Minori. Plasament de urgenţă. Menţinerea măsurii
| Comentarii |
|
Caracterul benevol sau nu al muncii prestate de copiii minori nu are relevanţă, pentru că, având în vedere vârsta lor, aceştia nu trebuie să muncească, deoarece le dăunează sănătăţii şi trebuie să primească educaţie, iar pentru aceasta trebuie să urmeze cursurile de învăţământ. Or, copiii nu pot urma cursurile de învăţământ dacă în acest timp muncesc.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3455 din 26 iulie 2012
Prin sentința civilă nr. 2249 din 5.04.2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis cererea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sălaj și s-a dispus menținerea măsurii de plasament în regim de urgență în Centrul Social Multifuncțional Zalău a copiilor G.L. și S.I., drepturile și obligațiile părintești privind copiii urmând să fie îndeplinite de Șeful Centrului Social Multifuncțional Zalău, iar cu privire la bunurile acestora de Președintele Consiliului Județean Sălaj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că cei doi copii s-au născut din relația de concubinaj a mamei S.M. cu G.B. în familie mai există și alți copii care beneficiază de măsuri de protecție, fiind internați în Centrul Social Multifuncțional Șimleu-Silvaniei.
O perioadă, cei doi copii au beneficiat de serviciile Centrului de Zi din cadrul Centrului Social Multifuncțional Zalău și au frecventat cu regularitate cursurile școlare. Apoi au început să absenteze, iar în final au fost surprinși comercializând produse pe stradă în diferite zone ale orașului Zalău.
Mama, prin declarația nr. 302/30.05.2011, și-a asumat responsabilitatea de a se îngriji de copii, luându-și angajamentul de a-i trimite la școală cu regularitate, în caz contrar fiind de acord cu stabilirea unei măsuri de protecție specială pentru aceștia. Având în vedere faptul că cele declarate mai sus de către mamă nu s-au concretizat faptic, reprezentanții Centrului Social Multifuncțional Zalău au solicitat sprijinul poliției locale pentru identificarea copiilor și preluarea acestora în regim de urgență. Prin dispoziția nr. 20/28.02.2012 a directorului executiv al D.G.A.S.P.C. Sălaj, copiii G.L. și S.I. au fost preluați în regim de urgență în centrul de primire din cadrul Centrului Social Multifuncțional Zalău.
Raportul privind situația psihosocială a minorilor evidențiază faptul că aceștia sunt comunicativi, sociabili și se adaptează cu ușurință la activitățile din Centru.
S-a efectuat o anchetă socială și la domiciliul părinților copiilor, iar din informațiile acesteia rezultă că aceștia nu dețin o locuință proprie, nu sunt încadrați în muncă, ci prestează diverse activități de comerț. Veniturile familiei sunt formate din alocația de stat a copilului, precum și din veniturile realizate de tatăl copiilor în sumă de 1.200 lei.
Planul individualizat de protecție a copilului are ca obiectiv asigurarea unui mediu securizat pentru cei doi minori și urmărește, în final, reintegrarea în familia naturală - atunci când condițiile obiective o vor permite.
Raportat la starea de fapt mai sus menționată, instanța de fond, în baza art. 66 și urm. din Legea nr. 272/2004, a admis cererea petentei în sensul că a menținut măsura plasamentului în regim de urgență în Centrul Social Multifuncțional Zalău a copiilor G.L. și S.I.
în baza art. 64 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, s-a dispus ca drepturile și obligațiile părintești privind copiii să fie îndeplinite de Șeful Centrului Social Multifuncțional Zalău, iar cu privire la bunurile acestora de Președintele Consiliului Județean Sălaj.
împotriva acestei hotărâri, pârâta S.M. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul desființării măsurilor luate de D.G.A.S.P.C. Sălaj și reluarea drepturilor părintești în favoarea părinților S.M. și G.B. cu privire la copiii lor, G.L. și S.I.
în motivarea recursului, pârâta a adus critici de netemeinicie și nelegalitate hotărârii atacate, învederând instanței că măsura plasamentului a fost luată abuziv, deoarece copiii nu au fost obligați să muncească, ci aceștia au făcut-o în joacă, iar faptul că nu dețin o locuință proprietate personală nu este un motiv să le fie îngrădite drepturile părintești.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Este adevărat că deținerea unei locuințe personale nu este întotdeauna definitorie pentru luarea măsurilor de protecție prevăzute de Legea nr. 272/2004, dar, în cauză, chiar și recurenta recunoaște că minorii, copiii săi, au prestat muncă.
Caracterul benevol sau nu al muncii nu are relevanță întrucât, având în vedere vârsta lor, aceștia nu trebuie să muncească, pentru că le dăunează sănătății și trebuie să primească educație, iar pentru aceasta trebuie să urmeze cursurile de învățământ.
Or, copiii nu pot urma cursurile de învățământ dacă în acest timp muncesc.
Mai este relevant că în familie mai există și alți copii, în afară de cei din cauză, care beneficiază la rândul lor de măsuri de protecție, fiind internați în Centrul Social Multifuncțional Șimleu-Silvaniei.
O perioadă, cei doi copii din prezenta cauză au beneficiat de serviciile Centrului de Zi din cadrul Centrului Social Multifuncțional Zalău și au frecventat cu regularitate cursurile școlare. Apoi au început să absenteze, iar în final au fost surprinși comercializând produse pe stradă în diferite zone ale orașului Zalău.
Mama și-a asumat responsabilitatea de a se îngriji de copii, luându-și angajamentul de a-i trimite la școală cu regularitate, în caz contrar fiind de acord cu stabilirea unei măsuri de protecție specială pentru aceștia, dar cele declarate de către mamă nu s-au concretizat faptic.
Raportul privind situația psihosocială a minorilor evidențiază faptul că aceștia sunt comunicativi, sociabili și se adaptează cu ușurință la activitățile din Centru, prin urmare măsura luată este în beneficiul acestora în prezent, iar locuirea cu părinții le-ar dăuna.
Dacă în viitor părinții vor putea face schimbări ale situației care a dus la luarea măsurii, atunci vor putea cere schimbarea sau încetarea acesteia.
în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1), art. 299 și urm. și 3041 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incident niciunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 C.proc.civ.
(Judecător Ioan Daniel Chiș)
| ← Aplicarea cotei de contribuţie de asigurări de sănătate în... | Prescripţia dreptului de executare silită în cazul... → |
|---|
