Caracterul contencios sau necontencios al căii de atac a plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
| Comentarii |
|
Inadmisibilitatea cererii de intervenţie în interes propriu într-un astfel de litigiu. Lipsa pârâtului în plângerea împotriva încheierii de carte funciară. Consecinţe
Noul Cod Civil, art. 884, art. 893 Legea nr. 7/1996, art. 48, art. 49, art. 50
Prin adresa O.C.P.I. Mureş a fost înaintată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 02.03.2007, plângerea petentului Municipiul Târgu Mureş formulată împotriva încheierii de carte funciară nr. 8756/19.02.2007, prin care s-a solicitat instanţei admiterea plângerii şi respingerea cererii depuse de Consiliul Judeţean Mureş prin care s-a înscris dezmembrarea unui teren în cartea funciară x şi înscrierea în proprietatea Judeţului Mureş a terenului în suprafaţă de 194.584 mp şi a construcţiilor aferente, cu excepţia construcţiilor C12 şi CI3 rămase în administrarea municipiului Târgu Mureş şi instituirea uni drept de administrare asupra construcţiilor în favoarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, precum şi restabilirea situaţiei anterioare în cartea funciară.
In acest cadru procesual, Judeţul Mureş a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat admiterea intervenţiei şi respingerea cererii petentului.
Petentul Municipiul Târgu Mureş a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie în interes propriu, solicitând instanţei să dispună respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie în interes propriu şi, în subsidiar, în măsura în care va fi calificată ca cerere în interesul O.C.P.I. să se dispună respingerea acesteia ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 07.05.2007, instanţa a pus în discuţic admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie formulate de Judeţul Mureş şi deliberând, a reţinut că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, care este plângere împotriva încheierii dc carte funciară, în temeiul art. 52 CPC, această cerere este admisibilă în principiu ca o cerere în interesul intimatului O.C.P.I. Mureş.
La data de 15.12.2008 la dosar s-a depus din partea intervenien-tului Judeţul Mureş o cerere de renunţare la cererea de intervenţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 246 CPC, subliniindu-se că, indiferent de calificarea dată de instanţă cererii de intervenţie, care a fost formulată de intervenient ca o cerere de intervenţie în interes propriu, fiind invocate pretenţii proprii faţă de petent, cererea de desistare
la continuarea judecăţii poate fi oricând formulată. Intervenientul a subliniat că intervenţia în interesul O.C.P.I. nu se justifică în con-
diţiile în care, faţă de Decizia nr. 72/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că Oficiul nu are calitate procesuală pasivă în plângerile împotriva înscrierilor de carte funciară.
La termenul de judecată din 02.02.2009, instanţa, faţă de conţinutul adresei de trimitere a plângerii, prin care intimatul O.C.P.I. Mureş a invocat lipsa sa de calitate procesuală pasivă şi ţinând cont că excepţia trebuie soluţionată cu prioritate faţă de actele de dispoziţie ale părţilor, după punerea în discuţia părţilor a excepţiei, a hotărât admiterea acesteia, pe temeiul deciziei în interesul legii menţionate.
Instanţa a mai constatat că în urma admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului, cererea de intervenţie în interesul acestuia formulată de Judeţul Mureş rămâne fară suport juridic, motiv pentru care a dispus ca intervenientul accesoriu să nu mai fie citat în cauză, cu precizarea că soluţia asupra acestei cereri va fi cuprinsă în hotărârea finală. Legat de faptul că la data la care s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului, intervenientul a formulat o cerere de renunţare la judecată, s-a precizat că soluţia asupra excepţiei are prioritate faţă de actul de dispoziţie al intervenientului accesoriu, deoarece nu se poate renunţa decât la o cerere de intervenţie accesorie care sprijină poziţia unei părţi din proces. Or, din moment ce intimatul nu mai avea legitimare procesuală în cauză, instanţa nu a putut da eficienţă actului de dispoziţie formulat de Judeţul Mureş, această solicitare rămânând fară obiect odată cu constatarea lipsei calităţii de parte pasivă în proces a intimatului O.C.P.I. Mureş.
La termenul de judecată din 09.03.2009, ţinând cont de noul cadru procesual, instanţa a pus în vedere petentului ca pentru următorul termen de judecată să precizeze în scris dacă înţelege să îşi modifice cererea în sensul chemării în judecată a Judeţului Mureş.
Prin notele de şedinţă depuse la dosar în data de 09.03.2009, petentul a solicitat continuarea judecăţii în cadrul procesual stabilit la acea dată, subliniind că, aşa cum reiese din cuprinsul Deciziei
nr. 72/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea de carte funciară are caracter necontencios şi, de altfel, plângerea împotriva încheierii fiind notată în cartea funciară, sentinţa ce urmează a fi pronunţată va fi opozabilă proprietarului înscris în cartea funciară.
Instanţa a încuviinţat în cauză şi a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza topografică.
Prin sentinţa civilă nr. 8762/26.11.2009 a Judecătoriei Târgu Mureş, a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă plângerea formulată de petentul Municipiul Târgu Mureş, în contradictoriu cu O.C.P.I. Mureş, a fost respinsă ca rămasă fară obiect cererea de intervenţie accesorie, formulată de Judeţul Mureş, şi a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de petentul Municipiul Târgu Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, ţinând cont de cele reţinute în privinţa evoluţiei cadrului procesual, plângerea dedusă judecăţii este inadmisibilă. Astfel, prin încheierea nr. 8756/19.02.2007, pronunţată de registratorul de carte funciară din cadrul O.C.P.I. Mureş, s-a admis cererea formulată de Judeţul Mureş cu privire la imobilul construcţii şi teren în suprafaţă de 194.584 mp, înscris în cartea funciară a localităţii S, proprietatea Statului Român şi a altor persoane fizice în diferite cote ideale din dreptul de proprietate, concesionat în baza contractului de concesiune nr. 8/1994 şi s-a dispus dezmembrarea imobilului în trei parcele.
în privinţa parcelei nr. III, care prezintă relevanţă în cauză, în suprafaţă de 193.499 mp teren şi construcţii, s-a dispus „ca primă înscriere conform Legii nr. 7/1996, se va înscrie în cartea funciară cu titlu de drept trecere în baza H.G. nr. 86/2002 şi H.G. nr. 964/2002 în favoarea Judeţului Mureş în cotă de 1/1 teren şi restul construcţiilor şi Municipiul Târgu Mureş 1/1 clădire CI2, CI3, cu drept de administrare asupra terenului şi asupra construcţiilor (cu excepţia clădirilor C12 şi CI3) în favoarea Consiliului Judeţean Mureş şi drept de administrare asupra construcţiilor (cu excepţia clădirilor C12 şi C13) în favoarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş”.
Faptul că prin calea de atac promovată petentul invocă încălcarea dreptului său de proprietate, prin aceea că înscrierea realizată de Judeţul Mureş vizează şi unele străzi din municipiul Târgu Mureş, parcări din domeniul public şi cimitirul municipal S. şi a dreptului real de administrare, constituit prin încheierea nr. 1636/21.04.1975 şi care nu a fost revocat sau anulat prin vreun act administrativ, imprimă cererii un caracter contencios. Or, diferendul juridic care implică interese contrare poate fi rezolvat doar într-o procedură contradictorie, în care toate părţile dispun de posibilitatea de a invoca
apărări pentru protejarea dreptului lor sau a interesului legitim invocat.
Este adevărat că procedura de înscriere în cartea funciară, astfel cum este reglementată de prevederile art. 47 şi urm. din Legea nr. 7/1996, are un caracter esenţialmente necontencios, deoarece registratorul de carte funciară analizează cererea de înscriere fară citarea persoanelor interesate, dispunând prin încheiere după examinarea înscrisurilor anexate cererii şi consultării cuprinsului cărţii funciare. Caracterul necontencios al procedurii de înscriere se transferă şi asupra plângerii de carte funciară în situaţia în care soluţia registratorului este de respingere a cererii de înscriere şi nu există terţe persoane ale căror drepturi să fie încălcate prin încheiere (de exemplu, cereri de dezmembrare ale parcelelor înscrise formulate de proprietarul tabular, singurul care are drepturi reale constituite asupra imobilului).
Ori de câte ori însă soluţia dată cererii de înscriere priveşte şi alte persoane interesate, plângerea formulată în baza art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 de terţa persoană (în sensul că nu este vorba de persoana care a formulat cererea de înscriere) lezată dobândeşte caracter contencios, putând fi soluţionată doar cu participarea tuturor persoanelor în privinţa cărora înscrierea de carte funciară produce efecte juridice.
Faţă de aceste considerente, în condiţiile în care în proces nu figurează persoana în raport de care se invocă existenţa unor drepturi reale, respectiv Judeţul Mureş, instanţa apreciază că nu poate analiza temeinicia plângerii petentului. Cum este obligaţia reclamantului de a determina atât obiectul judecăţii, precum şi persoanele cu care înţelege să se judece, instanţa neputând determina cadrul judecăţii, având doar posibilitatea ca, în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. (5) CPC, să pună în vedere părţii necesitatea modificării limitelor judecăţii, plângerea dedusă judecăţii, astfel cum a fost formulată de petent, este inadmisibilă.
Cu toate că în urma admiterii excepţiei procesuale pasive a intimatului O.C.P.I. Mureş, la termenul de judecată din 09.03.2009 instanţa a pus în discuţie introducerea în cauză a Judeţului Mureş, solicitându-i petentului să îşi precizeze poziţia în această privinţă, prin notele de şedinţă primite la dosar în data de 09.04.2009, petentul a arătat că doreşte soluţionarea cererii sale fară chemarea în
judecată a Judeţului Mureş. In justificarea alegerii sale, petentul a subliniat că plângerea formulată are caracter necontencios, aducând două argumente în sprijinul raţionamentului său: primul se inspi
ră din Decizia nr. 72/2007 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dată într-un recurs în interesul legii, petentul subliniind că instanţa supremă a reţinut în decizia sa caracterul necontencios la procedurii, iar potrivit celui de-al doilea, soluţia dată plângerii este oricum opozabilă proprietarului înscris în cartea funciară, în condiţiile în care, potrivit art. 50 din Legea nr. 7/1996, plângerea se înscrie din oficiu în cartea funciară.
Instanţa nu poate primi argumentele invocate de petent. Astfel, în ceea ce priveşte prima susţinere, trebuie subliniat că instanţa supremă vorbeşte despre caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară, al activităţii de publicitate imobiliară desfăşurate de registratorul de carte funciară şi în contextul examinării calităţii procesuale a oficiilor de cadastru în plângerile de carte fun-
ciară. Cu alte cuvinte, înalta Curte afirmă caracterul necontencios al fazei administrative în care se soluţionează cererea de înscriere, pentru a ajunge la concluzia că organul administrativ chemat să dea o rezolvare cererii de înscriere nu poate fi parte în faza jurisdic-ţională, în plângerea formulată împotriva încheierii de admitere/ respingere. Curtea nu enunţă în considerentele deciziei sale caracterul necontencios al plângerii împotriva încheierii de carte funciară, dimpotrivă, citând textul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, potrivit căreia înscrierea unui drept se poate efectua numai „împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută”, Curtea sugerează că, într-o plângere împotriva încheierii de carte funciară, au legitimare procesuală activă şi pasivă doar persoanele la care se referă înscrierea de carte funciară. Este adevărat că acest argument a fost folosit de Curte pentru a sublinia că oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară nu pot fi parte în proces în condiţiile în care nu sunt subiectele de drept vizate prin înscrierile de carte funciară, însă implicit, din recunoaşterea faptului că în plângerile de carte funciară pot sta în judecată doar persoanele care au legătură cu drepturile înscrise în carte funciară, decurge o consecinţă firească, şi anume că, atunci când înscrierea are ca obiect drepturi care aparţin mai multor persoane, examinarea legalităţii acelei înscrieri şi a conflictului juridic ivit nu se poate face decât într-o procedură contradictorie.
In ceea ce priveşte cea de-a doua susţinere a petentului, acesta dă o interpretare greşită semnificaţiei art. 50 din Legea nr. 7/1996, făcând o confuzie între efectul juridic vizat de text, respectiv opozabilitatea unei situaţii juridice constând în existenţa unui proces cu
privire la imobilul înscris în cartea funciară şi relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti. Din faptul înscrierii plângerii împotriva încheierii de carte funciară (opozabilitate) nu poate decurge obligativitatea faţă de terţele persoane a hotărârii prin care s-a soluţionat plângerea, din cauza principiului relativităţii lucrului judecat (res inter aliis indicata aliis neque nocet neque prodesse potest). Având în vedere că instanţa este învestită de părţi, judecând sub semnul principiului disponibilităţii şi pronunţând hotărârea numai în limitele cerute de părţi, este firesc ca faţă de persoanele care nu au luat parte la judecată şi nu au putut supune instanţei apărări şi mijloace de probă, hotărârea astfel pronunţată să nu producă niciun efect direct.
In fine, aşa cum rezultă din reglementarea de drept comun a procedurii necontencioase (art. 331 şi urm. CPC), aceasta se caracterizează esenţialmente prin absenţa unui litigiu, reclamantul neinvocând un drept potrivnic faţă de o altă persoană. Or, plângerea cu care instanţa a fost învestită în acest dosar are ca obiect anularea înscrierilor făcute la cererea Judeţului Mureş prin încălcarea drepturilor petentului, fiind exclusă calificarea cererii promovate ca având caracter contencios.
Pentru toate aceste considerente, instanţa a respins plângerea formulată ca inadmisibilă, petentul având la dispoziţie căile procedurale contencioase pentru apărarea drepturilor sale. în acelaşi timp, instanţa a dat eficienţă şi admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a O.C.P.I. Mureş şi a rămânerii fară obiect a cererii de intervenţie accesorie formulate de Judeţul Mureş.
Prin decizia nr. 232/29.09.2010, pronunţată de Tribunalul Mureş, Secţia civilă, s-a admis apelul declarat de Municipiul Târgu Mureş, reprezentat de Primarul Municipiului Târgu Mureş, împotriva sentinţei sus-menţionate şi în consecinţă, s-a dispus schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii formulate de Municipiul Târgu Mureş, împotriva încheierii nr. 8756/19.02.2007, emisă de O.C.P.I. Mureş - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Târgu Mureş şi anularea încheierii atacate, dispunându-se restabilirea situaţiei anterioare în cartea funciară, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Prin decizia civilă nr. 218R/31.03.2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a dispus admiterea recursului şi modificarea deciziei re-curate, fiind respins ca nefondat apelul şi fiind menţinută sentinţa atacată.
In acest sens, instanţa de recurs a apreciat că petentul invocă drepturi potrivnice faţă de Judeţul Mureş şi faţă de Consiliul Judeţean Mureş, în favoarea cărora s-a înscris în cartea funciară, prin încheierea atacată, dreptul de proprietate, respectiv dreptul de administrare, ceea ce-i conferă plângerii formulate un caracter
contencios. In acest context, se impune ca aspectele invocate să fie dezbătute în contradictoriu cu Judeţul Mureş, respectiv cu Consiliul Judeţean Mureş, care figurează în cartea funciară.
In virtutea rolului activ consacrat de art. 129 alin. (5) CPC, cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă, s-a pus în discuţia părţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual prin introducerea în proces a persoanelor prevăzute de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, respectiv a persoanelor interesate potrivit menţiunilor de carte funciară, însă petentul a precizat că nu înţelege să formuleze plângerea în contradictoriu cu aceste persoane pe motiv că aceasta
are un caracter necontencios, conform Deciziei nr. 72/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin decizia menţionată s-a reţinut că procedura de înscriere în cartea funciară are un caracter necontencios şi din această perspectivă O.C.P.I. nu are calitate procesuală pasivă în plângerile întemeiate pe prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996. Acest aspect a fost de altfel clarificat ulterior pronunţării deciziei menţionate, Legea nr. 7/1996 fiind modificată prin O.U.G. nr. 64/2010, prin care s-a introdus art. 50' şi s-a prevăzut expres că soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară se face fară citarea oficiului teritorial.
In acest context nu este însă exclusă legitimarea procesuală pasivă a persoanelor prevăzute de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, respectiv a persoanelor interesate, potrivit menţiunilor din cartea funciară şi care pot sta în judecată în cazul în care sunt vizate prin
înscrierea contestată. Intr-o atare situaţie, examinarea legalităţii înscrierii respective nu se poate decât într-o procedură contradictorie.
Având în vedere că, în speţă, prin plângerea formulată s-a contestat înscrierea făcută în cartea funciară în favoarea Judeţului Mureş şi a Consiliului Judeţean Mureş, Municipiul Târgu Mureş invocând drepturi proprii asupra imobilului, Curtea reţine că plângerea dedusă judecăţii are un caracter contencios, iar soluţionarea acesteia trebuie făcută în contradictoriu cu persoanele menţionate, în calitate de persoane interesate.
Faţă de refuzul petentului de a chema în judecată persoanele vizate prin înscrierile din cartea funciară şi întrucât instanţa era
obligată să se pronunţe în cadrul stabilit de acesta, instanţa de recurs apreciază că în mod justificat plângerea formulată de petent a fost respinsă ca inadmisibilă de către instanţa de fond. Instanţa de apel a reţinut, de asemenea, caracterul contencios al plângerii formulate de Municipiul Târgu Mureş şi, cu toate acestea, a procedat la analizarea legalităţii înscrierii din cartea funciară, deşi persoanele care figurează în cartea funciară nu au fost chemate în judecată. în aceste condiţii, se constată că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii, întrucât, deşi a reţinut caracterul contencios al plângerii, totuşi instanţa de apel a analizat legalitatea înscrierii din perspectiva faptului că imobilul ce a făcut obiectul înscrierii cuprinde şi alte suprafeţe aflate în administrarea altor instituţii, fară ca acestea să fie chemate în judecată pentru a-şi formula apărările.
Pe de altă parte, deşi instanţa de fond a respins plângerea ca inadmisibilă, fară să o analizeze pe fond, instanţa de apel a examinat pe fond modul de soluţionare a cererii de înscriere în cartea funciară şi, implicit, a examinat pe fond şi plângerea dedusă judecăţii, cu toate că în primă instanţă nu fusese cercetat fondul cauzei.
Jud. Târgu Mureş, sent. civ. nr. 8762 din 26 noiembrie 2009, C.A. Târgu Mureş, s. civ., dec. nr. 218R din 31 martie 2011 a
Comentarii: Apreciem că toate cele trei soluţii pronunţate în cauză sunt greşite, prin raportare la procedura de judecată a plângerii împotriva încheierii de carte funciară şi la principiile publicităţii imobiliare incidente în speţă, conform argumentelor care vor fi expuse punctual în cele ce urmează.
Prima eroare comisă de către cele trei instante se referă la reti- nerea caracterului contencios al procedurii de soluţionare a plângerii împotriva încheierii de carte funciară. Deşi chestiunea este controversată în literatura de specialitate şi în practica judiciară, considerăm că această cale de atac se circumscrie activităţii de publicitate imobiliară care are un caracter necontencios, ce rezultă din condiţiile în care se poate obţine înscrierea în cartea funciară. Astfel, din dispoziţiile art. 47-49 din Legea nr. 7/1996 rezultă că formalităţile de publicitate imobiliară sunt îndeplinite în contextul excluderii existenţei unui litigiu între părţi, pe baza unor înscrisuri opozabile celui împotriva căruia se efectuează înscrierea, astfel că eventualul litigiu existent între părţi este soluţionat la momentul îndeplinirii formalităţilor de publicitate imobiliară. în litigiul de faţă, niciuna dintre instanţe nu a contestat caracterul necontencios al activităţii desfăşurate în faţa registratorului de carte funciară.
De altfel, chestiunea a fost rezolvată prin Decizia în interesul legii nr. 72/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care face referire expresă la dispoziţiile art. 331 şi urm. CPC, privitoare la procedura necontencioasă. Tot astfel, în art. 31 alin. (1) din Regulament, se arată că, în întregirea principiilor şi regulilor specifice prevăzute de lege pentru activitatea de publicitate imobiliară, sunt aplicabile dispoziţiile art. 331-339 CPC.
Acelaşi caracter necontencios al procedurii desfăşurate în faţa registratorului de carte funciară este transmis şi procedurilor ulterioare privind căile de atac îndreptate împotriva încheierii de carte funciară, respectiv cererea de reexaminare şi plângerea. Soluţia îşi găseşte justificarea în prevederile art. 50 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, în conformitate cu care înscrierea efectuată în baza hotărârii judecătoreşti pronunţate în calea plângerii îşi produce efectele de la data înregistrării cererii de înscriere la biroul teritorial competent. De asemenea, conform art. 50 alin. (22) din aceeaşi lege, plângerea se soluţionează pe baza dosarului format la autoritatea de cadastru şi a copiei cărţii funciare, iar nu şi a altor dovezi administrate ulterior.
Din reţinerea caracterului necontencios al plângerii îndreptate împotriva încheierii de carte funciară rezultă comiterea altor două greşeli în speţa de faţă, respectiv încuviinţarea probei cu înscrisuri suplimentare şi a probei cu expertiza topografică, precum şi reţinerea obligativităţii pârâtului în procedura necontencioasă.
în privinţa probatoriului admisibil în calea de atac a plângerii, trebuie spus că nu pot fi primite alte probe în afara dosarului format la autoritatea de cadastru, deoarece se opune principiul priorităţii înscrierilor în cartea funciară. Atât timp cât rangul înscrierii este acordat în raport de data înregistrării cererii, inclusiv în situaţia în care înscrierea se realizează în baza hotărârii judecătoreşti de admitere a plângerii, este firesc să se ţină seama doar de dovezile prezentate în dosarul examinat de registrator sau de registratorul şef, după caz, deoarece numai prin raportare la acele acte există obligaţia terţilor de a se informa, conform art. 883 alin. (3) Noul Cod Civil. Prezentarea ulterioară a unor dovezi existente la momentul înregistrării cererii sau întocmite ulterior acestui moment nu poate fi luată în considerare de către instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea plângerii pentru că în acest mod ar putea fi grav afectate drepturile şi interesele terţilor care nu au putut cunoaşte probele neanexate cererii de înscriere şi aflate în dosarul de la autoritatea de cadastru.
Soluţia inadmisibilităţii altor probe în calea de atac a plângerii este cu atât mai justificată în noua reglementare adusă Legii nr. 7/1996 prin modificările cuprinse în O.U.G. nr. 64/2010 şi în Legea nr. 133/2012, în condiţiile în care prevederile art. 50 alin. (21) şi alin. (22) dispun în sensul că autoritatea de cadastru este obligată să înainteze dosarul încheierii şi copia cărţii funciare, fără alte precizări. în schimb, cu prilejul soluţionării cererii de reexaminare, art. 50 alin. (2) prevede posibilitatea pentru persoana interesată de a completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef. Or, posibilitatea completării dosarului cu alte probe nu mai este prevăzută în cazul soluţionării plângerii împotriva încheierii registratorului şef, ceea ce permite folosirea argumentului de interpretare logică per a contrario în sensul că nu pot fi primite alte dovezi în faţa instanţei judecătoreşti, învestită într-o procedură necontencioasă.
Din caracterul necontencios al procedurii se ajunge la concluzia că este corectă soluţia de respingere a plângerii ca inadmisibilă, însă este greşită motivarea că petentul nu a înţeles să se judece în contradictoriu cu persoana căruia îi opune dreptul invocat. Or, dacă se acceptă că procedura necontencioasă se referă la soluţionarea cererilor pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, rezultă că în această procedură nu este obligatorie existenţa unui pârât. Cu alte cuvinte, chiar dacă petentul nu indică un pârât în plângerea împotriva încheierii de carte funciară, instanţa judecătorească este obligată să soluţioneze calea de atac formulată, în condiţii de necontradictorialitate, deoarece nu poate să-i recunoască petentului vreun drept care să fie opus vreunei alte persoane. Eventuala recunoaştere a dreptului din partea unui potenţial pârât a fost rezolvată, prin ipoteză, într-un litigiu anterior.
în schimb, dacă prin plângerea formulată, petentul tinde la recunoaşterea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, indiferent dacă aceasta este sau nu chemată în judecată ca intimat, soluţia corectă este de respingere a căii de atac ca inadmisibilă, deoarece demersul procesual are caracter contencios şi poate fi promovat doar într-o procedură contencioasă, contradictorie. Altfel spus, nu este admisibilă recurgerea la procedura necontencioasă pentru rezolvarea unei chestiuni contencioase invocate de către reclamant.
Aplicând aceste considerente situaţiei din speţă, se constată că instanţele au reţinut în mod corect natura contencioasă a litigiului, prin raportare la argumentele ambelor părţi, ceea ce justifică respingerea plângerii ca inadmisibilă, atât timp cât petentul invocă încălcarea dreptului său de proprietate prin efectuarea unei înscrieri în cartea funciară, fără ca această încălcare să fi fost recunoscută anterior pe cale judecătorească sau printr-un alt înscris însuşit de partea potrivnică. Nu este corectă motivarea că inadmisibilitatea decurge din lipsa pârâtului, deoarece chiar dacă petentul ar fi chemat în judecată partea potrivnică, soluţia corectă ar fi fost tot de respingere
ca inadmisibilă, atât timp cât nu ar fi fost posibilă verificarea temeiniciei dreptului invocat în procedura plângerii. Toate argumentele prezentate de petent pot fi invocate şi analizate numai pe calea acţiunii în rectificarea cărţii funciare, care se desfăşoară după procedura contencioasă, în conformitate cu regulile acesteia.
Mai trebuie subliniat că din acelaşi caracter necontencios al procedurii mai rezultă inadmisibilitatea formulării unei cereri de intervenţie în interes propriu, formulată de către partea potrivnică interesată şi nechemată în proces ca intimată în plângerea îndreptată împotriva încheierii de carte funciară. Cum nici petentul nu poate obţine recunoaşterea dreptului său în procedura necontencioasă, nici cealaltă persoană nu poate opune recunoaşterea dreptului său propriu. Aşa cum s-a arătat mai sus, calea procesuală deschisă este aceea a acţiunii în rectificarea cărţii funciare. De aceea, este corectă solu ţia primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a acestei cereri de intervenţie principale, dar este greşită calificarea ca cerere de intervenţie accesorie, nefiind îndeplinite cerinţele legale pentru aceasta.
| ← Admisibilitatea rectificării cărţii funciare ca o... | Inadmisibilitatea probei cu înscrisuri noi în calea de atac... → |
|---|
