifestarea unui rol activ indiscutabil de către instanța de judecată, care, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, trebuie să prevină orice greșeală în aflarea adevărului.
Ca o consecință a soluției mai sus argumentate, nu a mai fost analizat motivul de recurs formulat de pârât vizând soluționarea capătului de cerere accesoriu privind pensia de întreținere, soluția pronunțată asupra acestuia depinzând în totalitate de soluționarea capătului de cerere principal, argumentele aduse de recurent subsumat acestei critici urmând a fi avute în vedere de instanța de apel, la soluționarea fondului cauzei.
| ← Reîncredinţare minor spre creştere şi educare. Criterii | Interpretarea termenului procedural de recurs. Comparaţie cu... → |
|---|
