Exprimarea consimţământului la o adopţie ce se desfăşoară în Italia nu se va face prin act notarial
| Comentarii |
|
S-a solicitat unui notar public să autentifice o declaraţie de încuviinţare a adopţiei care s-a declanşat în Italia. Conform legislaţiei române cererile de încuviinţare a adopţiei sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, conform art.74, alin.l şi alin.2 din Legea nr.273/2004 privind procedura adopţiei, republicată. în cadrul acestei proceduri, (nlrinţi fireşti îşi exprimă consimţământul la adopţie în faţa instanţei judecătoreşti, odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei, potrivit art.13, alin.l din acelaşi act normativ.
Având în vedere că legea aplicabilă adopţiei ropilului este legea italiană (întrucât reşedinţa adoptatorilor şi ii minorului care va fi adoptat este în Italia), trebuie ca actul prin care părintele firesc consimte la adopţie să îndeplinească cerinţele prevăzute şi de legea italiană si să fie încheiat în conformitate cu aceasta. De altfel, chiar dispoziţiile art. 2609 şi ale art.2607, alin.l din Codul civil prevăd că forma adopţiei este supusă legii statului pe teritoriul tilruia ea se încheie iar condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei sunt stabilite de legea naţională a adoptatorului şi a celui ce urmează să fie adoptat.
Astfel, pentru a se autentifica pe teritoriul României o declaraţie prin care părintele firesc consimte la adopţia ropilului său în străinătate, trebuie ca autoritatea în faţa rareia se va da aceasta să cunoască dispoziţiile legii italiene in materie. în acest sens, art.2562 cod civil prevede următoarele: "conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa liidecătorească (n.n. sau alte autorităţi care exercită competenţe similare într-o anumită materie) prin atestări obţinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. Partea care invocă o lege străină poate fi obligată să facă dovada conţinutului ei." în consecinţă, pentru aflarea conţinutului legii italiene cu privire la modalitatea de materializare a consimţământului la adopţie a părintelui firesc, notarul public român are posibilitatea să ceară părţii să prezinte un aşa-numi! certificat de cutumă, eliberat de o autoritate competentă ii statului respectiv (Ministerul justiţiei sau Ministerul Afacerilor Externe, misiunea diplomatică al acestei ţări din România sau un specialist în domeniul dreptului care poate să ateste conţinutul legii străine).
Ca urmare, cel interesat se va putea adresa unei autorităţi sau unei persoane care să fie apte să ateste conţinutul legii străine, procedându-se în funcţie de cele arătate.
| ← Transcrierea actului de căsătorie încheiat în străinătate. | Nevalabilitatea unui înscris care cuprinde consimţământul... → |
|---|
