Constribuţie de asigurări sociale de sănătate.Nelegalitatea parţială a deciziei de impunere. Baza de calcul greşită în stabilirea obligaţiei fiscale. Putere de lucru judecat. Caracterul legal al obligaţiei de plată a contribuţiei de asigurări de sănătate
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă civilă nr. 263/CA din data de 23.02.2015
Prin sentința civilă nr. 263/CA-23.02.2015, pronunțată în dosarul nr.4750/62/2013, Tribunalul Brașov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P E E, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate și, în consecință a anulat în parte D.I. nr. 49751/12.06.2012 emisă de pârâtă sub aspectul debitului principal și al accesoriilor pentru anii 2004, 2005 ca prescrise, pentru anii 2006, 2007 față de existența altor decizii de impunere și pentru anii 2008-2011 sub aspectul bazei de calcul, a respins restul pretențiilor și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin D.I. nr. 49751/12.06.2012 (filele 33-35), pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a unei contribuții în cuantum de 9.278,87 lei aferentă perioadei 2004-2011 și a unor accesorii (10.210 lei majorări, 2.932,64 lei dobânzi și 1.490 lei penalități).
Un prim motiv de nelegalitate vizează lipsa unui contract încheiat între reclamantă și pârâtă. Acest motiv este nefondat, având în vedere pe de o parte împrejurarea că obligația de plată a contribuției de asigurări de sănătate este una legală, nu una convențională, stabilită în baza unui contract. Acest lucru rezultă din dispozițiile art. 208 al. 3 din Leg. 95/2006, potrivit cărora "asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii";, precum și din dispozițiile art. 257 din același act normativ. Pe de altă parte, instanța are în vedere că prin soluția pronunțată în dosar 6290/62/2012 s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că reclamanta datorează contribuția de asigurări de sănătate.
Motivul care vizează prescripția este fondat.
Astfel, conform art. 257 al. 8 din Leg. 95/2008, "termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale";.
Dispozițiile art. 91 din OG nr. 92/2003 privind O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, aplicabil în condițiile art. 216 din Legea nr. 95/2006, respectiv art. 9 din OUG nr. 55/2002, prevăd "dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel";, iar "termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel";.
Or, art. 23 din OG nr. 92/2003 stabilește că "dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează";, respectiv, în cauză, creanța fiscală a pârâtei față de reclamantă, aferentă anului 2004 s-a născut la data de 01.01.2005, împlinindu-se la data de 01.01.2011 iar pentru anul 2005 s-a născut la data de 01.01.2006, împlinindu-se la data de 01.01.2011. În aceste condiții, Decizia de impunere nr. 49751 emisă la data de 12.06.2012, în privința creanțelor stabilite pentru anii 2004 și 2005 este emisă cu încălcare dispozițiilor legale citate, creanța pentru acești ani fiind prescrise. Pârâta, deși a invocat emiterea unui titlu executoriu, nu a făcut dovada că acel titlu a fost emis pentru recuperarea sumelor pretins a fi datorate de reclamantă în perioada 2004-2005. Așadar, nu s-a dovedit intervenția unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție.
Nu se poate reține nemotivarea actului administrativ-fiscal contestat câtă vreme pârâta indică temeiul de drept, natura veniturilor, perioada vizată și cota avută în vedere.
Pentru perioada 2006 și 2007, instanța constată că pârâta a mai emis alte două decizii de impunere, cu nr. 37851 pentru anul 2006 și 37857 pentru anul 2007. Aceste două decizii de impunere au fost anulate parțial prin Decizia nr. 1776/R/10.06.2014 de Curtea de Apel B în dosarul nr. 6290/62/2012 (filele 115-118 dosar) motivat de faptul că, deși reclamanta datorează CAS, această contribuție trebuie raportată și calculată în funcție de veniturile efectiv realizate de reclamantă, nu în funcție de veniturile estimate. De altfel, prin Decizia menționată, Curtea de Apel B a stabilit că sumele datorate de reclamantă pentru anii 2006 și 2007 cu titlu de contribuție sunt de 1.338 lei și, respectiv, de 1.198 lei.
Având in vedere aspectele stabilite cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 1776/R/10.06.2014 de Curtea de Apel B (cu privire la faptul că la calcularea CAS trebuie avute în vedere veniturile nete impozabile realizate de reclamantă, nu cele estimate) și întrucât, din nota de ședință depusă de pârâtă la data de 13.02.2015 (fila 133), la solicitarea instanței, rezultă că, la stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru perioada vizată de D.I. 49751/12.06.2012, 2008-2011, s-au avut în vedere veniturile estimate ale reclamantei, este evident că obligația principală stabilită in sarcina reclamantei, pentru perioada menționată, este eronată.
Raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va fi admisă în parte cererea reclamantei și va fi anulată în parte D.I. nr. 49751/12.06.2012 emisă de pârâtă sub aspectul debitului principal și al accesoriilor pentru anii 2004, 2005 ca prescrise, pentru anii 2006, 2007 față de existența altor decizii de impunere și pentru anii 2008-2011 sub aspectul bazei de calcul.
Așadar, pentru anii 2008-2011 reclamanta datorează contribuția de asigurări de sănătate, dar aceasta trebuie stabilită în funcție de veniturile efectiv realizate de reclamantă.
Vor fi respinse celelalte pretenții ale reclamantei.
În temeiul art. 453 Cod Procedură Civilă, va fi obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, constând în taxa de timbru și timbru judiciar.
| ← Inadmisibilitatea în contenciosul administrativ a acţiunii... | Caracterul subsidiar al obligaţiei persoanei responsabile de... → |
|---|
