Contencios administrativ şi fiscal. Jurisprudență

Comentarii

0

Tribunalul CĂLĂRAŞI Sentinţă civilă nr. 551 din data de 16.06.2015

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 551/2015

Ședința publică de la 16 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE N.M.T.

Grefier C.V.

Pe rol pronunțarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. G. în contradictoriu cu pârâții C.L.M. CĂLĂRAȘI, M.A., G.C., U.I., S.G., N.M.I., C.C., C.I.Ș., M.C.C., I.C.S., I.G., I.D., N.A.T., F.L., D.N., L.I.G., V.V., N.D., A.I.M., Z.T.I., D.G., V.R.C., G.M., S.V., A.G.A., T.V.V., B.I.O..A., C.M.L., I.F., C.V., B.C., T.D.L., P.GH.F., B.C.D., D.M., V.M., V.V., D.I., R.G., G.P.G., N.M., D.A., B.I., G.M., N.M.F., B.A.R., C.C.A., P.N.Ș., S.M., A.T., M.A., V.C., B.C., B.D.Ș., P.E.L., C.M., B.G., C.N., S.C.A., Ș.M.Ș., A.I.I., B.M.C., M.V., N.N., B.D. și T.A., având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2015, acestea fiind consemnate în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta, și când instanța, pentru a se depune concluzii scrise și având nevoie de timp, a amânat pronunțarea pentru data de 11 iunie 2015, apoi pentru data de 16 iunie 2015 pentru când a pronunțat prezenta sentință civilă.

INSTANȚA

Asupra cauzei de contencios administrativ de față;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr.218/116/2014, reclamantul reclamantul R.G., domiciliat în Călărași, str………., jud. Călărași, cu domiciliul ales la Cab.Av.D.O., cu sediul în Călărași, …….., jud. Călărași a chemat în judecată pârâtul C.L.M. Călărași, cu sediul în Călărași, ………., jud. Călărași, pentru ca pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză să se dispună anularea Hot. C.L.M. Călărași nr.186/25.09.2013, inclusiv a anexei care face parte integrantă din această hotărâre, ca fiind nelegală și neîntemeiată; obligarea pârâtului să adopte o hotărâre prin care să îl înscrie în lista pentru repartizarea cu chirie a unei locuințe socială pe o poziție care să permită repartizarea unui apartament cu 2 sau 3 camere și obligarea pârâtului să îi repartizeze cu chirie o locuință socială constând în apartament cu 2 sau 3 camere; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Hot. C.L.M. Călărași nr.186/25.09.2013 s-a aprobat repartizarea locuințelor sociale în vederea închirierii către persoanele nominalizate în Lista de repartizare întocmită de Comisia de analiză a cererilor de locuințe, conform Anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre, persoane aflate în lista de priorități aprobată prin Hot. C.L. nr.185/25.09.2013 pentru modificarea și completarea Hot. C.L. nr.115/12.12.2012 privind aprobarea Listei de priorități și ierarhizare cuprinzând solicitanții îndreptățiți să primească în anul 2013 o locuință socială.

Conform Hot. C.L.M. Călărași nr.115/12.12.2012, astfel cum a fost modificată prin HCL nr.185/2013, reclamantului i-a fost aprobată cererea pentru repartizarea unei locuințe sociale și a fost înscris în lista de prioritate la poziția nr.53 cu 42 puncte, listă de prioritate care face parte integrantă din HCL nr.115/2012, astfel cum a fost modificată prin HCL nr.185/2013.

Mai a arătat că, conform Hot. C.L.M. Călărași nr.186/25.09.2013, a fost înscris în lista pentru repartizarea unei locuințe sociale la poziția nr.48 și i-a fost repartizată o garsonieră.

De asemenea, reclamantul arată că în condițiile în care are o familie compusă din 4 membri, că atât el cât și soția sa au vârste până în 35 de ani și o suprafață locativă constând în 4,92 mp./membru de familie, era îndreptățit să i se repartizeze cu chirie un apartament cu 2 sau 3 camere.

Arată că repartizarea efectuată de Comisia de analiză a cererilor pentru locuințe și însușită de consiliul local este una nelegală și neîntemeiată, efectuată după bunul plac al emitenților și este posibil pentru respectarea unor interese private, fără a se respecta criteriile prevăzute de lege.

În mod nelegal, pârâtul a avut în vedere la repartizare și suprafața locativă pe membru de familie, întrucât acest criteriu a fost evaluat și s-a ținut cont atunci când a fost punctată cererea pentru locuințe sociale și s-a stabilit ordinea de prioritate.

Repartizarea locuințelor sociale s-a făcut fără nici o logică, fără respectarea legii și fără a se lăsa să se înțeleagă măcar o modalitatea logică în care s-a procedat la repartizare.

A mai arătat că, analizând totuși cu atenție modalitatea de repartizate, constată că solicitanților : A.I.M., poziția 18, cu 44 de puncte și 2 membri de familie,V.V., poziția 16, cu 44 puncte și 2 membri de familie, N.A.T., poziția 12, cu 45 puncte și 2 membri de familie, li s-a repartizat o garsonieră deși au punctaje mai mari spre deosebire de solicitanții de la pozițiile 20 - 33 care au 43 de puncte dar mai mulți membri de familie (3, 4 sau 5 membri) și cărora li s-au repartizat apartamente.

Deduce din aceasta că s-a avut în vedere la repartizare, în cadrul solicitanților cu același număr de puncte, numărul de membri de familie în sensul că celor cu 3 sau mai mulți membri de familie li s-au repartizat apartamente iar celor cu 2 sau 1 membru le-au fost repartizate garsoniere (camere).

Mai a arătat reclamantul că se încadrează în rândul solicitanților cu 42 de puncte cărora le-au fost repartizate atât apartamente cât și garsoniere și observă că au fost repartizate apartamente solicitanților de la pozițiile 36 - V.V., 37 - D.I, 38 - R.G., 41 - D.A., deși aceștia au doar 3 membri de familie spre deosebire de el care are 4 membri de familie și i-a fost repartizată o garsonieră, susținând că lui trebuia să îi se repartizeze un apartament, cu prioritate față de cei cu 3 membri de familie.

De asemenea, a arătat că dispozițiile legale referitoare la modul de repartizare a locuințelor sociale aplicabile sunt art. 43 din Legea 114/ 1996 a locuinței conform cărora "locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condițiile prevederilor prezentului capitol, și de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, următoarele categorii de persoane: persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietari, tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I și II, persoanele cu handicap, pensionarii, veteranii și văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și ale prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, alte persoane sau familii îndreptățite; art. 21 din HG 1275/2000 care dispune în alin.1 că "la stabilirea criteriilor se va ține seama de prevederile art. 42 si 43 din lege; art. 22 din HG 1275/2000 conform căruia "în limita numărului si structurii locuințelor sociale disponibile, consiliile locale vor emite repartiții in ordinea stabilita in lista de priorități rămasa definitiva; prevederile anexei 2 la HCL a Mun. Călărași nr. 180/ 26.11.2009 referitoare la "criteriile privind ordinea de prioritate pentru soluționarea cererilor de locuințe sociale și repartizarea locuințelor sociale";.

Aceste prevederi legale consideră că nu au fost respectate de pârât, întrucât stabilirea ordinii de prioritate nu s-a efectuat în cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptățite prevăzute de lege și de HCL 180/ 2009, iar repartizarea efectivă a locuințelor nu s-a efectuat conform ordinii de prioritate din cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptățite.

De asemenea, a susținut că în mod nelegal, solicitanții care au formulat cereri pentru locuințe ANL, au fost transferați în rândul solicitanților care au formulat cereri pentru repartizarea cu chirie a unei locuințe sociale și au beneficiat de vechimea cererii depusă pentru atribuirea unei locuințe tip ANL.

Menționează că a formulat 2 plângeri prealabile împotriva adoptării acestei hotărâri însă a primit doar un răspuns evaziv și nicidecum bazat pe temeiuri legale.

În drept a invocat dispozițiile: art. 8, art.14 și urm. din Legea 554/ 2004, art. 43 din Legea 114/1996, HCL 180/ 2009.

La data de 10.03.2014, pârâtul C.LM. Călărași a formulat întâmpinare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În acest sens a arătat că, în cazul în speță, cadrul legal este reprezentat de dispozițiile Legii 114/1996 legea locuinței și de prevederile HG 1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinței nr. 114/1996.

Mai a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 22 din HG 1275/2000, în limita numărului și structurii locuințelor sociale disponibile consiliile locale vor emite repartiții în ordinea stabilită în lista de priorități rămasă definitivă.

De asemenea, a arătat că pentru a se putea realiza o departajare între persoanele care au obținut în urma analizei dosarului un număr egal de puncte, comisia a avut în vedere atât criteriile restrictive și clare stabilite de actele normative enunțate mai sus, respectiv condițiile de locuit ale solicitanților.

Așa cum se poate observa din tabelul anexă la HCL a municipiului Călărași nr. 186, cum de altfel recunoaște și reclamantul în acțiunea formulată, pârâtul a arătat că acesta se regăsește la poziția 48, totalizând în urma analizei cererii 42 de puncte.

Tot din tabelul anexă a menționat că se observă faptul că repartiția s-a realizat în funcție de numărul de puncte obținute în urma analizei. Pentru solicitanții care au același număr de puncte, ca prim criteriu de departajare conform art. 21 din HG 1275/2000 a fost stabilit în funcție de condițiile de locuit (suprafața pe m/p ce revine fiecărui membru de familie) și ulterior numărul membrilor de familie.

In ceea ce privește afirmațiile reclamantului potrivit cărora solicitanții situați la pozițiile 12 cu 45 de puncte, 16 și 18 cu 44 de puncte le-au fost repartizate garsoniere, având componență familiei alcătuită din 2 membri, pârâtul a solicitat să se observe faptul că s-a apreciat de către comisie că suprafața aferentă unei singure camere de locuit corespunde în tocmai cerințelor și nevoilor persoanelor respective.

Mai a arătat că, analizând modalitatea de repartiție, se poate observa că au fost respectate întocmai prevederile legale (art.21 al.1 din HG 1275/2000).

Mai mult, precizează și că, comisia a avut la dispoziție locuințe cu 1, 2 sau 3 camere și un apartament cu 4 camere, astfel că repartizarea pe apartamente s-a făcut în ordinea punctajului. În cazul în care solicitanții aveau același număr de puncte departajarea s-a făcut luând în considerare ca prim criteriu condițiile de locuit, iar în situația în care si după aplicarea acestui criteriu ar fi fost solicitanții aflați pe picior de egalitate, următorul criteriu era cel al numărului membrilor de familie.

Mai a arătat că solicitanților cu punctaj mai mic față de primele poziții, în cazul de față 42 de puncte, li s-au repartizat apartamente cu 2 și 3 camere în funcție de disponibilitate, cum și faptul că celorlalți solicitanți care aveau tot 42 de puncte, le-au fost repartizate apartamente cu o cameră, întrucât acestea mai erau disponibile la repartiție și numai cu acordul scris al acestora, situație în care se regăsește și reclamantul. Chiar și în aceste condiții, a arătat că departajarea s-a realizat în primul rând în funcție de suprafața locativă.

De asemenea, comisia de analiză a cererilor de locuințe prin întocmirea raportului (nr. 31581/22.08.2013) la proiectul de hotărâre, a informat consiliul local despre faptul că până la poziția 42 inclusiv, au fost epuizate unitățile locative cu 2 și 3 camere, însă solicitanții aflați după această poziție și a căror familie este compusă din 4 persoane au acceptat repartizarea unui apartament cu o cameră (anexează declarațiile persoanelor).

Mai mult decât atât, a menționat că reclamantului i s-a propus de către comisie repartiția unui apartament în alte blocuri decât C13 și C14 dar acesta a refuzat întrucât susține că în urma vizualizării a decis să accepte garsoniera într-unui din blocurile C13 sau C14, așa cum hotărăște comisia (declarație pe care o anexează).

În aceste condiții, a apreciat că reclamantul este de rea credință și confuz totodată, întrucât odată declară că este de acord să primească chiar și o garsonieră, deși comisia ar fi vrut să îi repartizeze un apartament, în alt bloc (nu în C13 și 14 unde se epuizase apartamentele cu 2 și 3 camere până la poziția la care se afla) pentru ca ulterior să promoveze prezenta acțiune.

Referitor la cel de al-II-lea capăt de cerere, pârâtul l-a apreciat ca nefondat, întrucât repartiția unei locuințe sociale construită din fondul de stat sau din bugetul unității administrativ teritoriale, reprezintă atributul exclusiv al consiliilor locale, respectiv a comisiilor, așa cum prevăd dispozițiile capitolului 5 din Legea 114/1996 și art. 20 și 21 din HG 1275/2000.

Având în vedere aceste considerente, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

In drept, a invocat dispozițiile art. 205-208 Cod proc. civ. precum și prevederile legale sus menționate.

Potrivit art. 223 Cod proc. civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.

Instanța a reținut că reclamantul R.G. a formulat o cerere pentru repartizarea unei locuințe sociale și a fost înscris în lista de prioritate la poziția 53 cu un număr de 42 de puncte. Familia reclamantului este compusă din 4 membrii, el și soția au vârste de până în 35 de ani și o suprafață locativă medice de 4,92 m.p pe membru de familie.

Consiliul Local a adoptat Hotărârea nr. 186/25.09.2013, iar în Anexa 1 sunt înscrise repartițiile pentru fiecare dintre solicitanți, în ordinea punctajelor obținute la criteriile de evaluare. Dincolo de art. 43 din Lg. 114/1996, sunt prevăzute criterii suplimentare în art. 21 din HG 1275/2000, în sensul în care sunt prioritare condițiile de locuit ale solicitanților (la momentul formulării cererii) numărul de membrii ai familiei.

Reclamantul a considerat că repartiția este nelegală în privința și în raport de persoanele care au obținut același punctaj, în sensul în care numărul membrilor de familie îl îndreptățea la atribuirea unui apartament și nu a unei garsoniere.

Pârâtul a susținut în întâmpinare că reclamantul a acceptat să primească o garsonieră într-unul din blocurile C.13 și C.14, însă prin raportare la fondul locativ din blocurile J.6 și N.8 ( fila 47), însă nu se poate conchide că a fost de acord cu repartiția stabilită prin Anexa 1 în raport de unitățile locative atribuite în blocurile C.13 și C.14 celor care aveau un punctaj egal cu al său (42 puncte).

Reclamantul a arătat (în mod just) că nu aceleași criterii au fost aplicate solicitanților de la poziția 18, 16 și 12, în acest caz prevalând numărul membrilor de familie. În Anexa 1, la pozițiile 34-56 s-a observat discrepanțe în sensul în care reclamantului, cu o familie de 4 membri i se atribuie o singură cameră de locuit, în vreme ce, spre exemplu, numiților V.V. sau D.A. li se atribuie un apartament, în condițiile în care familiile acestora însumează 3 membri.

Este evident că, indiferent care ar fi optica pârâtului, dispozițiile art. 21 din HG 1275/2000 și ale 42 și 43 din Lg. 114/1996 nu au fost interpretare în mod unitar, iar criteriile suplimentare de prioritate conțin o doză substanțială de arbitrar în privința aplicării și efectuării în concret a repartițiilor.

Prin urmare, instanța a apreciat că reclamantului i-a fost încălcat un drept de către autoritatea publică C.L. Călărași, sunt incidente dispozițiile art. 1 alin.1 din Lg. 554/2004 și ale art. 2 alin. 1 lit.a din aceeași lege.

Urmează ca instanța să anuleze parțial Hotărârea nr.186/2013 a CL Călărași și Anexa ce face parte integrantă din hotărâre, în privința pozițiilor 34 - 56.

Instanța va obliga pârâtul să adopte o noua hotărâre prin care reclamantului să i se atribuie un apartament de 2 sau 3 camere cu respectarea criteriilor suplimentare de atribuire.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul pentru următoarele motive:

1.În ceea ce privește considerentele instanței, potrivit cărora au fost interpretate în mod neunitar dispozițiile art. 21 din HG 1275/2000 și ale art. 42 și 43 din Legea 114/1996, a făcut următoarele mențiuni:

Potrivit art. 21 alin. 1, din HG 1275/200, la stabilirea criteriilor se va ține seama de prevederile art. 42 și 43 din lege. In cadrul fiecărui criteriu, la stabilirea ordinii de prioritate se vor avea în vedere:

a)condițiile de locuit ale solicitanților;

b)numărul copiilor și al celorlalte persoane care gospodăresc împreună cu solicitanții;

c)starea sănătății solicitanților sau a unor membri ai familiilor acestora;

d)vechimea cererilor.

Astfel, instanța a reținut faptul că la stabilirea ordinii de prioritate se vor avea în vedere în primul rând numărul copiilor și al celorlalte persoane care gospodăresc împreună cu solicitanții.

A apreciat reclamantul ca fiind eronate reținerile instanței, întrucât art. 21 din actul normativ sus menționat este foarte clar și nu lasă loc la niciun fel de interpretare în sensul că în cadrul fiecărui criteriu prevăzut în art. 43 din Legea 114/1996 (pentru a se putea stabili ordinea de prioritate între solicitanții ce au obținut același număr de puncte în urma analizării dosarului) se va avea în vedere ca prim subcriteriu condițiile de locuit ale solicitanților.

În situația în care și după aplicarea acestui subcriteriu vor exista solicitanți care vor avea același număr de puncte se va aplica subcriteriul numărul copiilor și al celorlalte persoane care gospodăresc împreună cu solicitanții, și continuând(în caz de egalitate de puncte) cu celelalte condiții prevăzute de lit. c și d până când se va putea stabili o ordine de prioritate între doi sau mai mulți solicitanți care au același număr de puncte. Legiuitorul a prevăzut în mod expres aceste subcriterii întrucât a apreciat că în practică vor exista cazuri în care doi sau mai mulți solicitanți, vor întruni în urma analizării cererii/dosarului de obținere a unei locuințe, același număr de puncte.

A considerat că acesta a fost raționamentul pentru care legiuitorul a prevăzut patru subcriterii la stabilirea ordinii de prioritate, primul fiind cel al condițiilor de locuit ale solicitantului.

Această judecată a legiuitorului este una destul de solidă și în primul rând obiectivă, deoarece are la bază argumente socio-economice și vizează unitatea familiei, întrucât a apreciat că primează interesul persoanelor, respectiv este mult mai oportun de a obține o locuință socială o familie care nu are o locuință stabilă, locuiește într-o unitate locativă închiriată de pe piața liberă(unde chiriile sunt destul de ridicate) în raport cu un solicitant care locuiește cu părinții(în cazul în speță reclamantul) și numărul membrilor familiei este de 4 persoane.

2. Referitor la discrepanțele pe care instanța le constată la pozițiile 34-56, în sensul că reclamantului, cu o familie de 4 membri i se atribuie o singură cameră de locuit, în vreme ce spre ex. numiților V.V. sau D.A. li se atribuie un apartament, în condițiile în care familiile acestora însumează 3 membri, reclamantul le-a apreciat ca nefondate având în vedere următoarele considerente:

In conformitate cu dispozițiile art.22, în limita numărului și structurii locuințelor sociale disponibile, consiliile locale vor emite repartiții în ordinea stabilită în lista de priorități rămasă definitivă.

Comisia a avut la dispoziție numai 66 de unități locative cu o cameră, două, trei și patru camere de locuit și un număr de 239 dosare complete.

În acest context, a susținut reclamantul că este evident că nu toți solicitanții puteau obține o locuință și astfel a fost nevoie de aplicarea prevederilor art. 21 din HG 1275/2000 coroborate cu cele ale art. 43 din Legea 144/1996.

Potrivit anexei nr.1 la hotărârea C.L.M. Călărași nr. 186/2014, solicitanți înscriși în aceasta la pozițiile 34-56 au obținut în urma analizării dosarului un număr de 42 de puncte.

Având în vedere faptul că un număr așa de mare de solicitanți au întrunit același nr. de puncte, comisia a făcut departajarea solicitanților aplicând dispozițiile art. 21, alin. 1, lit. a din Legea 114/1996, respectiv ca prim subcriteriu condițiile de locuit ale solicitanților.

Din parcurgerea anexei nr.1 începând cu poziția nr. 34 și terminând cu nr. 56 inclusiv, se poate distinge destul de ușor faptul că ordinea de priorități a fosta dată de condițiile de locuit ale solicitanților și nu de membri familiei așa cum în mod greșit reține instanța de fond.

Astfel, la rubrica "supr" din tabelul anexă la hotărâre, la poziția 34 suprafața pe membru de familie este de 2,3 mp/membru de familie, la nr. 35 este 2,53 mp, la nr. 36 este de 3,14 ... menținându-se în creștere(și nu fluctuant) până la poziția nr. 56 unde s-a ajuns la suprafața de 7,08 mp.

După cum se poate observa nu doar reclamantul se află în această situație, respectiv familia este compusă din patru membri și a obținut o unitate locativă cu o cameră, ci și numita A.R. cu o familie compusă din 4 membri, fiindu-i repartizată o locuință cu o cameră.

Mai mult decât atât, de la poziția 48 la care este înscris reclamantul și până la poziția 56 inclusiv, cu o singură excepție,(poziția 52 - V.C.), solicitantul cunoscând de la bun început faptul că acea unitate locativă nu este nouă și este situată într-o zonă mărginașă a municipiului, în comparație cu locuințele din bl. C 13 și C14 care sunt locuințe noi, situate într-o zonă bună a orașului, se poate observa destul de ușor faptul că tuturor solicitanților le-a fost repartizate garsoniere indiferent de condițiile de locuit și numărul de persoane al familiei. Solicitantul V.C. aflat la poziția 52 din anexă a fost de acord cu repartiția unui apartament chiar și într-o zonă mărginașă, formulând cerere în acest sens,(anexăm cererea), chiar dacă ar fi beneficiat de o cameră de locuit în blocurile construite noi C13 și C14.

În situația în care s-ar fi repartizat un apartament cu două camere pentru solicitanții a căror familii sunt formate din 2 membri, atunci unitățile locative s-ar fi epuizat mult mai repede iar reclamantului i-ar fi revenit tot un apartament cu o camera în bl. C13 sau CI4, întrucât acesta are un punctaj inferior (42 de puncte) în raport de primii solicitanți din tabel.

Solicitanților cu punctaj mai mic față de primele poziții, în cazul de față 42 de puncte, li s-a repartizat apartamente cu 2 și 3 camere în funcție de disponibilitate. Celorlalți solicitanți care aveau tot 42 de puncte, le-au fost repartizate apartamente cu o cameră întrucât acestea mai era disponibile la repartiție și numai cu acordul scris al acestora, situație în care se regăsește și reclamantul. Chiar și în aceste condiții departajarea s-a realizat în primul rând în funcție de suprafața locativă.

Mai mult decât atât, reclamantului i s-a propus de către comisie repartiția unui apartament în alte blocuri decât C13 și C14, dar acesta a refuzat întrucât susține că în urma vizualizării a decis să accepte garsoniera într-unui din blocurile C13 sau C14, așa cum hotărăște comisia(declarație administrată la dosarul cauzei).

In aceste condiții a apreciat că reclamantul este de rea credință și confuz totodată, întrucât odată declară că este de acord să primească chiar și o garsonieră, pentru ca ulterior să promoveze prezenta acțiune.

3. Referitor la susținerile reclamantului din acțiune și preluate în considerente de către instanța de judecată, potrivit cărora nu același criteriu (condițiile de locuit ale solicitanților) au fost aplicate solicitanților de la pozițiile 18,16, și 12, în acest caz prevalând numărul membrilor de familie, reclamantul a făcut următoarele precizări:

Solicitantul înscris la poziția 12 din tabel a obținut în urma analizării dosarului un număr de 45 de puncte, venind în concurs cu alți solicitanți (pozițiile 8 - 11) care au totalizat același nr. de puncte. Pentru a face o departajare a solicitanților, comisia a aplicat ca prim subcriteriu suprafața ce îi revine fiecărui membru de familie. Astfel, se poate observa faptul că I.C.S., deși are o familie compusă din 9 persoane, prin aplicarea subcriteriului (condițiile de locuit ale solicitanților) s-a situat pe o poziție inferioară numitului M.C.C. care are același nr. de puncte dar o suprafață mai mică pe mp/membru de familie.

Solicitanții de la pozițiile 16 și 18 au obținut în urma analizării dosarului 44 de puncte. După cum se poate observa familiile acestor solicitanți sunt compuse fiecare din cate 2 membri iar repartiția s-a realizat în funcție de suprafața pe mp ce revine fiecărui membru al familiei. Astfel V.V. cu o suprafață de 6,28 mp/membru de familie s-a situat înaintea lui A.I.M. cu o suprafață de 7,05 mp.

Astfel, instanța de judecată nu a analizat corespunzător înscrisurile administrate la dosarul cauzei și a dat dovadă de subiectivism în interpretarea dispozițiilor legale.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul C.L.M. CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 442/ 2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 218/116/2014, cu cheltuieli de judecata, arătând că motivele de recurs invocate de pârâtul C.L.M. Călărași sunt neîntemeiate și nu pot conduce la o soluție contrară celei pronunțată de instanța de fond.

Astfel, în mod nefondat recurentul susține că art. 21 din HG 1275/ 2000 ar reglementa criteriile pentru stabilirea ordinii de ierarhizare în vederea repartizării unei locuințe sociale cu chirie.

Criteriile prevăzute de art. 21 din HG 1275/2000 trebuie avute în vedere la stabilirea unei ordini de prioritate în scopul departajării tuturor solicitanților care au formulat cerere de atribuire cu chirie a unei locuințe sociale, cerere însoțită de documente complete. Acest aspect rezultă din interpretarea art. 43 din Legea 114/ 1996 a locuinței conform căreia "locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condițiile prevederilor prezentului capitol, și de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, următoarele categorii de persoane: persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietari, tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I și II, persoanele cu handicap, pensionarii, veteranii și văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și ai prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, alte persoane sau familii îndreptățite.

Relevante sunt și dispozițiile art. 22 din HG 1275/2000 conform cărora "în limita numărului si structurii locuințelor sociale disponibile, consiliile locale vor emite repartiții în ordinea stabilita in lista de priorități rămasă definitivă.

În interpretarea acestor prevederi legale, am susținut în cererea de chemare în judecată că aceste dispoziții legale nu au fost respectate de pârâtul - recurent întrucât stabilirea ordinii de prioritate nu s-a efectuat în cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptățite prevăzute de art. 43 din Legea 114/ 1996 și de Hot. C.L.M. Călărași nr. 180/ 2009 iar repartizarea efectivă a locuințelor sociale nu s-a efectuat conform ordinii de prioritate din cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptățite menționată în art. 43 din lege.

Cele 66 de persoane îndreptățite trebuia împărțite în categoriile prevăzute de art. 43 din Legea 114/ 1996 : 1. persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietari, 2. tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, 3. tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani, 4. invalizii de gradul I și II, 4. persoanele cu handicap, 5. pensionarii, 6. veteranii și văduvele de război, etc. ;

În cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptățite menționate mai sus, să se fi stabilit o ordine de prioritate determinată de punctajele aprobate anterior de pârât.

Repartizarea efectivă a locuințelor să fi fost efectuată începând cu prima categorie și continuând cu următoarele iar în cadrul fiecărei categorii să se țină seama de ordinea stabilită potrivit punctajului.

Recurentul susține că în cadrul fiecărui criteriu prevăzut în art. 43 din legea 114/1996 (pentru a se putea stabili ordinea de prioritate între solicitanții care au obținut același număr de puncte) se va avea în vedere ca prim subcriteriu condițiile de locuit ale solicitanților. în primul rând, recurentul nu explică ce înțelege recurentul prin noțiunea de "criteriu,, . Eu susțin că legea înțelege prin noțiunea de "criteriu,, așa cum este precizată în art. 21 din HG 1275/2000, categoriile de persoane îndreptățite menționate în art. 43 din Legea 114/ 1996.

Pe de altă parte, susținerea recurentului conform căreia criteriile prevăzute de art. 21 din HG 1275/ 2000 sunt prevăzute pentru a fi departajați solicitanții care au același număr de puncte este nefondată întrucât criteriile prevăzute în art. 21 alin. 1 lit. a - d din HG 1275/ 2000 sunt menționate cu scopul de a fi stabilită ordinea de prioritate (o ierarhizare în funcție de un număr de puncte atribuite tocmai ca urmare a aplicării acestor criterii) a tuturor persoanelor care au solicitat atribuirea unei locuințe sociale, art. 21 din HG 1275/ 2000 menționând foarte clar că ".... în cadrul fiecărui criteriu, la stabilirea ordinii de prioritate, se vor avea in vedere: a) condițiile de locuit ale solicitanților; b) numărul copiilor si al celorlalte persoane care gospodăresc împreună cu solicitanții; c) starea sănătății solicitanților sau a unor membri ai familiilor acestora; d) vechimea cererilor. "

Conform Hot. C.L.M. Călărași nr. 115/12.12.2012 astfel cum a fost modificată prin HCL nr. 185/2013, a fost aprobată lista de prioritate (listă care face parte integrantă din HCL nr. 115/ 2012 astfel cum a fost modificată prin HCL nr. 185/ 2013) cu persoanele îndreptățite să primească în anul 2013 o locuință socială, pe baza punctajului atribuit fiecărei persoane iar subsemnatul R.G. mi-a fost aprobată cererea pentru repartizarea unei locuințe sociale și am fost înscris în lista de prioritate la poziția nr. 53 cu 42 de puncte.

În mod nefondat susține recurentul că au respectat dispozițiile legale atunci când au procedat la departajarea persoanelor îndreptățite care au întrunit 42 de puncte, prin aplicarea prevederilor art. 21 alin. 1 lit. a din Legea 114/1996, anume prin raportare la condițiile de locuit ale solicitanților (în opinia recurentului condițiile de locuit ale solicitantului reprezentând suprafața locativă disponibilă pentru fiecare membru de familie ). Condițiile de locuit ale solicitanților nu sunt criterii de departajare a solicitanților cu același număr de puncte în scopul repartizării efective a locuințelor ci reprezintă situații în raport de care fiecărui solicitant i se atribuie un anumit număr de puncte și împreună cu celelalte aspecte pentru care se mai acordă anumite puncte, determină punctajul final stabilit pentru fiecare solicitant și ordinea de prioritate, pentru fiecare criteriu stabilit de lege (anume pentru fiecare dintre categoriile de persoane prevăzute de art. 43 din legea 114/ 1996), cuprinzând persoanele îndreptățite să li se atribuie o locuință socială.

În mod neîntemeiat susține recurentul că reclamantul ar fi fost de acord cu repartizarea unei garsoniere. Acordul pe care l-am exprimat în acest scop a fost dat forțat de împrejurări întrucât riscam să nu mi se atribuie nici o unitate locativă dar și prin raportare la cele două spații locative libere la acea dată situate în două blocuri, J6 și N8, situate în zone mărginașe ale orașului, reclamantul nefăcând altceva decât o alegere între cele trei unități locative, la cererea comisiei de fond locativ (am fost pus să aleg între garsonieră în blocul C13 sau C14, apartament 2 camere în bloc N8 și apartament 5 camere în J6, ultimele două unități locative nefăcând parte din cele 66 menționate în raportul Comisiei de fond locativ aprobat de primar și care a stat la baza emiterii hotărârii atacate).

În mod nefondat susține recurentul că instanța de fond ar fi greșit atunci când a constatat că nu aceleași criterii care susține recurentul că le-a aplicat reclamantului, au fost aplicate solicitanților de la pozițiile 12, 16 și 18.

Analizând cu atenție modalitatea de repartizate, a constatat că solicitanților: A.I.M., poziția 18, cu 44 de puncte și 2 membri de familie; V.V., poziția 16, cu 44 puncte și 2 membri de familie; N.A.T., poziția 12, cu 45 puncte și 2 membri de familie, li s-a repartizat o garsonieră deși au punctaje mai mari și se află pe poziții superioare spre deosebire de solicitanții de la pozițiile 20 - 33 care au 43 de puncte dar mai mulți membri de familie (3, 4 sau 5 membri) și cărora li s-au repartizat apartamente.

Solicitanților TA. și S.C.A. care au 41 de puncte (mai puține puncte decât mine) le-au fost repartizate apartamente cu 3 și 4 camere deși au punctaje mai mici decât mine și se află pe o poziție inferioară față de mine în ordinea de prioritate. Deducem din aceasta că la repartizare, pentru unele familii, s-a avut în vedere numărul de membri de familie în sensul că unor familii cu 3 sau mai mulți membri de familie, li s-au repartizat apartamente, chiar dacă au avut punctaje mai mici față de alte familii cu 2 sau 1 membru cărora le-au fost repartizate garsoniere (o cameră).

Astfel cum acestor solicitanți cu 43 și 41 de puncte și cu 4 sau 5 membri de familie le-au fost repartizate apartamente, tot astfel trebuia să procedeze recurentul și cu solicitanții cu 42 de puncte și care au 3-4 membri de familie (printre care mă regăsesc și eu) și cărora trebuia să le repartizeze apartamente în ordinea și prevalând ca criteriu numărul membrilor de familie și nu suprafața locativă care, așa cum a dovedit, nu a contat în cazurile mai sus arătate.

Și în cadrul solicitanților cu același număr puncte nu s-au respectat aceleași condiții (criterii). Astfel, solicitanților cu 42 de puncte (categorie din care fac parte) le-au fost repartizate atât apartamente cât și garsoniere, observând că au fost repartizate apartamente solicitanților de la pozițiile 36 - V.V., 37 - D.I., 38 - R.G., 41 - D.A., deși aceștia au doar 3 membri de familie spre deosebire de reclamant care are 4 membri de familie și i-a fost repartizată o garsonieră. Corect a reținut instanța că reclamantului trebuia să i se repartizeze un apartament, având prioritate chiar față de cei cu 42 de puncte dar cu 3 membri de familie.

Un alt exemplu este cel al solicitanților A.I. și V.V. (poz. 18 și 16) care au 44 de puncte, 2 membri și suprafețe locative de 7,05 și 6,28 mp/membru familie cărora le-au fost repartizate garsoniere în raport cu solicitanții Z.T.I. și N.D. care au 44 puncte, 3 membri de familie și suprafețe locative de 7,71 și 6,5 mp./membru de familie (mai mari decât cei de la poz. 18 și 16) și cărora le-au fost repartizate apartamente, constatându-se că s-a avut în vedere ca criteriu de departajare între cei 4, numărul membrilor de familie și nu suprafața locativă pe membru de familie.

Solicitantului V.C. care are tot 42 de puncte ca și reclamantul, i-a fost repartizată o unitate locativă cu 3 camere despre care eu nu am cunoscut deși acesta are o suprafață locativă pe membru de familie mai mare decât a sa.

Analizând recursul declarat de pârât în cauză, Curtea a reținut faptul ca, in raport de actele dosarului, se impune casarea sentintei instantei de fond.

In primul rand, Curtea a remarcat faptul ca obiectul litigiului il formeaza anularea HCL Calarasi nr.186/25.09.2013 inclusiv a anexei care face parte integranta din aceasta. Din analiza actelor dosarului de fond, Curtea a retinut faptul ca anexa la HCL atacata este compusa dintr-o lista cu 66 de persoane carora li s-a aprobat repartizarea locuintelor sociale pe anul 2013 (incluzand si reclamantul, la poz. 48). Curtea remarca faptul ca desi prima instanta a dispus anularea in parte a HCL obiect al litigiului, nici unul dintre beneficiarii acestei hotarari de Consiliu local inclusi in anexa, cu exceptia reclamantului care a pornit procesul, nu au fost citati, pentru a se putea garanta dreptul lor fundamental la aparare. Altfel, spus, instanta de fond a vatamat drepturile beneficiarilor de la pozitiile anulate din anexa la HCL, fara ca beneficiarii sa aiba cunostinta de proces si fara a se putea apara, ceea ce constituie o grava incalcare a drepturilor acestora in sensul art. 6 CEDO.

Prin urmare, ca rezultat al casarii cu trimitere, instanta de fond va proceda la citarea tuturor beneficiarilor indicati in anexa la HCL Calarasi nr. 186/25.09.2013.

In al doilea rand, s-a remarcat faptul ca prima instanta a efectuat o analiza extrem de sumara a spetei. Astfel, desi anuleaza pozitiile 34-56 inclusiv din lista anexa la HCL, prima instanta nu analizeaza fiecare dosar al solicitantilor respectivi pentru a stabili daca intr-adevar teza reclamantului se sustine si daca acesta ar fi fost dezavantajat in raport cu ceilalti solicitanti, deci daca autoritatea publica parata a emis actul cu exces de putere. Dimpotriva, instanta de fond anuleaza 22 de pozitii din lista anexa analizand lapidar doar situatia a doi beneficiari V.V. si D.A..

Prin urmare, ca rezultat al casarii cu trimitere, instanta de fond va proceda la citarea autoritatii parate cu mentiunea sa depuna la dosar toata documentatia care a stat la baza emiterii HCL Calarasi nr. 186/25.09.2013 si a anexei la aceasta, asadar inclusiv dosarele depuse de fiecare dintre cei 66 de solicitanti inclusi in lista anexa, instanta urmand a analiza temeinic si a compara, in lumina dispozitiilor legale incidente in speta, situatia de fapt a fiecarui beneficiar cu situatia reclamantului.

Urmare a solutiei casarii cu trimitere in baza art. 488 pct 5 și art. 498 alin. 2 NCPC, Curtea a constatat ca nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs, nici a apararilor intimatului reclamant.

Dosarul a fost restituit pentru rejudecarea pricinii pe fond, fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași la data de 29.01.2015 sub nr.218/116/2014*, iar primul termen pentru rejudecarea pricinii pe fond a fost stabilit la data de 18.02.2015.

Prin cererea depusă la dosar la data de 17.02.2015, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a celor 65 de solicitanți înscriși în lista anexă a HCL nr.186/2013, beneficiari ai locuințelor sociale repartizate de pârât prin această hotărâre, reclamantul fiind înscris în listă la poziția 48.

În raport de cererea formulată de reclamant și îndrumările obligatorii stabilite de instanța de control judiciar la rejudecarea pricinii pe fond, instanța a admis cererea acestuia și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a celorlalți beneficiari ai locuințelor sociale înscriși în lista anexă alături de reclamant, amânând cauza pentru lipsă de procedură cu aceștia. De asemenea, conform îndrumărilor stabilite de instanța de control judiciar, tribunalul a pus în vedere reprezentantului legal al pârâtului să depună la dosar copiile certificate pentru conformitate a celor 66 de dosare analizate prin HCL nr.186/2013, pentru a fi analizată situația fiecărui beneficiar înscris în listă în raport de dispozițiile legale incidente situației de fapt.

La data de 19.03.2015, pârâta I.G.C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, precizând că locuința ia fost repartizată legal, în baza punctajului de 45 puncte. A menționat și că cererea pentru repartizarea unei locuințe sociale a formulat-o în anul 2007, fiind reînnoită de fiecare dată și că a depus la dosarul întocmit toate actele solicitate de pârât.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 19.03.2015, pârâtul Z.T.I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, precizând că locuința ia fost repartizată legal, în baza punctajului de 44 puncte. A menționat și că cererea pentru repartizarea unei locuințe sociale a formulat-o în anul 2003, fiind reînnoită de fiecare dată și că a depus la dosarul întocmit toate actele solicitate de pârât.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 24.03.2015, pârâta C.I.Ș. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât a formulat cerere de repartizare a unei locuințe sociale, înregistrată la P.M. Călărași sub nr.32579/27.08.2004, la care a anexat toate actele necesare, iar în urma analizării dosarului a totalizat 45 puncte, fiind înscrisă în listă la poziția 7, spre deosebire de reclamant, care a totalizat 42 puncte, fiind înscris la poziția 48. Pârâta consideră că dosarele au fost analizate corespunzător de comisia de repartizarea locuințelor sociale, respectând criteriile privind ordinea de prioritate, astfel că este legală hotărârea adoptată, cu precizarea că reclamantului i s-a propus spre repartizare alte două apartamente situate la o altă adresă, însă după vizualizare a refuzat prin cerere scrisă, acceptând garsoniera repartizată inițial.

În drept, pârâta a invocat art.21 din HG nr.1275/2000 și art.42 și 43 din Legea nr.114/1996, nefiind avute în vedere de instanță și dispozițiile din Codul de Procedură Penală, care nu este incident judecării cauzelor civile.

În ședința publică din data de 25.03.2015, pârâtul T.A., prin soția sa, a depus la dosar copia contractului de închiriere încheiat cu pârâtul după emiterea HCL nr.186/2013.

În aceeași ședință publică, tribunalul a constatat lipsa dosarului de fond, care a fost înaintat la C.A.B. pentru soluționarea cererii de strămutare formulată de pârâtă.

Cu cererile depuse la dosar la data de 26.03.2015, pârâții A.G.A., C.I.Ș., I.F., G.C., E.G.C., Z.T.I., M.D.,C.C., V.R.C., M.C.C., C.M.L., U.I.D., V.M., T.V.V., P.F., C.M.N., S.G., S.M., B.I., D.N., G.P.D., S.V., au depus înscrisuri în copie în vederea analizării la soluționarea cauzei pe fond.

Cu cererile depuse la dosar la data de 27.03.2015 au fost depuse înscrisuri în copie de pârâții I.O.A., N.M., V.V., A.I., A.I.M., F.L., D.G., B.C..

Cu cererile depuse la dosar la data de 30.03.2015 au fost depuse înscrisuri în copie la dosar de pârâții D.G, B.G., D.M., M.V., D.M.A..

Prin cererile depuse la dosar la data de 31.03.2015 au fost depuse înscrisuri în copie la dosar de pârâții Ș.MȘ., B.C.D., P.N.Ș., D.A..

În ședința publică din data de 01.04.2015, tribunalul a constatat lipsa dosarului de fond, care nu a fost restituit de C.A.B. și a luat act că la dosar pârâtul a depus copiile xeroxate ale celor 66 de dosare privind beneficiarii locuințelor sociale înscriși în lista anexă la HCL nr.186/2013, dar și dosarele originale pentru verificarea conformității copiilor depuse cu originale, dosarele originale fiind restituite după verificare pe bază de proces verbal de predare primire. De asemenea, a luat act că și reclamantul a depus acte în copie.

După respingerea cererii de strămutare, C.A.B. a restituit dosarul de fond.

Cu cererile depuse la dosar la data de 01.04.2015 și 03.04.2015, 06.04.2015, 10.04.2015, 15.04.2015, 16.04.2015, 17.04.2015, 21.04.2015, 18.05.2015, 25.05.2015, 11.06.2015 au fost depuse înscrisuri în copie la dosar de pârâții T.A., N.M., P.F., D.M., B.I., T.V.V., N.M., D.A., A.I., A.G.A., D.G., .S.C.A., S.V., V.V. și G.M..

La data de 21.04.2015, reclamantul R.G. a mai depus la dosar un set de înscrisuri în copie, dar a fost completată și acțiunea introductivă de instanță cu capătul de cerere privind anularea contractelor de închiriere încheiate de pârât cu beneficiarii locuințelor sociale înscriși în lista anexă a HCL nr.186/2013. De asemenea, prin această cerere reclamantul a solicitat atașarea dosarului penal nr.1479/116/2013 în care a fost condamnat D.V. pentru infracțiunea de luare de mită, precizând că acest inculpat a fost membru al comisiei de repartizare a locuințelor sociale ce fac obiectul listei anexă la HCL nr.186/2013.

În ședința publică din data de 22.04.2015, tribunalul a admis cererea de amânare formulată de reclamant pentru a depune la dosar cererea completatoare motivată în fapt și în drept, dar și în număr suficient de exemplare în vederea comunicării pârâților în cauză, fiind prorogată punerea în discuție a cererii de probatorii, având în vedere că pârâții introduși în cauză după casarea cu trimitere spre rejudecare, erau îndreptățiți să formuleze întâmpinări și să propună probe în vederea respectării dreptului la apărare care s-a constatat de instanța de control judiciar că nu a fost respectat în primul ciclu procesual.

Cererea completatoare motivată în fapt și în drept a fost depusă de reclamant la dosar la data de 07.05.2015, însă era incompletă urmare a faptului că dosarele celor 66 de solicitanți din lista anexă la HCL nr.186/2013, nu conțineau și contractele de închiriere încheiate cu fiecare dintre aceștia, astfel că reclamantul a fost în imposibilitate obiectivă să indice contractele de închiriere a căror anulare a solicitat-o prin cererea completatoare, în lipsa acestor înscrisuri, iar în ședința publică din data de 20.05.2015, tribunalul a dispus pârâtului să depună la dosar copiile certificate ale contractelor de închiriere încheiate cu fiecare dintre beneficiarii locuințelor sociale, acte depuse la dosar la data de 03.06.2015.

Cu cererea depusă la data de 14.05.2015, pârâtul a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii HCL nr.186/2013 și listei anexe conform măsurilor dispuse de instanța de control judiciar prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare.

La data de 27.05.2015, reclamantul a depus la dosar note de ședință prin care a adus la cunoștința instanței faptul că a studiat dosarele întocmite de fiecare solicitant pentru atribuirea locuințelor sociale și a apreciat în privința pârâților indicați în aceste note, că nu au fost respectate de pârâtul C.L.M. Călărași dispozițiile legale la momentul emiterii HCL nr.186/2013, precizând punctual criticile referitoare la fiecare dintre cei 9 pârâți la care s-a referit.

În ședința publică din data de 03.06.2015, constatând că nu au fost suplinite lipsurile constate la cererea completatoare a reclamantului pe motiv că la dosar nu se regăseau copiile contractelor de închiriere încheiate de pârâtul consiliul local cu cei 66 de beneficiari ai locuințelor sociale, având în vedere și acordul părților prezente/reprezentate, instanța a pus în discuția părților și a admis excepția disjungerii cererii completatoare, urmând a se forma un nou dosar, întrucât cererea introductivă de instanță de afla în stare de soluționare, după ce au fost propuse și încuviințate probele solicitate de părțile prezente/reprezentate în combaterea acțiunii reclamantului privind anularea HCL nr.186/2013 și listei anexe la hotărâre.

După rămânerea în pronunțare a dosarului, au fost depuse concluzii scrise de reclamant și pârâții C.LM Călărași, C.Ș., S.V., V.V., M.A., G.C., U.I., S.G., C.C., M.C.C., I.G., I.D., N.A.T., D.N., L.I.G., V.V., A.I.M., Z.T.I., V.R., C.M.L., I.F., G.P.G., N., M.F., B.A.R., C.C.A., S.M., A.T..

Analizând actele și lucrările dosarului în raport și de apărările formulate în cauză de reclamant și de pârâții care au depus la dosar întâmpinare, tribunalul reține că prin HCL nr.186/2013 și lista anexă la hotărâre, care face parte integrantă din aceasta, pârâtul C.L.M. Călărași a repartizat un număr de 66 de locuințe sociale persoanelor indicate în lista anexă.

Reclamantul a solicitat prin acțiunea formulată anularea hotărârii și listei anexe invocând mai multe motive de nelegalitate, care se referă cu precădere la actele preparatorii întocmite de comisia de analiză a cererilor pentru repartizarea locuințelor sociale, acte care au stat la baza adoptării HCL nr.186/2013 și listei anexă la hotărâre, susținând că nu au fost respectate de această comisie dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv Legea nr.114/1996 și HG nr.1275/2000, astfel că și hotărârea adoptată de pârâtul C.L.M Călărași apreciază că este nelegală, în condițiile în care era obligat să verifice legalitatea actelor preparatorii înainte de adoptarea hotărârii, reclamantul făcând referire punctuală și la anumite persoane care figurează în lista anexă la hotărâre.

Chiar dacă reclamantul de referă la nelegalitatea actelor întocmite de comisia de analizarea cererilor pentru repartizarea locuințelor sociale, tribunalul reține că nelegalitatea hotărârii ce face obiectul cauzei este imputabilă exclusiv membrilor consiliului local, care aveau obligația înainte de adoptarea hotărârii și anexei sale, să verifice legalitatea actelor întocmite de comisie, care a funcționat în subordinea consiliului local.

Se reține de tribunal, așadar, că unele motive de nelegalitate se referă la nerespectarea de pârâtul consiliul local a dispozițiilor imperative reglementate la art.43 din Legea nr.114/1996, fapt care atrage nelegalitatea actelor atacate fără a mai fi necesară cercetarea celorlalte motive de nelegalitate, altele se referă la nerespectarea dispozițiilor legale de către membrii comisiei de analiză a cererilor pentru repartizarea locuințelor sociale, iar altele se referă stabilirea greșită a punctajului pentru anumite dosare în baza actelor depuse de solicitanți, cu consecința înscrierii nelegale a unora dintre ei în lista anexă la hotărâre.

Având însă în vedere îndrumările obligatorii date de instanța de control judiciar prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, care obligă instanța să efectueze un control jurisdicțional de plin drept asupra întregii procedurii administrative de repartizare a locuințelor sociale pentru anul 2013, urmează ca legalitatea actelor supuse controlului judecătoresc la cererea reclamantului, să nu fie limitată doar la motivele de nelegalitate invocate în acțiune, ci la întreaga procedură administrativă, caz în care tribunalul a înlăturat apărările formulate de pârâții V.V. și S.V. prin avocat S.C., care au solicitat să fie analizate doar motivele de nelegalitate invocate de reclamant în acțiunea introductivă de instanță.

Din apărările reclamantului privind nerespectarea de către pârâtul consiliul local a dispozițiilor art.43 din Legea nr.114/1996, din dosarele celor 66 de beneficiari ai locuințelor sociale și din lista anexă la HG nr,186/2013, se reține de tribunal că la stabilirea ordinii în lista contestată, nu au fost respectate de pârât aceste dispoziții legale, deoarece nu a fost stabilită ordinea în listă pe fiecare categorie de persoane, în condițiile în care rezultă din actele depuse la dosar că beneficiarii locuințelor au fost încadrați de acesta în categoria tinerilor de până la 35 de ani, tineri proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani și persoane invalide.

Tribunalul reține însă că mulți dintre pârâții înscriși în lista anexă la HCL nr.186/2013 se încadrau doar la ultima categorie prevăzută de legiuitor în lista de priorități, iar "categoria de persoane/familii care pot beneficia de o locuință socială"; a fost lăsată de legiuitor la libera apreciere a autorității locale, care trebuia să adopte în prealabil, o hotărâre de stabilirea criteriilor ce trebuiau îndeplinite pentru înscrierea în listă, criterii care trebuiau să corespundă nevoii sociale.

O astfel de hotărâre se reține din actele de la dosar, că nu a fost adoptată de pârât, deși în lista anexă la HCL nr.186/2013 se regăsesc înscrise familii care nu îndeplinesc criteriul vârstei și nu pot fi încadrate la alte categorii prioritare prevăzute de legiuitor. În lipsa unei hotărâri prin care să fi fost stabilite de pârât criteriile de încadrare la ultima categorie prevăzută de legiuitor, se reține că această din urmă categorie, nu a fost avută în vedere de pârât la repartizarea locuințelor sociale pe anul 2013.

La repartizarea locuințelor sociale pe anul 2013, se reține de tribunal că s-a avut în vedere lista anuală de priorități aprobată de pârâtul consiliul local prin HCL nr.115/12.12.2012, însă această hotărâre a fost modificată în parte prin sentința civilă nr.394/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dos.nr.248/116/2013, irevocabilă prin decizia civilă nr.3243/05.09.2013 pronunțată de C.A.B., prin care s-a stabilit în obligația pârâtului consiliul local, să modifice lista anuală de priorități în raport de măsura dispusă prin hotărâre, care avea drept consecință juridică refacerea listei în ordinea rezultată după înscrierea în listă a reclamantului I.F..

Se reține din anexa HCL nr.115/2012 că au fost înscrise în lista anuală de priorități un număr de 886 de solicitanți, iar această listă a suportat modificări numai în ceea ce poziția 238 din listă, care a fost anulată irevocabil de instanță, astfel că se impunea refacerea de către pârât a ordinii în listă, fără a fi radiate alte persoane, ci se schimba doar numărul de ordine în listă.

La dosarul cauzei, se reține însă că a fost depusă de pârât o altă listă anuală de priorități pentru anul 2013, respectiv HCL nr.185/25.09.2013, constatându-se că în anexa la această hotărâre sunt înscrise un număr de 239 de solicitanți în loc de 886, așa cum figurau în lista anexă la HCL nr.115/2012, astfel că această hotărâre nu face dovada modificării și completării anexei la HCL nr.115/2012, ci este o hotărâre nouă prin care a fost aprobată o altă listă de priorități, dar care nu poate produce efecte juridice în paralel cu HCL nr.115/2012, care a intrase în circuitul civil la data adoptării HCL nr.185/2013.

Așadar, la data adoptării HCL nr.186/2013 și listei anexă, se constată de tribunal că pârâtul a avut în vedere o altă hotărâre de aprobare a listei de priorități decât HCL nr.115/2012, astfel că hotărârea adoptată și anexa, se constată că sunt nelegale pentru acest considerent.

Tribunalul reține că responsabilitatea pentru respectarea dispozițiilor stabilite de instanță prin hotărârea judecătorească irevocabilă mai sus arătată, dar și a dispozițiilor legale incidente la momentul adoptării HCL nr.186/2013 și listei anexe, revine exclusiv membrilor consiliului local, care erau obligați să verifice și legalitatea actelor întocmite de comisia de analiză a cererilor de repartizarea locuințelor sociale, caz în care tribunalul a înlăturat apărările formulate de reprezentantul acestora, referitoare la respectarea art.43 din Legea nr.114/1996, întrucât din actele depuse la dosar se reține de tribunal că aceste dispoziții legale imperative nu au fost respectate, după cum se va arăta în continuare.

Din lista anexă la HCL nr.186/2013, tribunalul reține că pârâtul a analizat situația solicitanților fără a avea în vedere lista anuală de priorități aprobată prin HCL nr.115/2012, la care trebuia refăcută doar ordinea în listă, ci o altă listă de priorități aprobată nelegal prin HCL nr.185/2013 după intrarea în circuitul civil a HCL nr.115/2012, dar nici nu a fost respectată ordinea de prioritate reglementată la art.43 din Legea nr.114/1996 la înscrierea solicitanților în lista anuală de priorități, care trebuia refăcută anterior adoptării HCL nr.186/2013, în condițiile în care la primele poziții de listă ar fi trebuit să se regăsească exclusiv tinerii în vârstă de până la 35 de ani, care îndeplineau cumulativ și celelalte condiții legale pentru repartizarea locuințelor sociale pe anul 2013, continuând la următoarele poziții cu tinerii proveniți din instituțiilor de ocrotire socială care au împlinit vârsta de 18 ani la data repartizării locuinței, dar care îndeplinesc și celelalte condiții legale, apoi trebuiau înscrise persoanele invalide, cele cu handicap, continuând apoi și cu celelalte categorii prevăzute de lege, în raport de numărul unităților locative și cel al solicitanților locuințelor sociale înscriși în HCL nr. 115/.2012 prin care a fost aprobată lista anuală de priorități în vederea repartizării unei locuințe sociale, dar care trebuia refăcută în baza hotărârii judecătorești irevocabile mai sus arătată. Pentru acest considerent, se constată de tribunal că actele adoptate de consiliul local supuse analizei în prezenta cauză, sunt nelegale.

De asemenea, analizând lista anexă la HCL nr.186/2013, în raport de actele depuse la dosar de solicitanții care se încadrează la categoria tineri până la 35 de ani, se reține de tribunal din actele de stare civilă depuse la dosar (C.N.P.), că vârsta beneficiarilor înscriși în lista anexă la HCL nr.186/2013 nu corespunde celei împlinite la data adoptării hotărârii, ci este diminuată cu 1 an la fiecare dintre aceștia, deși vârsta avută în vedere de legiuitor este cea împlinită la data adoptării hotărârii de repartizare a locuințelor sociale. Verificând și lista de priorități întocmită anual și aprobată prin HCL nr.115/12.12.2012, depusă la dosar de pârâtul consiliul local filele 198-222 vol. III, se constată că vârsta menționată de pârât în anexa la HCL nr.186/2013 este cea indicată în lista anexă la HCL nr.115/2012, deși pârâtul nu a considerat-o valabilă, fiind emisă o altă hotărâre, respectiv HCL nr.185/25.09.2013, care are o listă anexă ce face parte integrantă din această hotărâre, iar vârsta beneficiarilor din listă modificată a rămas neschimbată, fiind tot cea indicată în lista întocmită în anul 2012.

Pe cale de consecință, tribunalul reține că vârsta beneficiarilor indicați în lista anexă la HCL nr.186/2013 nu este corect menționată, fiind valabilă în anul 2012 și nu în anul 2013 când a fost adoptată hotărârea, caz în care se impune verificarea actelor de identitate depuse de solicitanți și înscrierea vârstei împlinite de fiecare solicitant/fiecare membru al familiei la data adoptării hotărârii.

Se mai reține, de asemenea, că pârâtul local nu a respectat ordinea de prioritatea prevăzută la art.43 din Legea nr.114/1996, care îl obliga să înscrie în listă de repartizare a locuințelor prima categorie a tinerilor în vârstă de până la 35 de ani, cu precizarea că în cazul persoanelor căsătorite, fiecare dintre soți trebuia să îndeplinească criteriul vârstei, iar dacă ambii soți/unul dintre ei nu îndeplineau acest criteriu al vârstei, se impunea a fi încadrați la categoria "ale persoane/familii îndreptățite"; prevăzută la ultima poziție din lista de priorități prevăzută de legiuitor, dacă nu făceau dovada cu acte că pot fi înscriși la o altă categorie din ordinea de preferință reglementată de legiuitor.

Așadar, pârâtul a încălcat această dispoziție legală, reținându-se de tribunal că nu se încadrează la categoria tineri în vârstă de până la 35 de ani familiile și persoanele necăsătorite care au depășit vârsta de 35 de ani, după cum urmează : persoanele înscrise la poziția 2 din listă cu vârstele de 38, respectiv 36 de ani; la poziția 5 cu vârstele de 39, respectiv 32 de ani; la poziția 7 cu vârstele de 35, respectiv 40 ani; la poziția 9 cu vârstele de 39, respectiv 36 ani; la poziția 11 cu vârstele de 36, respectiv 34 ani; la poziția 13 cu vârstele de 42, respectiv 32 ani; la poziția 16 cu vârsta de 45; la poziția 17 cu vârstele de 58, respectiv 48 ani; la poziția 19 cu vârstele de 39, respectiv 39 ani; la poziția 20 cu vârstele de 45, respectiv 42 ani; la poziția 23 cu vârstele de 37, respectiv 38 ani; la poziția 32 cu vârstele de 38, respectiv 32 ani; la poziția 33 cu vârstele de 38, respectiv 32 ani; la poziția 45 cu vârstele de 36, respectiv 36 ani; la poziția 55 cu vârstele de 48, respectiv 41 ani; la poziția 58 cu vârstele de 46, respectiv 44 ani; la poziția 59 cu vârstele de 36, respectiv 37 ani; la poziția 61 cu vârstele de 34, respectiv 36 ani; la poziția 64 cu vârstele de 34, respectiv 36 ani; la poziția 65 cu vârstele de 43, respectiv 34 ani.

Verificând dosarele ce corespund beneficiarilor înscriși în lista anexă la HCL nr.186/2013 cu pozițiile mai sus reținute, se reține de tribunal că situația acestora nu poate fi încadrată decât la ultima categorie prevăzută de legiuitor la art.43 din Legea nr.114/1996, dar pentru care nu a fost adoptată o hotărâre de consiliu care să stabilească criteriile/condițiile pe care aceste familii ar fi trebuit să le îndeplinească pentru repartizarea unei locuințe sociale, nefiind suficient criteriul veniturilor sau situației locative, care nici nu a făcut obiectul unei verificări în teren anterior stabilirii punctajului total, referatele de anchetă sociale fiind întocmite ulterior proceselor verbale de stabilire a punctajului total, deși punctajul pentru criteriul "situația locativă a solicitantului"; nu putea fi stabilit în lipsa referatului de anchetă socială, așa cum a susținut și reclamantul.

Mai mult, în lipsa unei hotărâri de consiliu care să dea posibilitatea autorității locale să analizeze cu prioritate situația acestei categorii prevăzute de legiuitor la ultima poziție în ordinea legală de priorități, se reține că au fost încălcate de pârâtul consiliul local și drepturile celorlalte persoane solicitante înscrise în lista anuală de priorități adoptată prin HCL nr.115/2012.

În raport de cele reținute, se apreciază de tribunal că se impune refacerea listei de priorități anexă la HCL nr.115/2012 în raport de dispozițiile instanței stabilite prin hotărârea irevocabilă mai sus reținută, dar și reanalizarea dosarelor tuturor persoanelor care vor fi înscrise în lista modificată și care se încadrează la prima categorie de persoane îndreptățite să fie înscrise în lista de repartizare a locuințelor sociale în baza listei de priorități adoptată prin HCL nr.185/2013, respectiv tineri în vârstă de până la 35 de ani și repartizarea locuințelor sociale pentru anul 2013, iar după epuizarea persoanelor care se încadrează la această categorie, în limita unităților locative disponibile, se va analiza situația următoarelor categorii de persoane în ordinea de preferință prevăzută de legiuitor la art.43 din Legea nr.114/1996.

În ceea ce privește cea de-a doua categorie de persoane prevăzută de legiuitor în ordinea de priorități, respectiv tinerii proveniți de la casa de copii ce au împlinit vârsta de 18 ani la data adoptării HCL nr.186/2013, tribunalul reține că în lista anexă la HCL nr.186/2013, doar beneficiarul de la poziția 3 s-a apreciat de pârât că se încadrează la această categorie.

Analizând actele din dosarul întocmit de pârâtul U.I., se reține din adeverința nr.24179/20.12.2006 că a beneficiat de protecție socială la C.C. Perișoru până la data de 24.10.1997, când a împlinit vârsta de 18 ani, fiind născut la data de 09.03.1979, conform copiei CI depusă la dosarul întocmit pentru repartizarea locuinței sociale. Așadar, se constată că acest pârât nu putea fi încadrat la data emiterii HCL nr.186/2013 la categoria tineri proveniți din instituții de ocrotire socială, ci la categoria de tineri până în vârstă de 35 de ani, ambii soți având vârsta până la 35 ani fiecare.

Se impune a fi subliniat faptul că scopul legiuitorului a fost acela de a proteja doar tinerii care la împlinirea vârstei de 18 ani, nu mai pot beneficia de o măsură de protecție într-o instituție de ocrotire socială, astfel că la revocarea măsurii de protecție, pot beneficia de sprijin social din partea autorităților locale prin repartizarea unei locuințe sociale, prezumându-se că după încetarea măsurii, nu au unde să locuiască. Or, pârâtul Ungureanu Ionel nu avea vârsta de 18 ani la data adoptării hotărârii, ci vârsta de 34 de ani, iar soția vârsta de 32 de ani, depunând la dosar și dovada că dețineau deja cu titlu de închiriere un spațiu de locuit.

Așadar, situația acestui pârât trebuia analizată de pârât la prima categorie de persoane îndreptățite, urmând a se stabili dacă îndeplinește cumulativ la data repartizării locuinței sociale și celelalte condiții legale prevăzute de art.21 din HG nr.1275/2000.

În cea ce privește cea de-a treia categorie de persoane îndreptățite, respectiv invalizi de gradul I și II, se reține de tribunal că în lista anexă la HCL nr.186/2013 nu figurează beneficiari care se încadrează în această categorie.

În ce privește cea de-a patra categorie, a persoanelor invalide, se constată că au fost încadrați la această categorie beneficiarii înscriși la pozițiile 8, 11, 28, 29, 53 și 56.

Verificând dosarele acestor beneficiari, se reține de tribunal că au fost depuse acte medicale în baza cărora pârâtul i-a înscris în lista anexă la HCL nr.186/2013, însă urmează a fi avută în vedere situația acestora abia după ce vor fi înscrise în listă persoanele de la categoriile care sunt preferate de legiuitor înaintea acesteia.

Ultima categorie prevăzută de legiuitor în ordinea de preferință, respectiv "alte categorii de persoane/familii care pot beneficia de o locuință socială";, se reține de tribunal că nu putea fi avută în vedere de pârât la momentul adoptării HCL nr.186/2013, întrucât nu a făcut dovada că au avut solicitanți încadrați la această categorie, pentru care trebuia în prealabil, să adopte o hotărâre de stabilire a criteriilor condițiilor ce trebuiau îndeplinite de alte persoane/familii pentru a fi înscrise în lista de priorități, în baza căreia au fost repartizate locuințele sociale pe anul 2013.

Așadar, tribunalul reține că înscrierea în lista anexă a HCL nr.186/2013 nu a fost făcută de pârât cu respectarea ordinii legale prevăzută de art.43 din Legea nr.114/1996, reținând că în lista anexă la HCL nr.186/2013, mai mulți beneficiari înscriși în această listă, nu se încadrau la nici una dintre categoriile de persoane îndreptățite, iar pentru ultima categorie din ordinea de preferință, nu a adoptat o hotărâre de stabilire a criteriilor/condițiilor ce trebuiau îndeplinite de solicitanți pentru a fi analizate cererile de repartizare a unei locuințe sociale.

În lipsa unei astfel de hotărâri, este evident că repartizarea locuințelor sociale unor persoane/familii care nu puteau fi încadrate la categoriile de persoane prevăzute de legiuitor la art.43 din Legea nr. 144/1996 în ordinea de preferință, s-a făcut nelegal de pârât, cu încălcarea drepturilor celorlalți solicitanți înscriși în lista anuală de priorități adoptată prin HCL nr.115/2012, care se încadra la una din categoriile de preferință reglementate expres.

La reluarea procedurii administrative, pârâtul va avea în vedere necesitatea adoptării unei hotărâri pentru aprobarea criteriilor/condițiilor pe care persoanele/familiile ce nu se încadrează la vreuna dintre categoriile preferate de legiuitor, în ipoteza în care va mai avea disponibile unități locative sociale, după repartizarea locuințelor către categoriile de persoane prevăzute de legiuitor în ordinea reglementată la art.43 din Legea nr.114/1996.

Tribunalul reține și că repartizarea locuințelor sociale pentru anul 2013 s-a făcut în baza punctajului total stabilit pentru fiecare solicitant, titular al dosarului întocmit pentru repartizarea unei locuințe sociale, însă pârâtul nu a verificat dacă punctajul a fost legal stabilit prin procesul verbal întocmit de comisia de analiză a cererilor pentru repartizarea locuințelor sociale pe anul 2013, iar motivele de nelegalitate privind activitatea și actele întocmite de comisie, vor fi analizate în continuare.

De altfel, pârâtul nici nu a respectat dispozițiile art.21 din HG nr.1275/2000, în sensul că nu a adoptat printr-o hotărâre criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale, în condițiile în care HCL nr.180/26.11.2009 și anexelor sale, depuse la dosar la filele 191-197 vol. III, se referă la repartizarea locuințelor pe anul 2010, iar această hotărâre nu are valoare normativă pentru a fi extinsă aplicarea dispozițiilor și la repartizarea locuințelor sociale pe anul 2013.

Astfel, se constată de tribunal că este nelegală HCL nr.186/2013 și lista anexă, pentru că punctajul avut în vedere de pârâtul consiliul local a fost stabilit în baza unei hotărâri de consiliu care nu este incidentă repartizării locuințelor sociale pe anul 2013, întrucât măsurile adoptate prin HCL nr.180/2009 au fost limitate doar la repartizarea locuințelor sociale pe anul 2010.

Din actele depuse la dosar, se mai reține și că pârâtul nu a avut în vedere interdicția legală prevăzută de art.48 din Legea nr.114/1996, în sensul că a înscris în lista de repartizare a locuințelor sociale ce urmau să fie repartizate pe anul 2013 și persoane care dețineau la data adoptării hotărârii, cu titlu de chiriaș, o altă locuință din fondul locativ de stat, cum este situația solicitanților indicați în raportul nr.31581/22.08.2013 aflat la fila 153 vol. III, unde se menționează că I.C.S., N.D., T.D.L., P.E.L. și N.N., locuiesc cu contract de cazare temporară în locațiile indicate, iar din actele anexate de pârât rezultă că locuințele se aflau în fondul locativ de stat și erau închiriate acestora de mai mulți ani, fără să fie menționată în vreun înscris întocmit de compartimentul fond locativ, sintagma "cazare temporară"; care nu are corespondent în Legea nr.114/1996, uzitată doar pentru a facilita acestora accesul nelegal la repartizarea unei locuințe sociale, după cum urmează: pârâtul T.D.L. avea contract de închiriere încheiat sub nr.1929/06.10.2010 prelungit prin actul adițional nr.1/02.04.2013 până la data de 01.04.2014, pentru o locuință aflată în fondul locativ de stat și o deținea și la data repartizării aceleiași locuințe în anul 2013, al cărei regim juridic nu a fost lămurit de pârâtul consiliul local; pârâta N.D. a beneficiat potrivit dispoziției emisă de primar sub nr.10739/07.12.2006, de o locuință de necesitate individualizată și deținută la data adoptării HCL nr.186/2013, prin care i se repartizează aceeași locuință, al cărei regim juridic nu s-a făcut dovada că a fost modificat din locuință de necesitate, în locuință socială, mai ales că și repartizarea locuinței se reține că s-a făcut nelegal prin dispoziție de primar și nu prin hotărâre de consiliu, iar pentru ceilalți pârâți mai sus indicați, nu au fost depuse de pârât dovezile privind regimul juridic ale locuințelor deținute din fondul de stat la data emiterii HCL nr.186/2013, însă nu există dubiu că aceste persoane intrau sub regimul interdicției prevăzute de art.48 din Legea nr.114/1996 și nu puteau beneficia de repartizare unei locuințe sociale în anul 2013, însă pârâtul a încălcat în mod culpabil această interdicție legală, mai ales că din actele preparatorii rezulta cu certitudine că nu puteau beneficia în anul 2013 de o locuință socială.

Referitor la motivele de nelegalitate privind activitatea comisiei de analiză a cererilor pentru repartizarea locuințelor sociale și a actelor întocmite de comisie.

Din actele depuse la dosar de pârâtul consiliul local, se reține că această comisie a fost înființată prin HCL nr. nr.36/26.07.2012, ce a funcționat în cadrul pârâtului ca o comisie de specialitate și care avea ca principală atribuție analizarea a cererilor de locuințe pe anul 2012, și a fost compusă din: președinte, secretar și 9 membrii, fiind nominalizate persoanele care fac parte din această comisie.

Se constată că a fost modificată componența acestei comisii prin HCL nr.10/28.02.2013, fiind înlocuit membrul V.D. cu Ș.V., dar și prin HCL nr.56/30.05.2013 prin care s-a constatat încetat de drept mandatul de consilier local al consilierului local D.V., dar și calitatea sa de membru în comisiile de specialitate din care făcea parte, inclusiv din comisia de analizarea cererilor pentru locuințe sociale, iar după validarea mandatului de consilier local al numitului B.V., acesta nu a fost mai desemnat membru în locul lui D.V., conform HCL nr.79/20.06.2013, astfel că începând cu data de 30.05.2013, comisia a avut în componență 8 membri.

Despre acest consilier local, reclamantul a susținut că a fost definitiv condamnat pentru infracțiunea de luare de mită săvârșită în legătură cu repartizarea locuințelor sociale, solicitând atașarea dosarului penal, care se află înaintat la ÎCCJ, însă reclamantul nu a insistat în administrarea acestei probe.

Din cuprinsul acestei hotărâri rezultă că această comisie era îndreptățită să analizeze exclusiv cererile pentru locuințe ce urmau a fi repartizate pe anul 2012.

Așadar, pentru repartizarea locuințelor sociale pe anul 2013, se reține de tribunal că pârâtul consiliul local nu a înființat o altă comisie de analiză a cererilor pentru analizarea cererilor, nefiind depusă la dosar o altă hotărâre adoptată în acest scop.

Având în vedere dispozițiile art.21 din HG nr.1275/2000, care stabilesc în sarcina autorităților locale obligația de a constitui comisii de analiză a cererilor pentru locuințe sociale, se reține de tribunal că pârâtul consiliul local a nerespectat aceste dispoziții legale, pe de o parte, pentru că acea comisie înființată prin HCL nr.36/2012 avea activitatea limitată la analizarea cererilor de locuințe pe anul 2012, iar pe de altă parte, pentru că legiuitorul prevede imperativ faptul că pentru repartizarea locuințelor sociale se înființează o comisie distinctă, ale cărei atribuții sunt stabilite exclusiv pentru analizarea cererilor pentru locuințe sociale.

Așadar, actele îndeplinite de comisia înființată prin HCL nr.36/2012 sunt nelegale, întrucât nu avea atribuții stabilite conform art.21 din HG nr.1275/2000.

De asemenea, se reține din actele depuse la dosar că a fost adoptat de consiliul local un regulament de funcționare al comisiei, așa cum rezultă din hotărârea comisiei aflată la fila 268 vol. III, unde se face trimitere la HCL din anul 2006, însă nu este identificată prin număr, astfel că această comisie nu numai că nu avea atribuții privind analizarea cererilor pentru locuințe sociale ce urmau să fie repartizate pe anul 2013, dar nici nu a funcționat legal, în lipsa aprobării unui regulament care să stabilească atribuțiile și funcționarea comisiei de analiză a cererilor pentru locuințe sociale.

Pe cale de consecință, pârâtul nu a dovedit în baza unei hotărâri a adoptată de consiliu/de comisie, modul de organizare și funcționare al comisiei, dacă activitatea sa se desfășura legal doar în prezența tuturor membrilor săi; dacă anumite atribuții puteau fi delegate doar unora dintre ei, cum ar fi cea pentru efectuarea verificărilor în teren și întocmirea notelor de constatare etc, astfel că se prezumă de tribunal în lipsa unui regulament legal aprobat, că sunt valabile doar actele întocmite și semnate de toți membrii și nu de o parte a acestora, cum s-a constatat după verificarea referatelor de anchete sociale, care nu sunt semnate de toți membrii comisiei, după cum nici toate procesele verbale de stabilire a punctajului total, nu sunt semnate de toți membrii comisiei.

Aceste acte se constată că sunt nelegale pentru că, așa cum s-a reținut mai sus, comisia înființată în baza HCL nr.36/2012 nu avea atribuții privind analizarea cererilor pentru locuințele sociale ce urmau să fie repartizate pe anul 2013, dar și pentru că punctajul nu putea fi legal stabilit în baza HCL nr.180/2009, care se referă exclusiv la locuințele sociale ce urmau să fie repartizate pe anul 2010.

Pe cale de consecință, tribunalul nu a mai analizat situațiile particulare la care reclamantul s-a referit în acțiune și notele de ședință depuse la dosar la data de 27.05.2015, în condițiile în care HCL nr.186/2013 și lista anexă sunt nelegale pentru motivele de nelegalitate mai sus reținute, care fac inutilă analizarea situației unora dintre beneficiarii din lista anexă.

În raport de situația de fapt mai sus reținută și dispozițiile legale analizate, în baza art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, tribunalul urmează a pronunța o soluție de admitere în parte a acțiunii formulată de reclamantul R.G., urmând a dispune anularea HCL nr.186/25.09.2013 și a anexei 1 la hotărâre ce face parte integrantă din hotărâre, pentru considerentele mai sus expuse.

Pe cale de consecință, tribunalul urmează să oblige pârâtul C.L.M. Călărași să reia procedura de analizarea celor 66 de dosare privind repartizarea locuințelor sociale, urmând ca la întocmirea listei de repartizare a locuințelor sociale să fie respectate interdicțiile prevăzute de art.48 din Legea nr.114/1996; dispozițiile art.42 din aceeași lege, privind venitul net lunar pe membru de familie, urmând a se solicita și depune de solicitanții ce vor fi înscriși în lista modificată anexă la HCL nr.115/2012, noi declarații de venit și adeverințe de salarizare privind veniturile încasate la data la care va fi adoptată hotărârea de repartizare a locuințelor sociale, pentru a se stabili cuantumul chiriei ce va fi datorată; dispozițiile art.43 din aceeași lege, privind categoriile de persoane îndreptățite la repartizarea unei locuințe sociale în ordinea prevăzută de lege, urmând ca în cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptățite, să fie avute în vedere criteriile reglementate de art.21din HG nr.1275/2000.

Având în vedere regimul juridic al locuințelor și situația solicitanților, tribunalul apreciază că se impunea și stabilirea unui termen mai scurt pentru executarea hotărârii, decât cel de 30 de zile prevăzut de art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004, astfel că va obliga pârâtul C.L.M.. Călărași să emită în 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o nouă hotărâre de repartizare a locuințelor sociale, constatând că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru repartizarea unei locuințe cu 2 sau 3 camere în raport de dispozițiile art.42, art.43 și art.21 din HG nr.1275/2000.

Tribunalul nu a apreciat întemeiat capătul de cerere formulat de reclamant privind obligarea pârâtului consiliul local să îi repartizeze o locuință socială compusă din 2/3 camere, întrucât această cerere intră în contradicție cu măsurile dispuse de instanță mai sus. De altfel, în condițiile în care s-a apreciat că se impune reluarea procedurii administrative de la înființarea comisiei de analiză a cererilor privind repartizarea locuințelor sociale pe anul 2013 și până la adoptarea hotărârii de repartizare a locuințelor sociale, este evident că prin admiterea cererii în obligație de a face formulată de reclamant, tribunalul i-ar fi creat acestuia o poziție privilegiată față de toți solicitanții ce vor fi înscriși în lista de priorități anexă la HCL nr.115/2012, care va fi adoptată cu prioritate hotărârii de repartizare a locuințelor sociale pentru anul 2013. Această cererea nu poate fi primită și pentru că tribunalul nu se poate substitui în atribuțiile comisiei de analiză a cererilor și cele consiliului local, ci competența sa materială este limitată doar la verificarea legalității actelor administrative, la cererea persoanei care se pretinde vătămată conform art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Cu toate acestea, analizând actele depuse la dosarul întocmit de reclamant prin prisma dispozițiilor art.42, 43 din Legea nr.114/1996 și art.21 din HG nr.1275/2000, în raport de motivația expusă în acțiune, în sensul că ar fi fost îndreptățit la o unitate locativă compusă din mai multe camere, având în vedere și situația comparativă a acestuia cu beneficiarii înscriși la poziții superioare (deși s-a reținut mai sus că unii dintre ei nu puteau figura în lista de repartizare a locuințelor sociale), conform îndrumărilor instanței de control judiciar prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, tribunalul constată că în raport de situația altor beneficiari, care nu îndeplineau condițiile legale, acesta este îndreptățit să beneficieze de o locuință socială compusă din 2 sau 3 camere, însă atributul repartizării efective a unei locuinței sociale, aparține exclusiv pârâtului consiliul local, care urmează să hotărască în privința locuinței ce va fi repartizată reclamantului, după finalizarea procedurii administrative pe care o va relua începând cu adoptarea unei hotărâri pentru înființarea comisie de analiză a cererilor pentru locuințele sociale ce vor fi repartizate pentru anul 2013.

În baza art.453 alin.1Cpc, tribunalul va obliga pârâtul C.L.M. Călărași către reclamantul R.G. la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea reclamantului a fost legal timbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea reclamantului R.G. formulată în contradictoriu cu pârâții C.L.M.. Călărași, M.A., G.C., U.I., S.G., N.M.I., C.C., C.I.Ș., M.C.C., I.C.S., I.(E.)G., I.(M.)D., N.A.T., F.L., D.N., L.I.G., V.V., N.D., A.I.M., Z.T.I., D.G., V.R.C., G.M., S.V., A.G.A., T.V.V., B.I.O.A., C.M.L., I.F., C.V., B.C., T.D.L., P.Ghe.F., B.C.D., D.M., V.M., V.V., D.I., R.G., G.P.G., N.M., D.A, B.I., G.M., N.M.F., B.A.R, C.M.C.A., P.N.Ș., S.M., A.T., M.(S.).A., V.C., B.I.C., B.D.Ș., P.E.L., C.M., B.G., C.N., S.C.A., Ș.M.Ș., A.I.I, B.M.C., M.V., N.N., B.D. și T.A..

Dispune anularea HCL nr.186/25.09.2013 și anexei nr.1 ce face parte integrantă din această hotărâre, privind repartizarea locuințelor sociale pentru anul 2013, adoptate de pârâtul C.L.M. Călărași, precum și a actelor preparatorii întocmite de Comisia de analiză a dosarelor pentru repartizarea locuințelor sociale.

Obligă pârâtul C.L. Călărași să reia procedura de analizarea celor 66 de dosare privind repartizarea locuințelor sociale, urmând ca la întocmirea listei de repartizare a locuințelor sociale să fie respectate interdicțiile prevăzute de art.48 din Legea nr.114/1996, dispozițiile art.42 din aceeași lege privind venitul net lunar pe membru de familie, dispozițiile art.43 din aceeași lege, privind categoriile de persoane îndreptățite la repartizarea unei locuințe sociale în ordinea prevăzută de lege, urmând ca în cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptățite, să fie avute în vedere criteriile reglementate de art.21din HG nr.1275/2000.

Obligă pârâtul C.L. Călărași să emită în 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o nouă hotărâre de repartizare a locuințelor sociale, constatând că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru repartizarea unei locuințe cu 2 sau 3 camere.

Obligă pârâtul C.L. Călărași către reclamantul R.G. la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Călărași sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.

← Modificare parţială titlu proprietate. Jurisprudență Fondul...		Declinare pl. contrav.. Jurisprudență Plângeri prealabile →

Vezi şi alte speţe de drept civil: