Admisibilitatea notării în cartea funciară a suprapunerii titlurilor de proprietate cu privire la acelaşi imobil.
| Comentarii |
|
Preferabilitatea unuia dintre cele două titluri se analizează pe calea acţiunii în revendicare, iar nu pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară
Noul Cod Civil, art. 902 alin. (2), art. 907 Legea nr. 7/1996, art. 19, art. 50
Prin încheierea pronunţată la data de 05.03.2009 de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/4/2008, s-a luat act de renunţarea petcntei la judecată, în contradictoriu cu O.C.P.I. Sector 4 Bucureşti, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară şi O.C.P.I. Bucureşti, fiind respinsă plângerea formulată împotriva acestor intimaţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a fost respinsă plângerea împotriva încheierii dc carte funciară a O.C.P.I. Sector 4 Bucureşti cu nr. 130380/31.01.2008, formulată de petenta SC A. SA privind pe intimaţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi C.V., astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu încheierea nr. 6083/12.04.2005, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 866/26.02.2003, a dosarului cadastral de identificare a imobilului avizat de O.C.P.I. Bucureşti, s-a deschis cartea funciară nedefinitivă şi s-a intabulat dreptul de
proprietate asupra terenului în suprafaţă de 4991,44 mp, situat în mun. Bucureşti, sector 4, la PII/1 în favoarea petentei SC A. SA, astfel cum a rezultat din extrasul de carte funciară pentru informare.
In raport cu dispoziţiile art. 42 alin. (1) din Regulamentul A.N.C.P.I. şi alin. (2) lit. q), coroborate cu prevederile Legii nr. 7/1996, având în vedere că drepturile de proprietate înscrise în titlurile de proprietate ale părţilor reprezintă în realitate aceeaşi parcelă de teren, astfel cum a reieşit din expertiza întocmită în dosarul nr. y/l995 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţa a apreciat că respectiva suprapunere reprezintă un fapt juridic, ce, în limitele determinate de lege, a fost notat în cartea funciară nedefinitivă, în mod temeinic.
De asemenea, s-a constatat că notarea în cartea funciară întruneşte condiţiile cerute de dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, precum şi cele ale art. 39 pct. 9 şi art. 42 alin. (1) din Regulament, iar notarea s-a făcut la cererea persoanei interesate, respectiv la sesizarea serviciului specializat în ţinerea evidenţelor cadastrale ale localităţii.
împotriva acestei încheieri a declarat apel petenta SC A. SA, solicitând admiterea apelului, să se respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi rectificarea cărţii funciare, în sensul respingerii cererii de înscriere a suprapunerii, precum şi radierea acestei notări.
în motivarea apelului s-a arătat că, având în vedere dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 7/1996, care precizează din ce notări este compusă partea a Il-a cărţii funciare, apelanta consideră că instanţa în mod greşit a apreciat că suprapunerea reprezintă un fapt juridic, aceasta efectuându-se în baza unor adrese ale Primăriei Municipiului Bucureşti, prin care se solicita oficiului un punct de vedere cu privire la cererea petentei de atribuire a unui număr poştal. Adresele au fost notate fară a exista un temei legal, apelanta invocând dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Se mai arată că apelanta are calitatea de proprietar tabular de bună-credinţă a imobilului situat în mun. Bucureşti, sector 4, drept dobândit prin contract de vânzare-cumpărare autentic şi intabulat prin încheierile nr. 6083/2005 şi nr. 6084/2005.
Vânzarea-cumpărarea imobilului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 7/1996, respectiv art. 27, art. 33 şi art. 34, iar la autentificarea contractului notarul a solicitat extras de carte funciară.
Apelanta-petentă susţine că titlul de proprietate invocat de C.V. nu este valabil şi nu îi este opozabil, întrucât titlul executoriu invocat de acesta este o hotărâre judecătorească pronunţată la data de
14.11.2000, în dosarul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru care pretinsul proprietar nu a flîcut niciun fel de menţiune în cartea funciară, nici la acel moment şi nici ulterior pe parcursul derulării procesului.
Prin decizia civilă nr. 135/A/5.02.2010, Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa în acest mod, instanţa de apel a reţinut că, atât timp apelanta-petentă şi intimatul C.V. invocă titluri de proprietate asupra aceluiaşi teren şi că, în raport de aceste titluri, drepturile lor de proprietate se suprapun, în mod evident această împrejurare constituie un fapt juridic, astfel cum acesta este definit de lege, că priveşte proprietatea părţilor implicate în acest raport şi că se impune a fi adus la cunoştinţa terţilor prin înscrierea în cartea funciară în scopul producerii efectelor de opozabilitate.
împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs în termen legal petenta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate, recurs respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1116R/14.09.2010 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Analizând actele şi lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile şi apărările formulate, cât şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Curtea a reţinut că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 19 din Legea nr. 7/1996, republicată, cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numele localităţii în care este situat imobilul, precum şi din trei părţi, respectiv: partea I, referitoare la descrierea imobilului, partea a Il-a, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate şi partea a III-a, referitoare la dezmembrămintele dreptului de proprietate şi sarcini. In partea a III-a lit. b) se înscriu faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte.
De asemenea, art. 42 alin. (1) din Regulamentul A.N.C.P.I. prevede că „notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte şi drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul”, iar alin. (2) lit. q) din acelaşi articol precizează că „în această categorie pot fi enumerate: orice alte fapte, drepturi personale sau acţiuni a căror notare este permisă de lege şi au legătură cu imobilul”.
Conform expertizei întocmite în dosarul nr. y/l 995 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, drepturile de proprietate ale recurentei şi intimatului C.V., aşa cum apar înscrise în titlurile de proprietate prezentate de părţi, reprezintă aceeaşi parcelă de teren, fapt confirmat şi de adresa Primăriei Municipiului Bucureşti.
Aşadar, instanţele de judecată au reţinut în mod corect că această suprapunere reprezintă un fapt juridic şi ca urmare, notarea în cartea funciară nedefinitivă a menţiunii suprapunerii este legală, fiind în acord cu dispoziţiile legale citate, respectiv art. 19 din Legea nr. 7/1996, republicată şi art. 42 alin. (1) din Regulamentul A.N.C.P.l.
Susţinerile recurentei ce vizează legalitatea titlului de proprietate al intimatului C.V., cât şi cu privire la preferabilitatea titlului de proprietate exhibat de către aceasta exced cadrului procesual, aceste alegaţii putând fi analizate în cadrul litigiului ce are ca obiect revendicarea imobilului în discuţie.
Recurenta nu poate invoca existenţa unor prejudicii în cazul în care notarea se face în mod legal, iar cu privire la faptul că prezenta plângere reprezintă singura modalitate de contestare a suprapunerii dreptului de proprietate al intimatului, Curtea reţine că, în raport cu soluţia irevocabilă ce se va da în litigiul existent între părţi, această menţiune va putea fi radiată.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1116R din 14 septembrie 2010, nepublicată
Comentarii: Constituie un fapt juridic împrejurarea că două titluri de proprietate prezentate de două persoane diferite, proprietar tabular şi o altă persoană care a solicitat ulterior intabularea dreptului său de proprietate, au ca obiect acelaşi imobil, existând astfel suprapunere între drepturile de proprietate. Este admisibilă notarea în cartea funciară a unei suprapuneri, în scop de opozabilitate faţă de terţi.
Pe calea plângerii reglementate de art. 50 alin. (21) din Legea nr. 7/1996, formulată împotriva încheierii de admitere a notării suprapunerii, nu este posibil a se verifica legalitatea celor două titluri de proprietate, ci astfel de apărări pot fi formulate pe calea acţiunii în revendicare sau în constatarea dreptului de proprietate, după caz. Numai în urma parcurgerii acestei proceduri contradictorii se poate administra probatoriul adecvat şi se poate stabili preferabilitatea unuia dintre cele două titluri exhibate.
Prin modificările aduse Legii nr. 7/1996 prin Legea nr. 133/2012, art. 19 alin. (1) pct. B lit. e1) prevede expres înscrierea suprapunerii imobilelor înregistrate în planul cadastral de carte funciară. Cu toate
acestea, prin Legea nr. 219/2012, art. 19 alin. (1) pct. B lit. e1) a devenit art. 19 alin. (1) pct. B lit. g) şi a fost reformulat, fiind exclusă de la înscriere ipoteza suprapunerii imobilelor. Aceste modificări succesive sugerează ideea că legiuitorul a optat pentru excluderea posibilităţii înscrierii suprapunerii. într-un asemenea caz, dacă un imobil este înscris în cartea funciară pe numele unei persoane, iar ulterior o altă persoană solicită înscrierea dreptului său real asupra unui imobil care se suprapune total sau parţial cu cel deja intabulat, soluţia este de respingere a cererii ulterioare de înscriere. Persoana interesată are deschisă calea acţiunii de fond, dublată de o acţiune în rectificarea cărţii funciare, în urma căreia va obţine înscrierea dreptului său, în funcţie de soluţia pronunţată pe cale judecătorească. Până la soluţionarea litigiului, nu este posibilă înscrierea sau notarea suprapunerii, ci numai notarea litigiului, conform art. 902 alin. (2) pct. 18 şi pct. 19 Noul Cod Civil, asigurându-se astfel opozabilitatea faţă de terti a acestei situatii create.
| ← Notarea în cartea funciară a interdicţiei de înstrăinare a... | Notarea litigiului având ca obiect acţiunea în rezo-luţiune.... → |
|---|
