Neîndeplinirea de către înstrăinător a obligaţiei de plată a impozitului pe imobil.

Comentarii

0

Consecinţe cu privire la intabularea dreptului de proprietate pe numele noului proprietar

Noul Cod Civil, art. 884 Legea nr. 7/1996, art. 48, art. 50

Prin plângerea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 29.12.2009 sub nr. x/300/2009, împotriva încheierii nr. 343912/09.11.2009, dată de O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti, petentul T.V. a solicitat anularea încheierii atacate şi intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară.

în motivarea plângerii, petentul a arătat că, potrivit procesu-lui-verbal de licitaţie publică imobiliară nr. 95, încheiat în data de 08.09.2009 de către BEJ R.D., a adjudecat imobilul situat în mun. Bucureşti, sector 2, actul de adjudecare fiind emis la data de

24.09.2009. In mod nelegal a fost respinsă ccrerea sa dc intabulare cu motivarea că nu s-a făcut dovada achitării impozitului, atâta vreme cât nu are obligaţia să achite acest impozit şi nu are calitatea de contribuabil, aşa cum rezultă şi din adresa emisă de A.N.A.F. Petentul a mai învederat că obligaţia dc plată a impozitului revine numiţilor G.A. şi G.V., foştii proprietari.

Prin sentinţa civilă nr. 3365/26.03.2010, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T.V. împotriva încheierii nr. 343912/09.11.2009, dată de O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în favoarea petentului, a fost emis în dosarul de executare nr. 95/2009, de către BEJ R.D., actul de adjudecare a imobilului situat în mun. Bucureşti, sector 2.

Petentul a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului adjudecat, iar prin încheierea nr. 343912/09.11.2009 cererea sa a fost respinsă, cu motivarea că nu a fost ataşată de către petent decizia de impunere şi dovada achitării impozitului pe ve-

M. Mîneran, op. cit., p. 329.

nitul din transferul dreptului de proprietate, conform prevederilor art. 77' alin. (6) teza ultimă din Legea nr. 571/2003, modificată şi completată.

Prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile legale menţionate, conform cărora pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi alin. (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.

Apărările petentului în sensul că nu are calitatea de contribuabil, respectiv că obligaţia de plată a impozitului revenea numiţilor G.A. şi G.V. nu au relevanţă în speţă, atâta vreme cât, potrivit dispoziţiilor legale arătate, registratorii de la birourile de carte funciară au obligaţia legală de a respinge cererea de înscriere până la plata impozitului, fară a se distinge dacă titularul cererii de intabulare are sau nu calitatea de contribuabil în sensul Codului fiscal.

Pe de altă parte, potrivit art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamental, instanţa de fond a apreciat că prin statuarea obligaţiei de a se face dovada plăţii impozitului nu s-a constituit o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere că petentul avea posibilitatea să plătească impozitul pe numele debitorilor G.A. şi G.V. şi ulterior să recupereze contravaloarea acestuia, eventualele dificultăţi întâmpinate în recuperarea sumelor astfel achitate neaducând atingere dreptului de proprietate în substanţa sa.

Prin decizia civilă nr. 917A/13.10.2011, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a admis apelul declarat de petent, a schimbat sentinţa civilă recurată în sensul că a admis plângerea, a anulat încheierea atacată şi a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentului.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 77¹ C. fisc. referitoare la obligaţia contribuabililor de a achita un impozit rezultat din transferul dreptului de proprietate este cuprins în capitolul referitor la venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.

Prin noţiunea de „contribuabil” se înţelege, conform Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, art. 151², „persoana fizică

căreia îi revine obligaţia de plată a impozitului. în cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmiţătorul în cazul contractului de întreţinere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacţie etc., cu excepţia transferului prin donaţie. Prin transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se înţelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donaţie, rentă viageră, întreţinere, schimb, dare în plată, tranzacţie, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătoreşti şi altele asemenea”.

Din întreaga reglementare legală menţionată, rezultă că persoana din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate asupra bunului are obligaţia de plată a impozitului, în speţă, debitorul executat silit şi nu adjudecatarul, persoana în patrimoniul căreia s-a transmis bunul impozabil.

în acest sens, sunt şi prevederile art. 77' alin. (6) din acelaşi act normativ, conform cărora „pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligaţia de a declara venitul obţinut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului” şi care, interpretate prin raportare la titlul capitolului în care sunt incluse, conduc la aceeaşi concluzie, aceea că persoana care printr-o altă procedură decât cea notarială sau judecătorească a transferat un drept real asupra unui bun are obligaţia de a declara venitul obţinut şi de plăti impozitul calculat.

Ca şi prima instanţă, tribunalul constată că apelantul nu are obligaţia legală de plată a impozitului, însă contrar aprecierii judecătorului fondului, nu i se poate cere apelantului să achite pe numele debitorilor G.A. şi G.V., urmând să formuleze acţiune pentru recuperarea sumei de bani reprezentând impozit de la aceştia, în condiţiile în care obligaţia de plată a impozitului nu incumbă apelantu-lui-petent.

Este adevărat că în art. 77^! alin. (6) teza finală C. fisc. se menţionează că „pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente în celelal

te cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului”, însă nu i se poate imputa apelantului neîndeplinirea obligaţiei de plată de către o altă persoană şi, pe cale de consecinţă, apelantul nu poate fi împiedicat în exercitarea tuturor atributelor dreptului de proprietate asupra imobilului adjudecat".

Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 917A din 13 octombrie 2011, nepublicată

Comentarii: în conformitate cu art. 77¹ alin. (6) C. fisc., registratorii de la birourile de carte funciară au obligaţia de a verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi alin. (3) din articolul menţionat, datorat în urma transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor, iar în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, sunt ţinuţi să respingă cererea de înscriere până la plata impozitului.

Din textul legal menţionat rezultă că legiuitorul nu distinge în funcţie de actul translativ de proprietate, astfel încât obligaţia de plată a impozitului există inclusiv în cazul realizării unei vânzări forţate, prin executare silită.

Tot astfel, se observă că, deşi cererea de intabulare este formulată de noul proprietar, respectiv de către dobânditor, legiuitorul nu distinge în sarcina căreia dintre părţi incumbă obligaţia de a prezenta dovada de achitare a impozitului. Este în afara oricărei discuţii faptul că obligaţia de plată incumbă contribuabilului, adică persoanei care a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului şi care a primit o valoare patrimonială în schimb. Cu toate acestea, obligaţia de a prezenta dovada plăţii impozitului revine titularului cererii de intabulare, adică dobânditorului, care are interesul pentru înscrierea dreptului său real imobiliar în cartea funciară.

Prin urmare, atât timp cât nu i s-a prezentat registratorului de carte funciară dovada că impozitul rezultat din transferul dreptului de proprietate a fost achitat, acesta a procedat în mod corect la respingerea cererii de intabulare formulate de actualul proprietar. Art. 48 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 7/1996 dispune în sensul că cererea de înscriere se admite dacă sunt îndeplinite prevederile legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competenţa registratorului.

Hotărârea instanţei de apel a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Cu toate că nu i se poate reţine în sarcina dobânditorului vreo culpă pentru neplată, acesta se găseşte totuşi în culpă în privinţa neîndeplinirii obligaţiei de a aduce proba plăţii impozitului. Aşa cum s-a arătat mai sus, dovada de plată trebuie ataşată la dosarul cererii de intabulare de către cel care formulează respectiva cerere, adică de actualul proprietar, dobânditor în actul translativ impozitat. Privind lucrurile din această perspectivă, nu putem fi de acord cu instanţa de apel care a contestat argumentul instanţei de fond în sensul că petentul putea şi trebuia fie să achite impozitul în locul fostului proprietar, fie să obţină obligarea acestuia la plată.

Mai mult decât atât, în situaţia vânzării silite a imobilului, dobânditorul avea obligaţia de a pretinde executorului judecătoresc înscrisul doveditor al plăţii impozitului, deoarece distribuirea sumelor rezultate din vânzarea silită nu se putea efectua decât cu respectarea ordinii de preferinţă prevăzute de art. 563 CPC (respectiv art. 864 NCPC). Or, în articolul menţionat, la lit. d) [respectiv lit. e) NCPC] se arată expres şi imperativ că, anterior plăţii creditorilor, se achită creanţele bugetare provenite din impozite, fără nicio distincţie. Greşeala comisă de organul de executare putea fi remediată în cadrul contestaţiei împotriva procesului-verbal de distribuire a sumelor, cale de atac ce se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, suspendând totodată eliberarea sumelor rezultate din executarea silită, conform art. 570 CPC (respectiv art. 876 NCPC).

Din cele de mai sus rezultă că, premergător intabulării dreptului real imobiliar pe numele dobânditorului cu titlu oneros, obligaţia de achitare a impozitului este imperativă şi fără derogări, indiferent de persoana căreia îi incumbă obligaţia de plată şi de omisiunile organelor sau persoanelor implicate în efectuarea actului de înstrăinare. Interesul statului este de a încasa suma datorată cu titlu de impozit, scop în care a prevăzut sancţiunea respingerii cererii de intabulare a noului proprietar.

Aşa fiind, apare ca fiind greşită soluţia instanţei de apel, fiind eronată aprecierea culpei prin raportare la persoana căreia îi revine obligaţia de achitare a impozitului, fiind relevant faptul că dobânditorul are obligaţia de a prezenta chitanţa doveditoare a plăţii impozitului, iar în cazul executării silite imobiliare, fiind terţ adjudecatar, nu este străin de omisiunea executorului judecătoresc de a reţine suma datorată cu titlu de impozit din transferul dreptului de proprietate.

← Condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a...		Cerinţa ataşării înscrisului original sau a unei copii... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Indicarea greşită a numărului cadastral al imobilului în actul de proprietate în baza căruia se solicită înscrierea. Sancţiuni Lipsa numărului cadastral. Respingerea cererii de intabulare. Forma actului de renunţare la cererea de înscriere în cartea funciară, formulată în faţa registratorului de carte funciară. Cerinţa ataşării înscrisului original sau a unei copii legalizate de pe acesta, în vederea soluţionării cererii de înscriere. Condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară. Legitimitatea procesuală activă a notarului public în litigiile având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară Piedici la înscrierea dreptului de proprietate asupra construcţiei edificate pe un teren înscris în cartea funciară. Inadmisibilitatea probei cu înscrisuri noi în calea de atac împotriva încheierii de carte funciară, conform art. 50 din Legea nr. 7/1996.