Divorţ cu minori prin acord. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
Comentarii |
|
Judecătoria TECUCI Sentinţă civilă nr. 2041 din data de 25.11.2014
Divorț cu minori prin acord - exercitarea autorității părintești în comun , de către ambii părinți conform art. 397 NCC
Reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la data de 18.08.2007, căsătorie înregistrată sub nr.292/18.08.2007 la Primăria Tecuci.
Așa cum rezultă din certificatul de naștere depus la dosar, din căsătoria părților a rezultat minora J-D-M născută la data de -.
La termenul din 07.10.2014, părțile au convenit ca divorțul să se pronunțe prin acordul lor.
Conform art.374 alin.1 N. Cod Civil, divorțul prin acordul părților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.
Instanța a procedat în conformitate cu art.374 alin.3 N. cod civil verificând existența consimțământului soților și în consecință va dispune desfacerea căsătoriei prin acordul soților conform art.373 lit.a N. Cod Civil.
Conform disp. art.383 alin.3 Cod Civil, cum între părți nu a intervenit nicio învoială cu privire la nume, urmează ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei și anume acela de D.
Referitor la capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorei, instanța reține următoarele:
Martora D G propusă de reclamantă a declarat că minora locuiește cu mama și bunicii materni în Galați de aproximativ 4 ani și are condiții bune de creștere și educare. A mai arătat martora că pârâtul păstrează legătura cu minora, comunică pe internet, îi trimite diferite sume de bani în euro și este atașată de ambii părinți.
Din referatul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul reclamantei din Galați, rezultă că aceasta locuiește cu mama sa și cu bunicii materni, într-un apartament proprietate personală compus din trei camere unde sunt condiții foarte bune de creștere și educare.
Se mai reține că minora este înscrisă în clasa 0 la Școala Gimnazială nr.7 din Galați și este sănătoasă, bine îngrijită și dezvoltată conform vârstei.
Nu s-a efectuat anchetă psihosocială la domiciliul pârâtului din Tecuci, deoarece acesta este plecat din țară, nefiind găsit de reprezentanții autorității tutelare, iar în Italia nu are o reședință stabilă.
Conform recomandării și raportului per salariat (filele 64-65)reclamanta este salariată din anul 2010 la Fundația "A J"; din G și nu a creat probleme disciplinare sau profesionale.
Față de probele administrate, instanța reține că reclamanta a făcut dovada că are condiții bune de creștere și educare pentru minoră, că este o mamă responsabilă și că muncește pentru a-și întreține copilul, fiind ajutată și de părinții săi .
De asemenea, din probe rezultă că după despărțirea părților minora a locuit în chip statornic cu mama sa în mun. Galați unde merge la școală, dar că păstrează legătura și cu tatăl său cu care comunică mereu pe internet și care contribuie la întreținerea minorei .
Nu rezultă din probele administrate că, pârâtul ar fi neglijat-o pe minoră sau că ar fi avut un comportament necorespunzător în asemenea măsură încât să se impună exercitarea autorității părintești exclusiv reclamantei .
Față de aceste motive, instanța apreciază că este în interesul superior al minorei ca autoritatea părintească să se exercite în comun de către ambii părinți conform art. 397 NCC și ca pe viitor aceasta să locuiască cu mama ei, urmând ca instanța să se pronunțe în consecință în acest sens în condițiile art. 402 NCC.
Conform art.402 NCC instanța va stabili și contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Astfel, având în vedere că locuința minorei urmează a se stabili la mama sa, aceasta va executa în natură obligația de întreținere în conformitate cu art.530 al. 1 NCC.
Reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minoră stabilită în bani, așa încât instanța va obliga pe pârât în acest sens în condițiile art.530 alin. 2 NCC.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța va avea în vedere posibilitățile materiale ale celor doi părinți și va ține cont de disp.art.529 NCC, conform cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti și că întreținerea este datorată de părinte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Având în vedere aceste motive, instanța va obliga pe pârât să plătească o pensie de întreținere pentru minoră având ca bază de calcul venitul minim pe economia națională , deoarece nu s-a făcut dovada că, pârâtul obține un venit constant.
In ceea ce privește cererea reconvențională formulată ,în cauză, instanța a dispus disjungerea acesteia pentru a se soluționa separat.
← Recurs.Casare cu trimitere spre rejudecare. Stabilire gresita a... | Evacuarea din imobilul adjudecat. Jurisprudență Cereri → |
---|