Dobândirea terenurilor de către străini (inclusiv cetăţeni elveţieni), în condiţiile Legii 17/2014
| Comentarii |
|
Dobândirea de terenuri agricole situate în extravilan în condiţiile reglementate prin tratate internaţionale este circumscrisă exclusiv persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (3) din actul normativ, în conformitate cu care cetăţeanul unui stat terţ şi apatridul cu domiciliul într-un stat terţ, precum şi persoanele juridice având naţionalitatea unui stat terţ pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole situate în extravilan în condiţiile reglementate prin tratate internaţionale, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prezentei legi.
România nu are încheiate asemenea tratate cu privire la terenuri agricole situate în extravilan; o menţiune specială însă, se poate face în ceea ce priveşte Confederaţia Elveţiană.
între Confederaţia Elveţiană, pe de o parte şi Comunitatea Europeană precum şi statele membre care o compun, pe de altă parte, a intervenit un Acord privind libera circulaţie a persoanelor, semnat la 21 iunie 1999, care a intrat în vigoare la data de 1 iunie 2002.
Sintagma „noi state membre" ce apare în textul Acordului desemnează ţările care vor deveni membre ale UE după semnarea lui, deci include state ca România şi Bulgaria, devenite membre la 1 ianuarie 2007. Obligaţia de a aplica dispoziţiile Acordului a devenit efectivă pentru cele două state începând cu data de 1 iunie 2009.
Odată cu semnarea Protocolului adiţional la Acord (Decizia Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008)8 s-a prevăzut posibilitatea de a se respecta restricţiile prevăzute de legislaţia naţională, în privinţa dobândirii de către resortisantii elveţieni nerezidenti în România si de către societăţile comerciale constituite în conformitate cu legislaţia elveţiană, care nu au nici sediul şi nici o sucursală sau reprezentanţă pe teritoriul României, după cum urmează: pe o perioadă de 5 ani pentru terenurile aferente sau destinate reşedinţelor secundare, iar pentru terenurile agricole, forestiere şi păduri, pentru o perioadă de 7 ani.
In acest sens, Anexa 1 la Protocol - Măsuri tranzitorii cu privire la dobândirea de terenuri şi reşedinţe secundare, pct. 2 - România, prevede:
România poate menţine în vigoare timp de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol restricţiile prevăzute în legislaţia sa, aplicabile la data semnării prezentului
protocol cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui teren pentru reşedinţă secundară de către resortisantii elveţieni nerezidenti în România si de societătile comerciale constituite în conformitate cu legislaţia elveţiană, care nu au nici sediul şi nici o sucursală sau reprezentanţă pe teritoriul României.
Resortisanţii elveţieni care au reşedinţa legală în România nu sunt supuşi dispoziţiilor de la paragraful precedent sau oricăror norme şi proceduri altele decât cele la care sunt supuşi resortisantii României.
România poate menţine în vigoare, timp de şapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol, restricţiile prevăzute în legislaţia sa, aplicabile la data semnării prezentului protocol cu privire la dobândirea de terenuri agricole, de păduri şi terenuri forestiere de către resortisanţii elveţieni şi de societăţile comerciale constituite în conformitate cu legislaţia elveţiană, care nu sunt stabilite sau înregistrate în România. în ceea ce priveşte dobândirea de terenuri agricole, de păduri şi terenuri forestiere, un resortisant elveţian nu poate face în nici un caz obiectul unui tratament mai puţin favorabil decât cel aplicabil la data semnării prezentului protocol sau unui tratament mai restrictiv decât cel aplicabil unui resortisant al unei ţări terţe.
Agricultorii independenţi care sunt resortisanţi elveţieni şi care doresc să se stabilească sau să devină rezidenţi în România nu sunt supuşi dispoziţiilor de la paragraful precedent şi nici altor proceduri decât cele la care sunt supuşi resortisanţii României.
Termenele ce au început să curgă de la data de 1 iunie 2009 s-au împlinit la 1 iunie 2014 în ceea ce priveşte terenurile aferente sau destinate reşedinţelor secundare şi urmează să se împlinească la 1 iunie 2016 pentru terenurile agricole, forestiere şi păduri.
Din analiza art. 2 alin. (2) din Legea 17/2014, în conformitate cu care prevederile prezentei legi se aplică cetăţenilor români, respectiv cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ui statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European (ASEE) sau ai Confederaţiei Elveţiene, precum şi apatrizilor cu domiciliul în România, într-un stat membru al Uniunii Europene, intr-un stat care este parte la ASEE sau în Confederaţia Elveţiană, precum şi persoanelor juridice având naţionalitatea română, respectiv ii unui stat membru al Uniunii Europene, a statelor care sunt parte la ASEE sau a Confederaţiei Elveţiene, rezultă însă că, în ceea ce priveşte posibilitatea de a încheia contracte de vânzare cu privire la terenuri agricole situate în extravilan, de către cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, apatrizii cu domiciliul în acest stat şi persoanele juridice având naţionalitatea Confederaţiei Elveţiene, legea specială creează condiţii mai favorabile decât cele stabilite prin Protocolul adiţional la Acordul încheiat de Confederaţia Elveţiană şi Comunitatea Europeană precum şi statele membre care o compun.
Astfel, printr-o reglementare de drept intern s-a creat posibilitatea legală pentru această categorie de persoane să încheie contracte de vânzare cu privire la terenuri agricole anterior expirării moratoriului menţionat mai sus.
| ← "Desfiinţarea" unei declaraţii notariale autentice | Sesizare CJUE. Taxă de timbru → |
|---|
