Compensații aferente anului 2014. Incidența Orientărilor UE 2014/C204/01 privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 322 din data de 26.02.2016
Compensații aferente anului 2014. Incidența Orientărilor UE 2014/C204/01 privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020.
Raportat la anul pentru care reclamantul intimat a solicitat compensațiile bănești pentru anul 2014, Curtea de Apel menționează că în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din data de 01.07.2014 au fost publicate Orientările Uniunii Europene 2014/C 204/01 privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014 -2020, acestea fiind aplicabile începând cu aceeași dată.
Așadar, începând cu anul 2014, acordarea ajutoarelor de stat din cadrul acestei măsuri, sub forma compensațiilor solicitate de reclamant reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă de pe suprafața deținută în proprietate, situată în zona de conservare a sitului Natura 2000 Munții T., se poate face cu respectarea condițiilor prezentate în Orientările UE 2014/C 204/01 privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 322/26 februarie 2016
Prin sentința administrativă nr…/CAF/2015, pronunțată de Tribunalul Alba - Secția de Contencios Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosar nr…/107/2015, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul Composesoratul Urbarial A.Z., în contradictoriu cu pârâții COMISARIATUL DE REGIM SILVIC ȘI CINEGETIC C.N. și M.M.A.P. și în consecință s-a dispus anularea actului administrativ emis de pârâtul COMISARIATUL DE REGIM SILVIC ȘI CINEGETIC C.N. înregistrat sub nr…/20.02.2015 și obligarea pârâților, în solidar, să plătească reclamantului suma de 249.602,70 lei cu titlu compensații bănești reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă de pe suprafața de 1004 ha, situată în zona de conservare a sitului Natura 2000 Munții T., pentru anul 2014, precum și dobânda aferentă începând cu data de 29.12.2014 și până la data plății, precum și la plata, în solidar, a sumei de 5150 lei către același reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pârâtul M.M.A.P. (în continuare M.M.A.P.), a declarat recurs împotriva sentinței pronunțată de tribunal, criticând-o pentru nelegalitate, motiv pentru care, invocând incidența prevederilor art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, urmare a rejudecării cauzei în fond, respingerea acțiunii formulată de composesoratul reclamant, drept inadmisibilă și netemeinică.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Instanța de fond, a arătat recurentul, a omis a avea în vedere faptul că în lipsa cadrului legal, respectiv avizelor acordate de către toate instituțiile de specialitate implicate, acesta nu poate proceda la acordarea sumelor solicitate de reclamantă drept compensații.
Schema de ajutor de stat având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului privind aprobarea normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după aprobarea acestui act normativ intern. Plata compensațiilor solicitate de reclamant, a menționat recurentul, este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulative în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2 situate în siturile de protecție Natura 2000, respectiv emiterea deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, condiție deja îndeplinită și adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiție ce nu a fost îndeplinită până în prezent.
Ca atare, a menționat recurentul, în prezent nu există bază legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii de Guvern cu obiectul de reglementare menționat.
În plus, a mai menționat recurentul, creanța solicitată de reclamantul intimat, cu titlu de compensații, nu are caracter cert, lichid și exigibil, existența certă a acesteia fiind condiționată de promulgarea unor norme metodologice prin care să fie calculate concret întinderea acestora.
Măsurile de compensare sub forma ajutorului de stat, s-a arătat în continuare de către recurentă, stabilite prin art.97 alin.1 lit.b) din Legea nr.46/2008, nu pot fi aplicate până la îndeplinirea condiției suspensive de care sunt afectate, respectiv adoptarea hotărârii de Guvern aflate în discuție, acestea având un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarilor, în condițiile în care au ca obiect reglementarea atât a modului de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, inclusiv procedurile de supraveghere și control.
În lipsa acestor norme, a conchis recurentul, nu pot fi verificate și avizate formularele decont justificativ pentru acordarea de compensații de către autoritățile abilitate în acest sens.
În fine, recurentul a menționat că nu se poate reține culpa acestuia având în vedere că, în lipsa normelor metodologice, documentația înaintată nu are o bază legală de calculație privind întinderea prejudiciului solicitat cu titlu de compensație, a verificării sau avizării acestora de către instituțiile abilitate, inclusiv a efectuării plății, iar pe de altă parte acesta nu se poate substitui atribuțiilor autorităților publice centrale responsabile privind aprobarea și publicarea normelor legale menționate.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul pârât Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic C.N. a solicitat admiterea recursului declarat de pârâtul recurent M.M.A.P., solicitând casarea hotărârii recurate, ca inadmisibilă și netemeinică.
Prin întâmpinare depusă de reclamantul intimat s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca temeinică și legală, a hotărârii pronunțată de prima instanță.
În susținerea acestei poziții procesuale, reclamantul a învederat, în esență, că soluția pronunțată de tribunal este în deplină concordanță cu prevederile legale aplicabile în domeniul specific al acordării ajutoarelor de stat.
Astfel, intimatul reclamant a arătat că baza juridică de acordare a ajutorului de stat aferent anului 2014 se regăsește în art.97 alin.1 lit.b) din Legea nr.46/2008, modificată prin Legea nr.13372015, în timp ce Normele metodologice de acordare a ajutorului se regăsesc clar în prevederile H.G. nr.861/2009, act normativ în vigoare care își produce efectele.
În altă ordine de idei, reclamantul intimat a învederat în mod expres că ajutoarele de stat aferente anului 2014 nu au fost vizate de Î.C.C.J. cu prilejul dezlegării chestiunii de drept ce a format obiectul dosarului nr…/1/2015, privind interpretarea dispozițiilor art.97 alin.1 lit.b) Cod silvic coroborat cu art.6 alin.2 din H.G. nr.861/2009, prin raportare la art.4 lit.s pct.4 coroborat cu art.5 alin.1 din O.G. nr.14/2010, în condițiile în care sesizarea a privit exclusiv compensațiile/ajutoarele de stat aferente perioadei de valabilitate a Deciziei CE, respectiv 01.01.2010-31.12.2013, după cum, fără echivoc, rezidă din chiar modul în care sesizarea a fost formulată.
Ca atare, reclamantul a menționat că soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție acestei dezlegări în drept nu produce efecte juridice asupra situației existente prin raportare la anul 2014.
În fine, reclamantul intimat a conchis că, în prezent, rezidă fără echivoc că HG nr.861/2009 și Anexele aferente privind modalitatea de calcul se aplică, producându-și efectele, nefiind modificată sau abrogată de niciun alt act normativ, un nou proiect urmând să își producă efectele, după aprobare, numai pentru viitor.
Analizând hotărârea instanței de fond, prin raportare la cadrul legal incident litigiului pendinte, precum și prin prisma criticilor formulate de către recurentul pârât, Curtea de Apel a constatat că recursul declarat împotriva acesteia este fondat, pentru considerentele ce succed:
Măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispozițiile art.97 alin.1 lit.b) din Codul silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță Natura 2000 din cadrul Uniunii.
Hotărârea Guvernului nr.861/2009 a aprobat Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale.
Până la data de 31.12.2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat cu legislația unională, prevederile anexei V pct.3-Agricultura lit.b) din tratatul de aderare a României, ratificat prin Legea nr.157/2005, stabilind că ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca ajutoare existente, până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării, respectiv 31.12.2009.
Prin urmare, după cum într-o manieră lipsită de echivoc, convingătoare și ineluctabilă a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr.36/23.11.2015, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosar nr…/1/2015, Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al ajutoarelor de stat existente până la sfârșitul anului 2009.
Prin aceeași decizie, obligatorie potrivit prevederilor art.521 alin.3 Cod procedură civilă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a menționat că plata compensațiilor solicitate în temeiul art.97 alin.(1) lit.b) din Codul silvic coroborat cu art.6 din H.G. nr.861/2009, pentru perioada 2010-2013, reprezintă ajutor de stat, motiv pentru care, în raport cu dispozițiile art.3 alin.(1) din O.U.G. nr.117/2006, trebuie să fie autorizate de Comisia Europeană și aprobate prin legislația internă, astfel că normele metodologice ce trebuiau a fi adoptate de Guvern, căruia prin O.G. nr.14/2010 i s-a conferit competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru plățile Natura 2000, aveau rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care ar fi avut ca obiect de reglementare atât modul de calcul cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control.
Instanța supremă a mai arătat că, după intrarea în vigoare a O.G. nr.14/2010, Normele metodologice adoptate prin H.G. nr.861/2009 nu mai continuă să producă efecte juridice și, constatând că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nr.C (2012) 5.166 final din 19.07.2012, respectiv proiectul de hotărâre a Guvernului privind noile Normele metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații, aferente perioadei 2010-2013, nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial această hotărâre, a conchis, la data pronunțării deciziei evocată, că nu există bază legală pentru acordarea compensațiilor aferente perioadei de referință menționată.
Raportat la anul pentru care reclamantul intimat a solicitat compensațiile bănești pentru anul 2014, Curtea de Apel menționează că în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din data de 01.07.2014 au fost publicate Orientările Uniunii Europene 2014/C 204/01 privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020, acestea fiind aplicabile începând cu aceeași dată.
Potrivit pct.5 din aceste Orientări, Comisia a propus ca statele membre să își modifice schemele de ajutoare existente pentru a se conforma orientărilor, până cel mai târziu la data de 30.06.2015, Comisia considerând ajutoarele de stat pentru dezavantaje legate de zonele forestiere Natura 2000 ca fiind compatibile cu piața internă în temeiul art.107 alin.3 lit.c) din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare din orientări și condițiile.
Așadar, începând cu anul 2014, acordarea ajutoarelor de stat din cadrul acestei măsuri, sub forma compensațiilor solicitate de reclamant reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă de pe suprafața deținută în proprietate, situată în zona de conservare a sitului Natura 2000 Munții T., se poate face cu respectarea condițiilor prezentate în Orientările UE 2014/C 204/01 privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.
Practic este vorba despre o normă legală pe care Statul Român trebuie să o edicteze în aplicarea prevederilor menționate la secțiunea 2.2 a capitolului 2 din Orientările UE pentru perioada 2014-2020 (2014/C 204/01), coroborate cu prevederile art.30 din Regulamentul UE nr.1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR și cu prevederile art.10 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr.808/2014 al Comisiei din 17.07.2014 de stabilire a normelor de aplicare a regulamentului UE nr.1305/2013, precum și cu respectarea prevederilor H.G. nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.
Însă, în lipsa unor măsuri stabilite printr-o normă internă având ca obiect de reglementare acordarea acestor ajutoare, acordarea compensațiilor prevăzute de art.97 alin.1 lit.b) din Legea nr.46/2008 nu este posibilă.
În acest context, nu poate fi primită teza avansată de reclamantul intimat potrivit căreia Normele metodologice adoptate prin H.G. nr.861/2009 continuă să producă efecte, nefiind abrogate, deoarece acestea se înscriu în cadrul de reglementare al ajutoarelor de stat existente până la sfârșitul anului 2009, după cum anterior s-a mai arătat.
În plus, Decizia Comisiei Europene nr.C (2012) 5.166 final din data de 19.07.2012, prin care a fost avizată favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul hotărârii de Guvern, pe care acesta a fost abilitat să o emită, în temeiul art.5 din O.G. nr.14/2010, și apreciat de Comisie ca temei juridic al schemei, a fost emisă în cadrul procedurilor instituite prin Orientările comunitare privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier pentru perioada 2007-2013, orientări abrogate începând cu data aplicării Orientărilor UE privind ajutoarele de stat în sectoarele menționate pentru perioada 2014-2020, respectiv începând cu data de 01.07.2014.
Prin urmare, reclamantul nu poate invoca cu succes în susținerea pretențiilor formulate Decizia Comisiei nr. C (2012) 5.166 final din data de 19.07.2012, aceasta referindu-se, pe de o parte la schema ajutoarele de stat acordabile în baza Orientărilor UE pentru perioada 2007-2013, iar pe de altă parte orientările din urmă menționate erau, la data formulării acțiunii introductive, abrogate, astfel că nu pot constitui în ansamblul procedurilor instituite de acestea drept temei al ajutorului de stat pe care reclamanta îl solicită cu titlu de compensații financiare.
În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, în temeiul art.496 și 498 alin.2 Cod procedură civilă, coroborat cu prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004, Curtea a procedat la admiterea recursului declarat de pârâtul M.M.A.P. împotriva sentinței administrative nr…/CAF/2015 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția de Contencios Administrativ, Fiscal și de Insolvență, pe care casat-o pentru greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material anterior evocate în cuprinsul prezentei.
Rejudecând procesul în fond, pentru considerentele regăsite în cele precedente, Curtea a procedat la respingerea, ca nefondată, a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Composesoratul U.A.Z., în contradictoriu cu pârâții M.M.A.P. și Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic C.N., în prezent Garda Forestieră C .
| ← Dreptul de acordare a compensațiilor pentru lipsa de... | Potrivit art.70 alin.3 teza finală şi art.73 alin.3 din... → |
|---|
