Condiţii.Desfiinţarea sentinţei. Măsuri preventive.
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Hotărâre nr. 1 din data de 30.07.2015
În cazul admiterii cererii de redeschidere a procesului penal instanța trebuie să constate desființarea de drept a hotărârii pronunțată în lipsa persoanei condamnate, putând lua față de aceasta o măsură preventivă.
Prin încheierea din 17.06.2015, în temeiul art. 466, art. 469 alin. 3 Cod procedură penală, s-a admis cererea de redeschidere a procesului penal formulată d e condamnatul B.P.C.
În temeiul art. 469 alin. 7 Cod procedură penală, s-a constatat desființată de drept sentința penală, pronunțată de Tribunalul Neamț.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Tribunalul Neamț și celelalte forme de executare.
În temeiul art. 469 alin. 9 Cod procedură penală, raportat la art. 202 alin. 4 lit. b, art. 215 Cod procedură penală, s-a dispus luarea față de inculpatul B.P.C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și de art. 13 alin. 1,2,3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal anterior, a măsurii preventive a controlului judiciar, pentru durata de 60 de zile, cu începere de la data punerii în libertate.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal formulată de petentul- condamnat B.P.C., în cadrul dispozițiilor art. 466 și urm. Cod procedură penală, instanța a reținut următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. din 2008 a Tribunalului Neamț, a fost condamnat inculpatul B.P.C, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.64 lit.a teza II și lit.b cod penal pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.74 alin.1 lit.a și 76 alin.1 lit.b Cod penal.
Prin decizia penală a Curții de Apel Bacău s-a admis și apelul inculpatului, s-a desființat sentința penală a Tribunalului Neamț și s-a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că, în cursul procesului penal inculpatul a avut locuința în Germania, nu se afla în situația de a avea obligația să încunoștințeze organele judiciare despre schimbarea de adresă, locuința sa fiind stabilită înainte de declanșarea urmăririi penale, în Germania, nici procurorul, nici instanța neavând cunoștință de toate coordonatele necesare citării sale în străinătate.
Prin decizia penală pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale din 2009, s-a casat această decizie și s-a trimis cauza pentru continuarea judecării apelurilor la Curtea de Apel Bacău.
Prin decizia penală din 2010 a Curții de Apel Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis apelul inculpatului B.P.C., sub aspectul faptului că infracțiunea de trafic de persoane față de victima sub acoperire nu a fost dovedită, menținându-se încadrarea juridică a faptei și pedeapsa aplicată de instanța de fond.
Ulterior, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii și mandatul european de arestare, care a fost executat de autoritățile germane la data de 19 august 2014, petentul fiind încarcerat în Penitenciarul Rahova.
Conform dispozițiilor art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nici nu a luat cunoștință în nici un mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales, ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui, ori și retras apelul.
Potrivit acestui cadru legal, Tribunalul a constatat ca fiind întemeiată cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de petentul - condamnat B.P.C.
Din actele depuse la dosar rezultă că petentul B.P.C. are domiciliul în Germania, în orașul Leipzig, unde locuiește împreună cu familia, de peste 15 de ani, având loc de muncă.
În cursul urmăririi penale petentul nu a fost găsit și nu a dat nicio declarație. În tot cursul judecății acesta a fost citat la adresele cunoscute, din municipiul Roman, jud. Neamț și la Roman. Procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare și nu face dovada că petentul a luat cunoștință în mod efectiv despre existența acestui proces penal, în sensul dispozițiilor art. 466 alin. 2 Cod procedură penală. Din conținutul proceselor verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere emise de instanță reiese că petentul era stabilit, din anul 1991 în Germania. De altfel, Curtea de Apel Bacău a reținut, în considerentele deciziei penale că ,,este un fapt cert că, în tot cursul procesului penal inculpatul a avut locuința în Germania, nefiind vorba de o simplă călătorie sau o situație temporară, ci având caracter definitiv";. Mai reține instanța că petentul și-a stabilit locuința în Germania înainte de declanșarea urmăririi penale și că ,,nici procurorul, nici prima instanță nu a avut cunoștință de toate coordonatele necesare citării sale în străinătate";.
Nefiind legal citat petentul condamnat nu a avut cunoștință de procesul care s-a judecat în lipsa sa.
Acesta nu a declarat personal apel sau recurs împotriva sentinței prin care a fost condamnat. Căile de atac au fost exercitate de avocații din oficiu, care i-au asigurat apărarea în cursul judecății, fiind desemnați la cererea instanțelor.
Este adevărat că, la un moment dat, în cursul judecății la instanța de fond petentul a fost asistat de avocat ales, același avocat care îl asista și pe fratele inculpatului, judecat în aceeași cauză. Susținerea petentului condamnat, precum că fratele său, i-a angajat avocat, în lipsa lui, este credibilă, întrucât împuternicirea avocațială din data de 16.05.2007, care atestă dreptul avocatului de a susține cauza pentru petent nu este semnată de nimeni, la rubrica ,,client/reprezentant";.
Prin urmare petentul nu și-a desemnat personal avocat, în sensul dispozițiilor art. 466 alin. 2 Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse, s-a reținut că cererea de redeschidere a procesului penal este întemeiată și în temeiul art. 466, art. 469 alin. 3 Cod procedură penală a fost admisă ca atare.
În temeiul art. 469 alin. 7 Cod procedură penală, s-a constatat desființată de drept sentința penală atacată precum și mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Tribunalul Neamț, precum și celelalte forme de executare privind pe condamnat, emise în baza susmenționatei sentințe penale.
În aceste condiții, din oficiu, conform dispozițiilor art. 469 alin. 9 Cod procedură penală, odată cu redeschiderea procesului penal, instanța a pus în dezbaterea contradictorie a părților luarea față de inculpat a unei dintre măsurile preventive prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-e Cod procedură penală. Având în vedere și susținerile părților, instanța a constatat că, în cauză, se impune luarea față de inculpat a măsurii preventive a controlului judiciar, pentru considerentele ce se analizează în continuare:
Dispozițiile art. 469 alin. 9 Cod procedură penală, se completează cu dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, care prevăd că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a comis o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată, ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Potrivit alin. 3, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit pentru realizarea acestuia.
Față de aceste dispoziții, instanța constată, că măsura preventivă a controlului judiciar este proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpatului prin rechizitoriul DIICOT- Biroul Teritorial Neamț și, deopotrivă, este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal în faza de rejudecare a cauzei după redeschiderea procesului penal în acest dosar, în baza dispozițiilor art. 466 Cod procedură penală.
De asemenea, s-a reținut că prin setul de obligații din conținutul controlului judiciar ce pot fi stabilite de instanță în sarcina inculpatului și prin posibilitatea revocării acestei măsuri, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau încălcării obligațiilor fixate, se asigură garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor de bună desfășurare a procesului penal.
| ← REGULATOR DE COMPETENTA. DETERMINAREA COMPETENTEI DUPA... | Drept civil. Minori și familie. Ordonanță președințială.... → |
|---|
