Cerere de strămutare întemeiată pe dispoziţiile art. 140 NCPC, formulată într-un proces înregistrat anterior intrării în vigoare a noii legi de procedură civilă.
| Comentarii |
|
Determinarea instanţei competente material să soluţioneze cererea. Norma de drept aplicabilă
În raport de norma tranzitorie specială reglementată de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, soluţia aplicării legii vechi trebuie generalizată pentru toate cererile formulate în cadrul şi în legătură cu un proces început anterior datei de 15.02.2013, chiar dacă în legătură cu aceste cereri se constituie, ca în speţa de faţă, un dosar nou, după intrarea în vigoare a Noului Cod.
În acest context, este evident că nu trebuie confundată noţiunea de „proces” cu aceea de „dosar”, judecătorul cauzei fiind singurul în măsură să determine legea aplicabilă în mod real respectivei cereri, prin raportare la criteriul statuat de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, criteriu ce este uşor verificabil prin sistemul informatic (ECRIS), întrucât reprezintă data înregistrării procesului.
Secţia I civilă, Sentinţa nr. 14 din 8 aprilie 2013
Curtea de Apel Ploieşti a fost învestită în dosarul nr. 220/42/2013 cu soluţionarea cererii de strămutare formulată de petentul P.C.M., în calitate de reclamantă în dosarul nr. 5555/315/2012 al Tribunalului Dâmboviţa, pentru bănuială legitimă.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a învederat că are suspiciuni că judecata cauzei a fost influenţată la instanţa de fond şi urmează a fi influenţată şi în recurs, fiind de notorietate atât relaţiile primarului din comuna A cu judecători ai Tribunalului Dâmboviţa, cât şi cele ale tatălui petentei cu persoane care pot influenţa justiţia locală.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 140 C.proc.civ.
La data de 4.04.2013, intimatul P.N.D. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea cererii de strămutare.
La primul termen de judecată, din data de 8.04.2013, Curtea, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C.proc.civ. şi ale art. 158 C.proc.civ., coroborat cu art. 39 alin. (2) C.proc.civ., raportat la art. 24 NCPC, a invocat şi a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a instanţei.
La aceeaşi dată, Curtea a pronunţat sentinţa civilă nr. 14/CC, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cererii de strămutare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 555/315/2012 al Tribunalului Dâmboviţa, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:
Sub un prim aspect, Curtea a notat că, potrivit prevederilor art. 24 NCPC, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
De asemenea, norma tranzitorie specială reglementată de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 statuează expres că dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare (15.02.2013).
În speţă, cererea de strămutare a fost formulată în cadrul unui proces ce a fost înregistrat pe rolul instanţei de judecată la data de 12.03.2012 şi care, în prezent, se află în faza procesuală a recursului, conform datelor expuse în însăşi cererea de strămutare, date ce au fost preluate de pe site-ul Tribunalului Dâmboviţa (fila 8 dosar).
În acest context, a arătat Curtea, ne aflăm prin urmare, în situaţia în care din punct de vedere legislativ, atât Noul Cod de procedură civilă, cât şi norma tranzitorie specială statuată de Legea nr. 76/2012, condiţionează expres aplicarea normelor Noului Cod de existenţa unui proces început ulterior datei de 15.02.2013 (data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă), iar din punct de vedere procedural, cererea de strămutare nu poate fi asimilată noţiunii de „proces”, aceasta reprezentând, conform doctrinei, alături de instituţiile delegării şi administrării unei dovezi prin comisie rogatorie, un caz de prorogare judecătorească a competenţei.
Prin urmare, a notat Curtea, în raport de norma tranzitorie specială reglementată de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, soluţia aplicării legii vechi trebuie generalizată pentru toate cererile formulate în cadrul şi în legătură cu un proces început anterior datei de 15.02.2013, chiar dacă în legătură cu aceste cereri se constituie, că în speţa de faţă, un dosar nou, după intrarea în vigoare a Noului Cod.
În acest context, este evident că nu trebuie confundată noţiunea de „proces” cu aceea de „dosar”, judecătorul cauzei fiind singurul în măsură să determine legea aplicabilă în mod real respectivei cereri, prin raportare la criteriul statuat de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, criteriu ce este uşor verificabil prin sistemul informatic (ECRIS), întrucât reprezintă data înregistrării procesului.
În considerarea acestor argumente de fapt şi de drept, reţinând că în speţa pendinte judecăţii, data înregistrării procesului este 12.03.2012, Curtea a stabilit că în cauză cererea de strămutare este supusă, conform normei tranzitorii speciale reglementată de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispoziţiilor Codului de procedură civilă din 1865, astfel cum acesta a fost modificat şi actualizat prin Legea nr. 219/2005 şi Legea nr. 202/2010.
În acest cadru legislativ, Curtea a reamintit că, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C.proc.civ., cererea de strămutare întemeiată pe bănuială legitimă este de competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ca atare, în raport de natura de ordine publică a acestor norme de competenţă materială, Curtea a procedat, în temeiul dispoziţiilor art. 137 şi 158 C.proc.civ., raportat la art. 39 alin. (2) C.proc.civ., la declinarea competenţei de soluţionare a cererii de strămutare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea astfel pronunţată nefiind supusă, conform dispoziţiilor art. 158 alin. (8) C.proc.civ., niciunei căi de atac.
(Judecător Andra-Corina Botez)
| ← Cerere având ca obiect pronunţarea unei hotărâri... | Legea nr. 272/2004. Noţiunea de interes al minorului. → |
|---|
