Cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Încheiere irevocabilă. Autoritate de lucru judecat
| Comentarii |
|
Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, care se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, prin încheiere irevocabilă.
Pe cale de consecinţă, împotriva acestei încheieri nu există o altă cale de atac, ea dobândind autoritate de lucru judecat.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1477 din 6 noiembrie 2013
Prin decizia civilă nr. 390/22.05.2013, pronunţată în dosarul nr. 29918/325/2012, Tribunalul Timiş a admis excepţia insuficientei timbrări a apelului şi a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta SC T.M.D.D.G. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2258/14.02.2013, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 29918/325/2012, în contradictoriu cu pârâtul intimat T.D.M.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere considerentele mai jos redate.
Prin rezoluţie, instanţa a dispus citarea apelantei cu menţiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 4.682,24 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei, prin raportare la valoarea terenului asupra căruia se tinde recunoaşterea dreptului de superficie. La data de 23.04.2013 a fost respinsă cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de către petenta SC T.M.D.D.G. SRL. La termenul de judecată din data de 22.05.2013 instanţa a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel. Faţă de situaţia că apelanta a fost citată cu menţiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 4.682,24 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei, stabilite potrivit art. 11 raportat la art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, republicată, şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995, iar prin încheierea din data de 23.04.2013 a fost respinsă cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, întrucât nu s-a conformat dispoziţiilor menţionate (fiind achitată doar o taxă în valoare de 10 lei şi depus timbru în valoare de 0,3 lei), la termenul de judecată din 22.05.2013, instanţa, cu respectarea exigenţelor prevederilor art. 137 alin. (1) C.proc.civ. şi în temeiul art. 3 din O.G. nr. 32/1995 raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a invocat excepţia insuficientei timbrări a apelului.
Deliberând asupra excepţiei invocate, instanţa de apel a constatat următoarele:
În condiţiile art. 20 alin. (1) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, „taxele de timbru se plătesc anticipat”, iar sancţiunea procedurală aplicabilă în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată până la termenul stabilit, este anularea acţiunii. Aşa fiind, instanţa, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi al art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 a admis excepţia de insuficientă timbrare şi a anulat apelul pe acest considerent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC T.M.D.D.G. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei la Tribunalul Timiş pentru judecarea fondului cauzei în apel. În motivare, reclamanta recurentă a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 C.proc.civ., arătând că instanţa de apel a aplicat doar prevederile alin. (1) şi (3) ale art. 20 din Legea nr. 146/1997, care prevăd sancţiunea anulării cererii în cazul neplăţii taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit de instanţă, fără să aibă în vedere şi celelalte dispoziţii legale în materie cu care se coroborează textele de lege de care s-a prevalat această instanţă. Astfel, a arătat că alin. (2) al art. 20 din Legea nr. 146/1997 prevede că instanţa de judecată, oricare ar fi ea, pune în vedere petentului să achite suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru numai dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii. Or, ea a timbrat cererea de apel în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997, respectiv cu 50% din taxa datorată pentru prima instanţă, astfel că instanţa de apel nu putea schimba, prin rezoluţia sa, taxa de timbru stabilită prin încheiere irevocabilă, prin care s-a admis cererea sa de reexaminare a acestei taxe, stabilindu-se că acţiunea sa este neevaluabilă în bani, iar taxa de timbru este de 8 lei. Recurenta a conchis că această rezoluţie a instanţei de apel contravine dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind stabilirea cuantumului legal al taxei judiciare de timbru în căile de atac, precum şi dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din aceeaşi lege care prevăd că cererea de reexaminare se soluţionează prin încheiere irevocabilă, ceea ce înseamnă că această încheiere trebuie respectată atât de părţile din proces, cât şi de instanţele de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1477/06.11.2013, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamanta SC T.M.D.D.G. SRL împotriva deciziei civile nr. 390/22.05.2013, pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere considerentele de mai jos.
În urma examinării deciziei atacate în raport cu motivele invocate care se încadrează în cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamantei pentru argumentele ce succed. Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată pentru acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă, sau din taxa datorată la suma contestată, în cazul acţiunilor evaluabile în bani, iar, conform art. 18 alin. (3) din acelaşi act normativ, cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu prin încheiere irevocabilă. În speţă, prin încheierea din 4.12.2012, Judecătoria Timişoara a admis cererea de reexaminare formulată de petenta SC T.M.D.D.G. SRL, stabilindu-se, irevocabil, că acţiunea formulată este neevaluabilă în bani, iar taxa judiciară de timbru este de 8 lei. Or, câtă vreme cererea de reexaminare a fost admisă prin încheiere irevocabilă, iar împotriva acesteia nu există o altă cale de atac, această încheiere a dobândit autoritate de lucru judecat. Aceasta înseamnă că excepţia autorităţii de lucru judecat, prin efectul ei negativ, interzice judecarea repetată a aceleiaşi pricini, iar prin efectul ei pozitiv (prezumţia autorităţii de lucru judecat) instituie regula că o acţiune judecătorească irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. În acest context, trebuie făcută precizarea că, într-adevăr, în căile de atac, potrivit art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, instanţa poate obliga partea la plata taxei judiciare de timbru aferente, în cazul în care nu a fost plătită în cuantumul legal, însă această ipoteză exclude situaţiile în care s-a pronunţat o încheiere irevocabilă, ca urmare a promovării unei cereri de reexaminare, prin care s-a stabilit irevocabil cuantumul taxei judiciare de timbru.
Faţă de cele de mai sus, văzând că cererea de apel a fost timbrată în cuantumul prevăzut de încheierea irevocabilă mai sus menţionată şi că instanţa de apel a soluţionat procesul fără a cerceta fondul acestuia, în baza art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 312 alin. (3), (5) şi (61) C.proc.civ., Curtea a admis recursul reclamantei, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre judecarea apelului în fond.
(Judecător Gheorghe Oberşterescu)
| ← Inadmisibilitatea recursului. Principiul unicităţii căii de atac | Conflict de competenţă. Încuviinţarea executării silite → |
|---|
