Infracţiuni. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 765 din data de 28.02.2013
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.09.2011 sub nr.xxx/260/2011, reclamantul xxxx a solicitat în contradictoriu cu pârâții xxx și xxxx, obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 895 mp teren arabil, situat în comuna xxx, sat xxx, județul Bacău , stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți și obligarea pârâților să-i plătească suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea recoltei de porumb și respectiv zarzavaturi pe care le-ar fi putut obține pe perioada ocupării efective a terenului în litigiu începând cu noiembrie 2010.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că a obținut proprietatea suprafeței de 895 mp teren prin sentința civilă nr. xxx din 22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr. xxx/260/2007, hotărâre modificată prin Decizia civilă nr.xxx /21.01.2009.
Aceasta a mai arătat că terenul pe care îl stăpânesc pârâții, a aparținut lui xxx, care la cumpărat de la xxx, iar in toamna anului 2010, după ce a obținut terenul prin hotărâre judecătorească , parații au ocupat 895 mp intrând pe terenul său, asupra căruia a avut și punere în posesie și deși i-a somat în repetate rânduri pe pârâți să-i lase terenul, aceștia au refuzat constant, precizând că le aparține.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus următoarele înscrisuri: proces verbal de punere în posesie ( fila 11), sentința civila nr. xxx din 22.04.2008 a Judecătoriei Moinești (fila 12), decizia nr. xxx din 21.01.2009 a Tribunalului Bacău (fl.15).
Pârâții xxx și xxx, legal citați au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii în revendicare, granituire și contravaloare recoltă ca nelegală și netemeinică.
In apărare, aceștia au arătat că au cumpărat în anul 2010 suprafața de 2147 mp, teren arabil situat în intravilanul corn. xxx, în punctul xxx, conform actului de vânzare nr. 4041/10.11.201 Ide la fratele reclamantului T M, după care la data de 11.11.2010 a procedat la intabularea în Cartea Funciară sub nr.6011 a terenului cumpărat.
Au mai învederat instanței, că în luna aprilie 2011, reclamantul a stricat gardul existând pe rolul Judecătoriei Moinești dosarul nr.xxx/260/2011 având ca obiect furt, deoarece stâlpii gardului au fost depozitați la domiciliul său. In apărare, pârâtul a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri, martori precum și cea cu expertiza și au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. xxx din 10.11.2010 (fl.47), încheierea nr. 7370 din dosarul nr. xxx/11.11.2010 a O.C.P.I. xxx-Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară xxx (fl.50), fișa imobilului și planuri de amplasament (fl.51-54).
La termenul din data de 16.02.2012, în temeiul art. 167 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamant probele cu înscrisuri , interogatoriul pârâților și expertiză topografică, iar pentru pârâți, proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului, apreciind ca fiind concludente și utile în soluționarea cauzei..
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sun nr. xxx din 10.11.2010 la BNP xxx, xxx și xxx în calitate de vânzători, au vândut suprafața de 2147 mp, teren categoria de folosință arabil, situat în intravilanul comunei xxx, județul Bacău, în puncul " xxx" având ca vecini : N-xxx și xxx, E- Ocolul Silvic, S-Drum Acces și xxx, V- drum comunal, cu nr. cadastral 263, pârâților xxx și xxx, în calitate de cumpărători, teren dobândit de vânzători prin cumpărare de la xxx, conform contractului autentificat sub nr. 332 din 30.01.2002 la B.N.P. xxx și întabulat îa cartea Funciară nr. 60211 a Lic. xxx.
La cererea notarului Public xxx și în baza documentației cadastrale și a actului notarial contractul de vânzare nr. 4041 din 10.11.2010, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare ca bun comun în favoarea pârâților xxx și xxx.
Din declarația martorului xxx, reiese că până în anul 1992 terenul a fost în posesia lui xxx, ulterior acesta 1-a vândut pârâtului, linia de hotar dintre cele două proprietăți era în dreptului unui stâlp de susținere a cablurilor electrice, iar ulterior a aflat de la reclamant că pârâtul i-a ocupat o suprafață de teren construind un gard pe terenul reclamantului.
Martora xxx, a afirmat că terenul reclamantului de cel al pârâtului nu
era delimitat printr-un gard, linia de hotar dintre cele două proprietăți fiind în
dreptul unui stâlp de susținere a cablurilor electrice, iar gardul construit de către
pârât se afla pe terenul reclamantului și nu pe linia de hotar a celor două
proprietăți. "
Aceasta a mai relatat că 1-a ajutat pe reclamant la cosit , și de fiecare dată cosea până la stâlpul de electricitate.
Martorul xxx, a arătat, ca a fost chemat de defuncta xxx , xxx, xxx și xxx, să se deplaseze în teren pentru a efectua măsurători cu privire la diferite suprafețe de teren ce le-au fost atribuite printr-o sentință, iar in momentul în care au ajuns la fața locului, la indicațiile lui xxx, a identificat fiecare parcelă, a întocmit loturi, după care a întocmit documentația cadastrală ce a fost vizată de OCPI, iar din terenurile măsurate, o suprafață a fost atribuită lui xxx.
Acesta a mai relatat că , în anul 2005 a fost chemat de către aceleași persoane, pentru punerea în posesie, conform schițelor întocmite în anul 2001, ce a fost făcută prin delimitarea suprafeței cu " țăruși și scriere pe gard a numărului de lot", iar ulterior deoarece existau neînțelegeri între părțile din prezenta cauză, a fost chemat pentru o repunere în posesie, ocazie cu care a constatat că nu mai existau țărușii pe care i-a bătut acesta, delimitarea era făcută cu țăruși roșii, delimitare ce coincidea cu cea efectuată de el în 2005.
Cu privire la gardul construit de către pârât, martorul a relatat că nu mai exista în momentul când s-a deplasat în teren, dar se observau urme de construire pe linia de hotar stabilită de executorul judecătoresc xxx, linie ce coincidea cu cea stabilită de martor .
Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâților xxx și xxx, au arătat că nu a ocupat suprafața de 895 m.p. teren a reclamantului și că linia de hotar nu era la stâlpul de curent electric.
Reclamantul prin răspunsul la interogatoriu, a recunoscut că a distrus gardul despărțitor dintre cele două proprietăți.
Prin raportul de expertiză tehnică, dispusă în prezenta cauză, expertul a concluzionat că a fost identificată suprafața de 895 m.p. teren arabil atribuită reclamantului prin sentința civilă nr. xxx din 22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Moinești, și deoarece nu există nici un plan de situație s-au schiță anexa la sentință, care să delimiteze cu exactitate această suprafață , s-a procedat la măsurarea întregii suprafețe pe care reclamantul o stăpânește , rezultând un total de 4.019,43 m.p, iar suprafața totală din actele de proprietate fiind de 4.023 mp, astfel încât reclamantul xxx stăpânește mai puțin față de suprafața totală înscrisă pe actele de proprietate cu 3,57 m.p.
Cu privire la suprafața pe care pârâtul o are în posesie, expertul a concluzionat că conform limitelor actuale de teren, pârâții nu ocupă teren mai mult față de totalul înscris pe actele de proprietate.
Potrivit art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul pe care al are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv, insa in limitele determinate de lege.
Instanța retine ca, acțiunea in revendicare este remediul juridic si mijlocul procedural prin care o persoana cere in justiție sa i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedata, solicitând restituirea lui in natura.
Insa, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni este necesar ca reclamantul sa fie proprietarul bunului revendicat iar bunul revendicat sa se afle
in posesia nelegitima a paratului.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, de regulă, în cadrul oricărui proces sarcina probei incumbă reclamantului.
Prin urmare, se constată că acțiunea în revendicare nu este întemeiată, neexistând suprafețe ale terenului reclamantului care să fie ocupate de pârât, urmând a fi respinsă, în temeiul art. 480 C.civ.
Cu privire la solicitarea reclamantului de obligarea pârâților la plata sumei de 2000 lei reprezentând contravaloarea recoltei de porumb și zarzavaturi pe care le-ar fi putut obține pe perioada ocupării efective a terenului în litigiu, începând cu noiembrie 2010, instanța apreciază că lipsa de folosința a terenului constituie un capăt de cerere accesoriu celui principal ce vizează revendicarea si urmează soarta acestuia.
Cum acțiunea in revendicare a fost respinsa, reținându-se ca pârâtul nu ocupa nici o suprafața de teren din proprietatea reclamantului, se impunea a fi respins si acest capăt de cerere privind lipsa de folosința, din moment ce nu a fost dovedita una din condițiile prevăzute de art.480 Cod civil, respectiv posesia nelegitima a paratului.
In ceea ce privește cererea de grănițuire , potrivit prevederilor art.584 cod civil orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuire proprietății lipite de a sa, grănițuirea reprezentând prin urmare acea operațiune de delimitare prin semne exterioare a proprietăților vecine ce aparțin unor titulari diferiți, iar
acțiunea în grănițuire mijlocul procedural pus la dispoziția unuia dintre titularii terenului vecin cu al altora, prin intermediul căruia se obține pe baza unei hotărâri judecătorești determinarea limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul.
Prin urmare, grănițuirea este o operațiune de determinare prin semne exterioare vizibile a limitelor dintre proprietăți limitrofe,pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
Grănițuirea poate avea loc atât în situația în care există semne vizibile ale liniei de hotar cât și în situația în care există între proprietăți învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt contestate de părți sau există îndoieli că acestea ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
Expertiza topo efectuată în cauză a stabilit că limitele de grănițuire între cele două proprietăți sunt delimitate în teren, conform schiței anexă la raport, pe aliniamentul punctelor 55-57-58-59-60-67-66.
Pentru aceste argumente instanța va admite cererea reclamantului va stabili limita de hotar dintre proprietăți, conform aliniamentului identificat prin raportul de expertiză topo întocmit de expert, corespunzător punctelor 55-57-58-59-60-67-66 din planul de situație anexă la raport, conform propunerii expertului.
în temeiul art. 274 C.pr.civ., va fi obligat reclamantul căzut în pretenții și aflat în culpă procesuală la 1555 lei cheltuieli de judecată către pârâți, reprezentând onorariul avocat suma de 1455 lei și 100 lei cheltuieli de transport.
| ← Minori. Jurisprudență Minori | Chemare in judecata. Jurisprudență Chemare în judecată... → |
|---|
