Recursul promovat împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară.
| Comentarii |
|
Verificarea interesului în promovarea căii de atac. Consecinţele admiterii ulterioare a cererii
de înscriere, care a fost respinsă iniţial şi cu privire la care sunt în derulare căile de atac instituite de art. 50 din Legea nr. 7/1996
Noul Cod Civil, art. 884 Legea nr. 7/1996, art. 48, art. 49, art. 50
Prin sentinţa civilă nr. 6075/07.12.2009, pronunţată de Judecătoria Buftea, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentele D.M. şi S.F., în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I. Ilfov împotriva încheierii nr. 50192/13.05.2009.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, deşi petentele au depus la dosar un extras de plan parcelar cu parcela relevantă, potrivit adresei nr. 4139/26.02.2009 a Primăriei G., în tarlaua 72 s-a constatat o lipsă de 1.500 mp, astfel încât nu se poate întocmi un plan parcelar definitiv şi nu se poate realiza o identificare riguroasă a terenului.
Prin decizia civilă nr. 196/15.02.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantele D.M. şi S.F.
Pentru a decide astfel Tribunalul a reţinut că instanţa, în analiza pe care a facut-o asupra cauzei, a avut în vedere probatoriul administrat de către apelante, dar şi adresa Primăriei, considerată relevantă sub aspectul soluţionării plângerii petentelor, deoarece evocă o împrejurare de natură a împiedica adoptarea soluţiei urmărite de către apelanţi.
Respingerea cererii petentelor prin încheierea atacată, nu are legătură cu depunerea ori nedepunerea documentelor solicitate acestora, ci cu existenţa unor piedici la efectuarea înscrierii în cartea funciară.
Prin decizia civilă nr. 1130R/16.09.2010, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a respins recursul ca lipsit de interes.
Instanţa de recurs a reţinut că litigiul de faţă a fost justificat de nemulţumirea recurentelor cu privire la încheierea nr. 50192/ 13.05.2009 prin care O.C.P.I. Ilfov le-a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra unui teren. Soluţia de respingere a plângerii de către judecătorie şi soluţia de respingere a apelului de către tribunal au determinat recurentele să promoveze prezentul recurs.
în cadrul probei cu înscrisuri, recurentele au depus la dosar încheierea nr. 66577/12.07.2010 din care rezultă că dreptul de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul încheierii de respingere le-a fost, în final, înscris în cartea funciară.
Rezolvarea favorabilă a pretenţiilor recurentelor printr-o încheiere ulterioară celei atacate în prezenta cauză are o dublă semnificaţie. în planul dreptului material, pretenţia recurentelor nu mai are obiect deoarece dreptul de proprietate afirmat le-a fost înscris în cartea funciară. în planul dreptului procesual, recurentele nu mai justifică un interes actual pentru continuarea şi susţinerea recursului împotriva deciziei de respingere a apelului.
Recurentele nu mai obţin niciun folos practic în situaţia în care s-ar admite recursul, s-ar modifica în tot decizia din apel, s-ar schimba în tot sentinţa tribunalului şi s-ar constata că plângerea împotriva încheierii de respingere a cererii de intabulare a rămas fară obiect.
Având în vedere că interesul actual este o condiţie care trebuie îndeplinită pentru fiecare act de procedură, Curtea a respins recursul ca fiind lipsit de interes.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1130R din 16 septembrie 2010, nepublicată
Comentarii: Apreciem că soluţia instanţei de recurs este greşită, deoarece interesul recurentelor subzistă prin prisma dispoziţiilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, în conformitate cu care înscrierea făcută în temeiul unei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial. Astfel, prima cerere de intabulare a fost înregistrată la data de 13.05.2009, astfel că, în eventualitatea în care instanţa judecătorească ar reţine netemeinicia soluţiei de respingere, efectele intabulării admise se produc de la data de 13.05.2009. în schimb, a doua cerere de intabulare, admisă de către autoritatea de cadastru competentă, a fost înregistrată la data de 12.07.2010, ceea ce înseamnă că, faţă de terţi, petentele apar ca proprietare începând cu data de 12.07.2010. în aceste condiţii, pentru intervalul 13.05.2009-12.07.2010 petentele nu beneficiază de opozabilitatea intabulării dreptului de proprietate pe numele lor în raporturile cu terţii interesaţi.
Faţă de cele arătate, rezultă că soluţia de respingere a recursului ca lipsit de interes este greşită, întrucât ignoră principiul priorităţii şi al opozabilităţii înscrierilor în cartea funciară. Tot astfel, în actuala reglementare instituită prin noul Cod civil, care a prevăzut principiul efectului constitutiv de drepturi reale al înscrierilor în cartea funciară, este evident interesul proprietarului de a dobândi acest drept de la data formulării primei cereri de intabulare, nefiind acelaşi lucru dacă dreptul de proprietate i se recunoaşte după mai bine de un an.
De aceea, în cauza de faţă, instanţa de recurs trebuia să judece cauza în fond, pentru a se verifica în acest mod legalitatea hotărârilor pronunţate de instanţele de fond şi, implicit, de registratorul de carte funciară, cât priveşte prima cerere de intabulare. Este greşit raţionamentul Curţii în sensul că ar fi respins plângerea ca rămasă fără obiect, ci, în măsura în care s-ar fi stabilit nelegalitatea hotărârilor contestate, s-ar fi ajuns la soluţia de admitere a plângerii, cu consecinţa intabulării dreptului de proprietate al petentelor începând cu data primei cereri de înscriere, respectiv 13.05.2009, cu toate consecinţele juridice care decurg din aplicarea principiului priorităţii înscrierii, rămânând fără eficienţă juridică înscrierea realizată ulterior, respectiv la data de 12.07.2010.
Mai trebuie precizat că verificarea interesului în cazul concret nu se putea realiza la momentul soluţionării recursului, întrucât opozabilitatea faţă de terţi a dreptului de proprietate înscris de la data de 13.05.2009 poate fi pusă în discuţie nu doar până la momentul soluţionării recursului, ci oricând şi după rămânerea irevocabilă a hotărârii. Altfel spus, la acel moment instanţa de control judiciar nu putea să verifice dacă în intervalul 13.05.2009-12.07.2010 terţii interesaţi ar fi dobândit drepturi în legătură cu imobilul respectiv, pe care ar fi avut apoi interesul să le opună proprietarului tabular, soluţia fiind
diferită în raport de momentul la care s-a realizat înscrierea dreptului de proprietate al petentelor.
Un argument în plus în sensul că soluţia instanţei de recurs este eronată este reprezentat de faptul că, în cadrul căilor de atac exercitate împotriva încheierii de carte funciară, nu sunt admisibile probe noi fată de cele existente în dosarul înaintat de autoritatea de cadastru. Chiar dacă, de principiu, este admisibilă proba cu înscrisuri noi în recurs, totuşi în materia plângerii de carte funciară, instanţa judecătorească, fie că judecă în primă instanţă, în apel sau în recurs, nu poate avea în vedere la pronunţarea soluţiei alte probe decât cele care se găsesc în dosarul încheierii, deoarece s-ar prejudicia grav drepturile terţilor interesaţi, prin raportare la principiul priorităţii, legalităţii şi opozabilităţii înscrierilor în cartea funciară. într-adevăr, aceştia au obligaţia de a consulta cartea funciară şi actele cu care se întregeşte aceasta, respectiv cererile de înscriere în curs de soluţionare şi înscrisurile anexate acesteia, iar nu şi dosarele formate pe rolul instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea plângerii, pe care nu au dreptul de a le cerceta.
| ← Răspundere delictuală. Asigurare. Subrogarea asigurătorului.... | Admisibilitatea rectificării cărţii funciare ca o... → |
|---|
