Legea nr. 272/2004. Noţiunea de interes al minorului.
| Comentarii |
|
Măsuri de protecţie alternative. Cerere de reintegrare a minorului în familia biologică
La determinarea interesului superior al copilului trebuie să se aibă în vedere nevoile de dezvoltare (fizice, psihologice, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie), istoricul copilului, în mod special situaţiile de abuz, neglijare, exploatare, precum şi potenţialele situaţii de risc ce pot apărea în viitor, capacitatea părinţilor de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, menţinerea relaţiilor personale cu toate persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interesul copiilor prezintă un dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluţie într-un mediu sănătos; pe de altă parte, să menţină legăturile acestora cu familia cu excepţia cazului în care aceasta s-a arătat nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale (cauza Amanalachioai c. România, poz. 81).
Or, din punctul de vedere al acestor dezvoltări teoretice referitoare la cuprinsul noţiunii de „interes al copilului” se constată că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în materie, apreciindu-se că nu este oportună şi nu corespunde nevoilor minorei măsura de reintegrare a acesteia în familia biologică, justificându-se menţinerea măsurii plasamentului la asistentul maternal profesionist, dar şi păstrarea legăturilor cu recurentul, care o vizitează frecvent la domiciliul asistentului maternal.
Secţia I civilă, Decizia nr. 30 din 3 aprilie 2013
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 79/88/2013 din 8.01.2013, reclamantul H.T. a solicitat încetarea măsurii de plasament şi reintegrarea în familie a minorei H.E., născută la data de 3.02.2008 în localitatea N., judeţul Tulcea, fiica sa şi a lui S.P., cu domiciliul în localitatea N., judeţ Tulcea.
Susţine reclamantul că faţă de minora H.E., născută la 3.02.2008, s-a dispus de către instanţa de judecată, la solicitarea DGASPC Tulcea o măsură de protecţie alternativă conform Legii nr. 272/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 480 din 11.02.2011 Tribunalul Tulcea a admis acţiunea DGASPC Tulcea şi a dispus înlocuirea măsurii deplasament în regim de urgenţă stabilită prin Dispoziţia nr. 938/20.01.2011 a Directorului DGASPC Tulcea cu măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist I.M.
Susţine reclamantul că motivele care au determinat această măsură de protecţie alternativă a minorei nu se mai justifică în prezent, întrucât părinţii fireşti ai copilului au făcut demersurile necesare îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă de la domiciliul lor, au igienizat locuinţa, iar veniturile familiei au crescut, reclamantul ocupându-se cu creşterea şi comercializarea porcilor.
În apărare, prin întâmpinare, pârâta DGASPC Tulcea a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată, motivat de faptul că mama minorei este neşcolarizată, fără ocupaţie, fără venituri, cu probleme de sănătate, fiind diagnosticată cu întârziere mentală uşoară; tatăl este neşcolarizat, fără ocupaţie, fără venituri sigure, cunoscut ca o persoană violentă, cu probleme de sănătate psihică; condiţiile materiale, financiare si morale nu sunt favorabile creşterii şi dezvoltării unui copil.
S-a mai arătat că în data de 27.11.2012, mama minorei, S.P., a născut la domiciliu un băieţel, iar după naşterea copilului, atât mama, cât şi tatăl au fost de acord că mama împreună cu fiul să rămână în Centrul Maternal câteva luni până va trece iarna, deoarece acasă nu dispun de toate condiţiile necesare creşterii minorului. Aceştia au fost internaţi în centru începând cu data de 6.12.2012, conform Dispoziţiei nr. 2638/06.12.2012. În Centrul Maternal numita S.P. are nevoie de supraveghere şi îndrumare permanentă, nu dă dovadă de discernământ, nu ştie când trebuie să dea de mâncare la copil, cum şi când să îi facă baie, prezintă infantilism în gândire şi în comportament, neavând abilităţi necesare creşterii şi îngrijirii propriului copil. Tatăl îşi vizitează frecvent soţia şi copilul în Centrul Maternal. La ultima vizită efectuată la domiciliul familiei H. a fost găsit reclamantul în casă, dormind, având un câine legat de clanţa uşii, iar după îndelungi insistenţe, acesta a ieşit din casă, mirosind a băutură, îmbrăcat în haine murdare şi declarând că nu îi poate primi în casă, deoarece este în curăţenie. În curte era mizerie, se aflau baloţi de paie şi iarbă uscată, iar lângă casă erau stivuite trunchiuri de copaci aduse de la pădure care urmau să fie tăiate pentru a constitui lemnele de foc. Numai o parte a locuinţei este împrejmuită cu gard, şi acesta fiind degradat. Locuinţa, formată din 2 camere, aparent cu o suprafaţă de 12 m.p.^#şi o bucătărie pe care familia o foloseşte şi ca magazie în care depozitează diverse obiecte, iar pe timpul iernii ţin animale, nu este racordată la reţeaua de electricitate, mâncarea se face la plită, iar apa se scoate dintr-un^#cămin cimentuit acoperit cu o bucată de nailon, aflat lângă casă.
Tatăl minorei se ocupă cu creşterea porcilor, are 7 porci mari şi 8 mici, un cal şi 25 de găini, iar pe timpul iernii ţine porcii mici în bucătărie pentru a nu îngheţa şi susţine că are condiţii pentru primirea minorei, îşi vrea copilul acasă, intenţionând să o dea la grădiniţa din sat şi să-i cumpere rechizite, jucării, să aibă grijă de ea.
Se mai susţine în întâmpinare că reclamantul este cunoscut ca o persoană agresivă, consumatoare de alcool, care refuză dialogul, foloseşte un vocabular vulgar, tonalitate ridicată, ameninţă pe toată lumea, care în opinia lui, îi este potrivnică şi din acest motiv nu există declaraţii scrise cu privire la această familie.
În dovedire, pârâta a depus la dosar o serie de înscrisuri: anchete sociale, raport de evaluare a mamei asistate, raport după vizită, adrese, acte de stare civilă, sentinţa civilă nr. 480/11.02.2011, decizia civilă nr. 49/04.04.2013, sentinţa civilă nr. 4298/10.08.2012.
Prin sentinţa civilă nr. 1082 din 1.02.2013, Tribunalul Tulcea a respins acţiunea reclamantului H.T. ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că minora H.E. provine dintr-o relaţie de concubinaj şi are paternitatea recunoscută, copilul fiind găsit de asistenţii sociali în condiţii de igienă şi de locuit improprii, febril şi netratat corespunzător de către părinţii săi, care au fost reticenţi faţă de asistenţa medicală, această situaţie determinând plasamentul minorei în regim de urgenţă şi ulterior plasamentul la asistent maternal profesionist, în anul 2012, prin sentinţa civilă nr. 752/10.02.2012 a Tribunalului Constanţa, irevocabilă.
Tribunalul Tulcea a reţinut că încetarea măsurii plasamentului şi reintegrarea minorei în familie nu este în interesul acestuia, întrucât condiţiile de viaţă din domiciliul părinţilor, deşi au cunoscut o uşoară îmbunătăţire, nu corespund nevoilor de creştere şi educare ale minorei E.
Din ancheta socială efectuată de DGASPC – Tulcea în luna ianuarie 2013 a reţinut instanţa de fond că reclamantul şi mama minorei locuiesc într-o casă formată din două camere improprii mobilate (două paturi şi o sobă), fără curent electric, locuinţa fiind neîngrijită. S-a mai reţinut că mama minorei S.P. a mai dat naştere unui copil la data de 27.11.2012 şi, întrucât la domiciliul său nu erau condiţii corespunzătoare pentru întreţinere şi îngrijirea copilului nou-născut, aceasta împreună cu acest minor au fost internaţi în Centrul Maternal, unde s-a constatat că mama nu are însuşite abilităţile creşterii şi îngrijirii propriului copil, având la rândul său ea nevoie de supraveghere şi îndrumare permanentă, întrucât este lipsită de discernământ.
În ceea ce îl priveşte pe reclamant s-a reţinut că, deşi îşi doreşte ca minora să fie reintegrată în familie, nu poate asigura condiţii de trai corespunzătoare creşterii copilului. Tatăl nu are venituri stabile şi se întreţine din banii obţinuţi din creşterea animalelor şi din munci prestate ocazional la diverse persoane, trăind la limita sărăciei; este cunoscut ca o persoană conflictuală atât în familie, cât şi în comunitate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs reclamantul H.T. care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C.proc.civ., susţinând că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că nu este în interesul minorei să fie integrată în familia biologică. Deşi în familia asistentului maternal profesionist minora are condiţii materiale superioare celor oferite de recurent, aceste elemente nu trebuie să fie determinante în aprecierea interesului superior al copilului, tatăl recurent manifestând afecţiune faţă de minoră şi a făcut eforturi pentru îmbunătăţirea condiţiilor locative.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Tulcea în raport de criticile recurentului reclamant, Curtea constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum şi obligaţia autorităţilor naţionale de a dispune acele măsuri. Această obligaţie a statului nu este însă absolută, trebuie să ţină seama de interesele şi de drepturile şi libertăţile acestor persoane şi în special de interesele superioare ale copilului.
În ipoteza în care contactele cu părinţii riscă să ameninţe aceste interese sau să încalce aceste drepturi, autorităţile naţionale trebuie să vegheze la respectarea unui raport de proporţionalitate între ele [Hotărârea Hokkonen Scozzeri şi Cuinta împotriva Italiei, nr. 3922/1998 şi nr. 41963/1998, alin. (221) din Convenţia europeană a drepturilor omului – 2000-VIIII], iar interesul superior al copilului, în funcţie de natura şi de importanţa sa, poate să prevaleze faţă de cel al părintelui [Hotărârea în cauzele EP împotriva Italiei din 16.11.1999, nr. 31127/1996, alin. (62)].
În adoptarea măsurii, care constituie o ingerinţă în exerciţiul drepturilor apărate de art. 8, statele semnatare ale Convenţiei dispun de o marjă de apreciere cu întindere variabilă, iar autorităţile statale trebuie să vegheze ca un just echilibru să fie menţinut între toate interesele implicate în cauză, în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze.
În speţă, Tribunalul Tulcea a apreciat în mod judicios că menţinerea măsurii plasamentului minorei H.E., născută la 3.02.2008, şi refuzul autorităţilor locale implicate în supravegherea şi protejarea drepturilor copilului de a dispune reintegrarea minorei în familia biologică corespund interesului minorei la acest moment, în contextul în care condiţiile ce au impus luarea unei măsuri de protecţie a copilului nu s-au modificat esenţial.
În acest sens se reţine din anchetele sociale realizate la domiciliul recurentului reclamant că locuinţa acestuia (în care se solicită a fi reintegrată şi minora E.) nu asigură condiţii decente şi sigure de trai, este insalubră şi neîngrijită, lipsită de electricitate, sănătatea şi dezvoltarea minorei fiind puse în pericol în acest imobil. De altfel, tocmai datorită condiţiilor improprii pentru creşterea normală a unui copil în această locuinţă, mama minorei, S.P., împreună cu copilul nou-născut, T., au fost internaţi în Centrul Maternal Tulcea la data de 6.12.2012, conform Dispoziţiei nr. 2638/6.12.2012 a DGASPC Tulcea.
Mai mult, se reţine că niciunul dintre părinţi nu obţine venituri stabile din muncă, iar recurentul reclamant se ocupă cu creşterea animalelor şi lucrează cu ziua, situaţie în care nu poate supraveghea în permanenţă şi nu se poate ocupa constant de creşterea şi educarea minorei E. în vârstă de 5 ani.
Remedierea unor deficienţe ale imobilului în care locuiesc părinţii minorei nu este suficientă pentru a justifica reintegrarea minorei în familia biologică în condiţiile în care s-a dovedit că părinţii nu dispun de venituri corespunzătoare pentru creşterea minorei, aceasta cu atât mai mult cu cât familia recurentului s-a mărit, în grija acestuia aflându-se şi un alt minor – H.T., născut la data de 27.11.2012.
În ceea ce o priveşte pe mama minorei, aceasta are o deficienţă mentală moderată, prezintă o capacitate scăzută de autocontrol şi reflectare şi nu are toate abilităţile necesare creşterii şi îngrijirii unui copil, situaţie în care nu se poate ocupa, în lipsa reclamantului de la domiciliu, de creşterea şi educarea celor doi copii minori, în prezent nefiind în interesul minorei să fie reintegrată în familia biologică.
Noţiunea de „interes superior al copilului”, care constituie un imperativ ce trebuie respectat în toate măsurile ce privesc copilul, are, în cazul cererilor ce vizează măsurile de protecţie alternativă reglementate de Legea nr. 272/2004, un înţeles specific.
Pe lângă aspectele de natură materială ce vizează condiţiile de locuinţă şi veniturile oferite de părinţi pentru creşterea copilului, vor avea o greutate importantă, din punct de vedere decizional, şi circumstanţele legate de compatibilitatea emoţională dintre părinţi şi copil, aptitudinile parentale dezvoltate de-a lungul timpului, stabilitatea afectivă pe care apropierea de părinţi o creează pentru copilul abuzat sau neglijat şi care a fost subiectul unei măsuri de protecţie alternativă (incluzând aici şi mediul familial dezvoltat în jurul părinţilor).
De asemenea, vor avea influenţă circumstanţele privitoare la capacitatea educaţională oferită de fiecare dintre părinţi, fiind incluse aici nu numai perspectiva pregătirii şcolare, cât mai ales posibilitatea implicării părintelui în această pregătire, astfel încât valenţele acestuia să atingă cote maxime.
În fine, trebuie analizată securitatea emoţională pe care convieţuirea cu cei doi părinţi biologici o creează copilului; va căpăta relevanţă, sub acest aspect, sentimentul de siguranţă pe care legăturile personale cu părinţi le vor conferi copilului, prin referire nu numai la membrii familiei acestor părinţi, dar şi la toate celelalte medii (şcolar, de vecinătate) ce configurează în mintea copilului, un sentiment de apartenenţă.
De aceea, la determinarea interesului superior al copilului trebuie să se aibă în vedere nevoile de dezvoltare (fizice, psihologice, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie), istoricul copilului, în mod special situaţiile de abuz, neglijare, exploatare, precum şi potenţialele situaţii de risc ce pot apărea în viitor, capacitatea părinţilor de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, menţinerea relaţiilor personale cu toate persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interesul copiilor prezintă un dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluţie într-un mediu sănătos; pe de altă parte, să menţină legăturile acestora cu familia, cu excepţia cazului în care aceasta s-a arătat nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale (cauza Amanalachioai c. România, poz. 81).
Or, din punctul de vedere al acestor dezvoltări teoretice referitoare la cuprinsul noţiunii de „interes al copilului”, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în materie, apreciind că nu este oportună şi nu corespunde nevoilor minorei măsura de reintegrare a acesteia în familia biologică, justificându-se menţinerea măsurii plasamentului la asistentul maternal profesionist, dar şi păstrarea legăturilor cu recurentul, care o vizitează frecvent la domiciliul asistentului maternal.
Istoricul medical al minorei impune o atentă îngrijire într-un mediu optim cu căldură, apă curentă şi iluminat corespunzător, deoarece la data adoptării măsurii de protecţie specială – minora E. a fost diagnosticată cu pneumonie accentuată, iar în prezent locuinţa recurentului nu corespunde nevoilor minorei.
Pe de altă parte este prioritară, înainte de reintegrarea minorei în familia tatălui său, o consolidare a relaţiilor copilului cu părinţii biologici, dezvoltarea unei relaţii de afecţiune normală specifice raporturilor părinte-copil minor cu ambii părinţi, întrucât recurentul locuieşte în acelaşi imobil alături de mama minorei, iar aceasta nu a avut contacte regulate cu copilul.
Pentru aceste considerente, avându-se în vedere şi importanţa covârşitoare pe care CEDO o dă unor astfel de probatorii (inclusiv anchetei sociale realizate la domiciliul părinţilor biologici) în care concluziile sunt atât de categorice referitor la evoluţia ulterioară a copilului (de exemplu, cauza Amanalachioai, poz. 101, sau cauza Sbârcea, poz. 137), Curtea apreciază că integrarea minorei în familia biologică şi încetarea măsurii speciale de protecţie este contrară intereselor superioare ale acestei minore la acest moment.
(Judecător Mihaela Popoacă)
| ← Cerere de strămutare întemeiată pe dispoziţiile art. 140... | Legea nr. 10/2001. Imobil construcţie dobândit sub imperiul... → |
|---|
