Inadmisibilitatea recursului. Principiul unicităţii căii de atac
| Comentarii |
|
În conformitate cu principiul legalităţii, o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege. Dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori aceeaşi cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, întrucât s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice. Principiul unicităţii căii de atac nu contravine nici jurisprudenţei CEDO, recurentei fiindu-i asigurat dreptul de acces la o instanţă prin promovarea primului recurs soluţionat prin decizia Curţii de Apel.
Secţia a VI-a civilă, Decizia nr. 1841 din 8 octombrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 22847/28.11.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, a fost admisă cererea formulată de reclamantul O.N.R.C. prin O.R.C.T.B., în contradictoriu cu pârâta SC M. & G. I.P. SRL şi s-a dispus radierea societăţii din registrul comerţului. În motivarea sentinţei s-a arătat, în esenţă, că societatea comercială pârâtă a fost dizolvată prin hotărâre judecătorească, rămasă irevocabilă cu mai mult de 6 luni anterior promovării cererii de radiere, nici societatea, nici o altă persoană interesată nesolicitând numirea unui lichidator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta D.G.F.P.M.B. în reprezentarea A.F.P.S. 3 solicitând modificarea sentinţei, în sensul respingerii cererii de radiere. În motivare, recurenta a arătat că societatea radiată datorează bugetului de stat consolidat suma de 28.793 lei, iar radierea societăţii ar duce la imposibilitatea recuperării debitelor şi nu ar face altceva decât să prejudicieze bugetul statului. Se arată de asemenea că instituţiei recurente nu i-a fost comunicată hotărârea judecătorească de dizolvare a societăţii, pentru a putea formula recurs şi a solicita numirea unui lichidator conform art. 237 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Se arată, de asemenea, că orice radiere este nulă de drept dacă societatea are datorii la bugetul de stat, potrivit articolului unic pct. 2 din Legea nr. 428/2002.
Intimatul O.N.R.C. prin O.R.C.T.B. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce urmează a se pronunţa.
Verificând admisibilitatea prezentului recurs, Curtea reţine următoarele:
Împotriva sentinţei civile nr. 22847/28.11.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. 67966/3/2011, D.G.F.P.M.B. în reprezentarea A.F.P.S. 3 a mai declarat un recurs la data de 1.03.2012, care a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1170/29.05.2012. În prezenta cauză, aceeaşi recurentă a formulat un al doilea recurs împotriva aceleiaşi sentinţe, la data de 11.03.2013. Curtea reaminteşte că, în conformitate cu principiul legalităţii, o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege. Potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) C.proc.civ., sunt hotărâri irevocabile cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii. Hotărârile irevocabile nu sunt susceptibile de recurs. Hotărârea dată în recurs rămâne irevocabilă la data pronunţării sale. În speţă, sentinţa civilă nr. 22847/28.11.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. 67966/3/2011, este o hotărâre irevocabilă prin respingerea recursului şi nu mai poate fi atacată cu aceeaşi cale de atac, deja exercitată. Dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori aceeaşi cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, întrucât s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice. De asemenea, nici în raport de dispoziţiile art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1900 – Legea societăţilor, nu se poate reţine că ar putea fi promovate mai multe recursuri împotriva aceleiaşi sentinţe, de către aceeaşi parte, întrucât, potrivit art. 291 din lege, prevederile acesteia se completează cu dispoziţiile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă. Principiul unicităţii căii de atac nu contravine nici jurisprudenţei CEDO, recurentei fiindu-i asigurat dreptul de acces la o instanţă prin promovarea primului recurs soluţionat prin decizia Curţii de apel.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca inadmisibil.
| ← Servitute de scurgere a apelor. Concesionar. Calitate... | Cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Încheiere... → |
|---|
