Incidenţa dispoziţiilor OG 22/2002 . Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 632 din data de 23.09.2015
Contestație la executare. Incidența dispozițiilor OG 22/2002 În lumina jurisprudenței CEDO accesul liber la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părți(vezi cauza Șandor contra României 2005, cauza Sacaleanu contra României 2007). Dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, care instituie un termen de 6 luni in favoarea debitorului instituție publică, pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen în care debitorul nu poate fi supus executării silite, chiar condiționat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligației de plată, constituie o încălcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În situația unui conflict intre dispozițiile interne din OG nr. 22/2002 și prevederile art. 6 CEDO, în baza art. 11 și art. 20 alin. 2 din Constituție, având în vedere forța supralegislativă a tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în dreptul intern, se va da prioritate dispozițiilor CEDO.
Secția civilă decizia nr. 632 / 23 septembrie 2015
Contestatoarea DRFPG a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea somației și a încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare în dosarul nr. …….. A mai solicitat și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, în esență, a susținut faptul că cererea de executare silită nu respectă dispozițiile OG nr. 22/2002, în sensul că executarea poate începe numai în condițiile și termenele prevăzute de art. 3 din actul normativ, precum și faptul că pentru suma de 238 lei cu titlu de cheltuieli de executare nu s-a făcut dovada efectuării acestora, nefiind o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Prin sentința civilă nr. 11630/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Galați s-a respins contestația la executare ca fiind nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 1 alin.1 din OG nr. 22/2002 creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar conform, art. 2 din OG nr. 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Totodată s-a reținut că potrivit art. 622 alin.1 și 2 C.pr.civ. obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, astfel încât contestatoarea trebuia să execute de bunăvoie dispozițiile sentinței civile nr. 9883/24.10.2011 pronunțată în dosarul nr. 22308/233/2010 de Judecătoria Galați (executorie de la pronunțare, conform art. 372, art. 376 alin.1 și art. 377 alin.1 pct.1 din vechiul C.pr.civ., aplicabil în speță, pentru stabilirea caracterului de titlu executoriu a hotărârii) și nu să rămână în pasivitate, astfel cum a procedat în cauză.
Sintagma ... va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă ... nu trebuie interpretată în sensul că abia în acel moment, respectiv după trecerea termenului de 6 luni, intimata se va putea adresa unui executor judecătoresc, ci trebuie înțeles faptul că după acest termen executarea va continua potrivit normelor de drept comun, întrucât deja este începută executarea silită, iar contestatoarea a și primit somația de plată comunicată de organul competent de executare (executorul judecătoresc), la cererea intimatei, conform art. 2 teza II din OG nr. 22/2002.
Împotriva sentinței civile a declarat apel DRFPG, arătând că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond că trebuiau executate de bunăvoie dispozițiile titlului executoriu și nu să rămână în pasivitate, întrucât era necesară cererea creditoarei, pentru a se putea solicita ordonatorului principal de credite alocarea sumei stabilite prin titlu executoriu, conform OMFP nr. 2626/2010.
Mai arată că actele de executare silită nu respectă dispozițiile OG nr. 22/2002, întrucât executarea silită poate începe numai în condițiile și termenele prevăzute de art. 3 din OG nr. 22/2002, nefiind respectat termenul de 6 luni de la primirea somației.
Apelul este nefondat.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor legale din OG 22/2002 termenul de 6 luni curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, însă acesta este incident în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din lipsă de fonduri. Ori, în cauză, nu s-a făcut dovada că debitoarea nu are fonduri pentru a achita sumele la care a fost obligată prin hotărârea care constituie titlul executoriu.
Mai mult, se reține că titlul a devenit executoriu la data de 24.10.2011, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 05.08.2013, după 1 an și 10 luni, astfel că debitoarea putea în tot acest timp să-și îndeplinească obligația de bunăvoie.
În acest sens, se reține că în lumina jurisprudenței CEDO accesul liber la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părți(vezi cauza Șandor contra României 2005, cauza Sacaleanu contra României 2007).
Instanța de apel a apreciat că dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, care instituie un termen de 6 luni in favoarea debitorului instituție publică, pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen în care debitorul nu poate fi supus executării silite, chiar condiționat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligației de plată, constituie o încălcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Se constată existența unui conflict intre dispozițiile interne din OG nr. 22/2002 și prevederile art. 6 CEDO, astfel că instanța, în baza art. 11 și art. 20 alin. 2 din Constituție, având în vedere forța supralegislativă a tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în dreptul intern, va da prioritate dispozițiilor CEDO.
| ← Suspendare executare silită. Motive obiective privind... | Conflict negativ de competenţă. Jurisprudență Conflict... → |
|---|
