Majorarea termenului de înregistrare a declaraţiei de creanţă. Condiţii
| Comentarii |
|
Curtea a considerat întemeiată cererea creditoarei recurente de a se prelungi termenul fixat prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei până la termenul de 45 de zile de la deschiderea procedurii, prevăzut de art. 62 alin. (1) lit. b), având în vedere că aceasta este o persoană juridică străină, care în vederea înscrierii la masa credală are obligaţia de a depune la dosar înscrisurile traduse în limba română şi că a fost necesar să îşi angajeze un apărător care să o informeze despre procedura română a insolvenţei. Intervalul de nouă zile între data primirii notificării şi data la care expira termenul de înregistrare a declaraţiilor de creanţă stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei nu îi asigură recurentei dreptul efectiv de a-şi înregistra cererea de admitere a creanţei, prevăzut în preambulul Regulamentului C.E. nr. 1346/2000.
Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 633 din 25 octombrie 2011
Prin sentința nr. 1738/07.07.2011 pronunțată în dosarul nr. 15493/62/2010 al Tribunalului Brașov, judecătorul-sindic a admis în parte contestația formulată de creditoarea SC R.L SA împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei SC R.P. SRL și a dispus înregistrarea provizorie a acestui creditor cu suma ce reprezintă contravaloarea daunelor din totalul sumei invocate prin declarația de creanță, sumă ce va fi precizată și supusă analizei administratorului judiciar, conform art. 67 din Legea nr. 85/2006. A respins restul pretențiilor. A respins contestația formulată de creditoarea TKK S D.D. S împotriva tabelului preliminar.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la contestația SC R.L. SA.
Potrivit înscrisurilor contabile și dovezilor de plată a facturilor reprezentând ratele stabilite conform contractelor de leasing depuse la dosar de către administratorul judiciar, debitoarea a achitat debitele principale la care s-a obligat potrivit acestor contracte; sub acest aspect, contestația formulată cu privire la neînscrierea sumei reprezentând debite principale a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin declarația de creanță depusă la dosar creditoarea a solicitat înscrierea la masa credală atât cu debitul principal rezultat din executarea acestor contracte, cât și cu sume reprezentând daune-interese, fără a preciza însă care este cuantumul acestora din totalul sumei solicitate.
în aceste condiții, constatând faptul că debitoarea nu a făcut dovada achitării către creditoare a unor sume cu titlu de daune-interese, cuantumul acestora va face obiectul analizei administratorului judiciar conform art. 67 din Legea nr. 85/2006, în măsura precizării acestui cuantum de către creditoare.
Cu privire la contestația creditoarei TKK S D.D. S, s-a reținut că aceasta a solicitat prin contestația formulată majorarea termenului de depunere a cererilor de admitere a creanțelor până la limita fixată de art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006 și înscrierea în tabel a creanței sale, astfel cum a fost solicitată prin declarația de creanță.
în motivarea contestației se arată că acest creditor a fost notificat foarte târziu de administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenței, termenul stabilit fiind inferior celui de 45 de zile de la data deschiderii procedurii, termenul rămas pentru evaluarea situației și angajarea unui apărător pentru formularea cererii de înscriere a creanței fiind foarte scurt.
Astfel, creditoarea a primit notificarea la data de 21.02.2011, la 32 de zile de la data deschiderii procedurii, termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță fiind 3.03.2011.
Cererea de înscriere la masa credală a fost depusă la data de 4.03.2011, la doar o zi după expirarea termenului limită, cu eforturi substanțiale, având în vedere că acest creditor este din Slovenia, iar singura societate de traduceri autorizate în limba română se află în Ljubljana, capitala Sloveniei, la peste 150 km de localitatea unde își desfășoară activitatea creditoarea.
Față de faptul că acest creditor deține o creanță constatată prin titlu executoriu anterior deschiderii procedurii, creanță garantată printr-un drept de retenție, se impune înscrierea sa la categoria creditorilor privilegiați.
Față de evidenta rea-credință a creditoarei SC A.R.D. SRL și intenția clară de fraudare a intereselor creditorilor se impune neînregistrarea în tabelul creditorilor a creanței acesteia, această societate și debitoarea având aceiași acționari.
Contestația a fost considerată neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
în condițiile în care creditoarea a considerat că perioada de timp rămasă de la primirea notificării privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare până la expirarea termenului limită de depunere a declarațiilor de creanță este prea scurtă, avea posibilitatea, în scopul de a-și exercita dreptul în termenul legal, de a expedia la dosar doar cererea de înscriere a creanței, cu precizarea că documentele ce urmează a fi analizate și traduse vor fi comunicate ulterior, pentru a fi analizate de administratorul judiciar.
împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea TKK S D.D. S, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii contestației sale, astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință:
- majorarea termenului de depunere a cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitorului până la limita fixată de art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, respectiv 45 de zile de la deschiderea procedurii;
- înregistrarea în tabelul creditorilor a creanței sale în cuantum de 39,3 lei și 165.666,33 euro - reprezentând creanța constatată prin titlu executoriu și dobânda legală, acordată prin titlu executoriu, calculată până la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei [echivalent conform art. 69 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 a 706.914,8 lei], la care se adaugă și suma de 2.380 lei (reprezentând cheltuieli de executare), sumă cu care solicită a se dispune înscrierea creanței sale în tabloul creditorilor cu titlu de creanță privilegiată în sensul prevederilor art. 3 pct. 13 din Legea nr. 85/2006, fiind garantată printr-un drept de retenție asupra bunurilor furnizate debitoarei;
- neînregistrarea în tabelul creditorilor a creanței SC A.R.D. SRL, cu sediul în B, înmatriculată la O.R.C. B, creanță chirografară în sumă de 1.963.551,4 lei înscrisă de administratorul judiciar în tabelul preliminar rectificat al obligațiilor debitorului SC R.P. SRL B, aceasta fiind o creanță rezultată din operațiuni efectuate în dauna creditorilor și fiind încheiate cu o persoană juridică ce deține o poziție dominantă asupra debitorului sau asupra activității sale fiind astfel întrunite premisele aplicării art. 80 alin. (2) lit. a) și e) din Legea nr. 85/2006.
Recurenta invocă motive de nelegalitate, în baza art. 304 alin. (1) pct. 9 și de netemeinicie, în baza art. 3041C.proc.civ.
în dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ., recurenta arată că judecătorul sindic nu a indicat nicăieri vreun temei legal pentru hotărârea astfel adoptată. De altfel, un astfel de temei legal nu există și nici nu poate exista atâta vreme cât art. 65 din Legea nr. 85/2006 arată expres la alin. (2) că la cererea de înscriere a creanței vor fi atașate documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții, neconferind posibilitatea creditorilor de a-și completa cererea cu documentele justificative la o dată ulterioară.
Astfel, hotărârea atacată fiind pronunțată cu singurul motiv că recurenta ar fi putut să-și completeze ulterior cererea de înscriere a creanței cu documentele justificative este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Cu privire la netemeinicia hotărârii recurenta invocă imposibilitatea de a îndeplini toate formalitățile necesare depunerii cererii de înscriere la masa credală în 10 zile, precum și nejustificata întârziere în notificarea sa, în raport de care se impune majorarea termenului de depunere a cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitorului.
Se invocă, în acest sens, Ghidul legislativ privind procedura insolvenței realizat de UNCITRAL în 2005, în conformitate cu care, pentru a asigura tratamentul egal al creditorilor naționali și străini se poate cere ca, fie cererile de creanță să fie admisibile în orice moment al procedurii dinaintea distribuirii sumelor sau un alt eveniment în cadrul procedurii, fie ca termenele fixate să poată fi extinse sau desființate în situațiile în care un creditor are motive justificate pentru nerespectarea unui termen sau în cazurile în care termenul respectiv reprezintă un impediment serios pentru creditor.
Tot în argumentarea motivului prevăzut de art. 3041 C.proc.civ., recurenta susține că are o creanță constatată prin titlu executoriu anterior deschiderii procedurii, creanță garantată printr-un drept de retenție.
Cu privire la contestația împotriva creanței creditoarei SC A.R.D. SRL se invocă intenția clară de fraudă a debitorului la interesele creditorilor, cu motivarea că această creditoare are aceiași acționari ca și debitoarea.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:
Motivul pentru care prima instanță a respins cererea creditoarei TKK S D.D. S de majorare a termenului limită de depunere a cererilor de admitere a creanțelor este posibilitatea acesteia de a fi depus la dosar doar declarația de creanță, în termenul legal, cu precizarea că documentele justificative vor fi depuse ulterior.
Art. 65 alin. (2) prevede însă expres obligația creditorilor de a anexa la cererea de admitere a creanțelor documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții. Față de caracterul imperativ al acestui text de lege, în lipsa documentelor justificative, recurenta nu putea depune la dosar cererea de înregistrare a creanței.
Cu privire la temeinicia cererii de majorare a termenului de depunere a cererilor de admitere a creanței, se reține că, potrivit art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului este de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii, iar conform alin. (2), în funcție de circumstanțele cauzei și pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî majorarea acestui termen cu maximum 15 zile.
în speță, prin încheierea din data de 20.01.2011, judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei SC R.P. SRL și a stabilit ca termen limită pentru înregistrarea declarațiilor de creanță data de 3.03.2011, adică 42 de zile de la deschiderea procedurii.
Administratorul judiciar i-a transmis prin poștă creditoarei recurente notificarea privind deschiderea procedurii la data de 14.02.2011, fiind primită de aceasta la data de 21.02.2011. Așadar, termenul în care recurenta trebuia să depună declarația de creanță de la data primirii notificării a fost de 9 zile. Cererea de înscriere a creanței la masa credală a fost înregistrată de către recurentă la data de 4.03.2011, deci cu o zi după expirarea termenului stabilit de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii.
în raport de împrejurarea că recurenta este o persoană juridică străină, care în vederea înscrierii la masa credală are obligația de a depune la dosar înscrisurile traduse în limba română și că a fost necesar să își angajeze un apărător care să o informeze despre procedura română a insolvenței, intervalul de nouă zile nu îi asigură recurentei dreptul efectiv de a-și înregistra cererea de admitere a creanței. Această limitare este contrară Regulamentului C.E. nr. 1346/2000, care în preambulul său prevede că: „Orice creditor care își are reședința obișnuită, domiciliul sau sediul social în Comunitate, trebuie să beneficieze de dreptul de a-și înregistra cererea de admitere a creanței privind bunurile debitorului în orice procedură de insolvență aflată în curs de desfășurare în Comunitate”.
Ca urmare, având în vedere faptul că Legea insolvenței prevede în art. 62 alin. (2) posibilitatea prelungirii cu 15 zile a termenului de 45 de zile pentru depunerea cererilor de înregistrare a creanțelor, cu atât mai mult, față de circumstanțele mai sus relevate, este întemeiată cererea creditoarei recurente de a se prelungi termenul fixat prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenței până la termenul de 45 de zile de la deschiderea procedurii, prevăzut de art. 62 alin. (1) lit. b).
în raport de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (2), raportat la art. 304 pct. 9 și 3041 C.proc.civ., urmează a se admite recursul și a se modifica în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii formulate de creditoarea TKK S D.D. S privind majorarea termenului de înregistrare a cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitorului la 45 de zile de la deschiderea procedurii.
Ca o consecință a majorării acestui termen, în baza art. 66 și 67 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar urmează a proceda la verificarea creanței acestei creditoare. Este de menționat, în acest sens, că instanța nu poate proceda direct la înscrierea în tabel a creanței fără verificarea acesteia, procedură care este de competența administratorului judiciar.
Ca urmare a dobândirii calității de creditor, recurenta dobândește și calitatea procesuală de a contesta înscrierea în tabel a creanței SC A.R.D. SRL. Contestația nu poare fi soluționată direct de instanța de recurs întrucât părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție, ceea ce ar însemna încălcarea dreptului la un proces echitabil, ca urmare, în baza art. 312 alin. (5) C.proc.civ., urmează a fi trimisă judecătorului sindic, în vederea soluționării acesteia.
| ← Condamnări cu caracter politic. Solicitarea de despăgubiri... | Nemotivarea hotărârii judecătoreşti. Nesoluţionarea... → |
|---|
