Pensie suplimentara la salariul in valuta. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. *** din data de 20.11.2015
DOSAR NR. ****
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.11.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: GUȚU MANUELA AURORA
ASISTENT JUDICIAR: NEAGU EMILIANA CARMEN
ASISTENT JUDICIAR: LĂZĂROIU PUIU
GREFIER: GHIMBOAȘĂ GEORGIANA-ALINA
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta *** în contradictoriu cu pârâta ***, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; la data de 22.09.2015, pârâta a depus la dosar înscrisuri, în dublu exemplar; a fost depus referatul întocmit de grefierul de ședință conform dispozițiilor art. 103 alin. 11 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 astfel cum a fost acesta completat prin Hotărârea nr. 829/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, din care rezultă că în urma verificărilor efectuate în sistemul Ecris, s-a constatat că nu există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect.
Față de lipsa părților, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită.
Față de prevederile art. 131 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că este competent să soluționeze pricina față de obiectul acesteia, având în vedere prevederile legale în vigoare de la data introducerii acțiunii respectiv dispozițiile articolului 153 din Legea nr. 263/2010 care atribuie Tribunalelor soluționarea în primă instanță a litigiilor de asigurări sociale și articolului 154 din Legea nr. 263/2010, în conformitate cu care: - "(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul";, iar din dovezile existente la dosarul cauzei rezultă că domiciliul reclamantei se află în raza teritorială a Tribunalului București.
Tribunalul constată inaplicabilitatea prevederilor art. 239 din Codul de procedură civilă, cu privire la alegerea procedurii de administrare a probelor prin avocați, față de lipsa părților la acest termen de judecată.
Tribunalul constată inaplicabilitatea textelor privind posibilitatea soluționării litigiului pe cale amiabilă, potrivit art. 21 și art. 227 din Codul de procedură civilă, nefiind în discuție drepturi asupra cărora părțile pot dispune potrivit legii.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 238 alineatul 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părții prezente, va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil. Durata astfel estimată va fi consemnată în încheiere";, având în vedere că este necesar un termen în vederea administrării probelor, și la cererea părților un termen în temeiul prevederilor art. 244 alineatul 1 din Codul de procedură civilă, instanța estimează că cercetarea procesului poate dura patru luni, putându-se reveni asupra duratei estimate, conform dispozițiilor art. 238 alineatul 2 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul pune în discuție probele propuse prin cererea de chemare în judecată și administrate până la primul termen de judecată, potrivit prevederilor art. 254 și 255 din codul de procedură civilă și față de lipsa întâmpinării va constata decăderea pârâtului din dreptul de a administra probe și de a invoca excepții în afară de cele de ordine publică pentru nedepunerea întâmpinării, față de prevederile art. 208 alineatul 2 din Codul de procedură civilă și art. 185 alineatul 1 din Codul de procedură civilă, urmând a fi puse în discuție probele nedepuse odată cu cererea de chemare în judecată sau cu întâmpinarea doar în baza prevederilor art. 254 alineatul 2 din Codul de procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 250, art. 255 și art. 258 din Codul de procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, astfel cum a fost administrată, constatând că este admisibilă potrivit legii și că duce la soluționarea procesului.
Constatând că pârâta a depus la dosar actele din dosarul de pensionare al reclamantei, Tribunalul încuviințează actele depuse de pârâtă în lipsa întâmpinării potrivit prevederilor art. 254 alineatul 5 din Codul de procedură.
Tribunalul urmează a verifica dacă reclamanta a contestat Decizia nr. 195.124 depusă de pârâtă la dosar, de respingere a cererii de recalculare cu nr. 417.299/08.04.2014.
Având în vedere că părțile nu au solicitat suplimentarea probatoriului și nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară cercetarea procesului încheiată potrivit prevederilor art. 244 din Codul de procedură civilă și față de solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 223 alineatul 2 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 244 alineatul 3 și alineatul 4 din Codul de procedură civilă instanța deschide dezbaterile în fond.
În temeiul prevederilor art. 394 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
Față de prevederile art. 396 din Codul de procedură civilă, instanța va amâna pronunțarea pentru data de 20.11.2015, stabilind că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de prevederile art. 396 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea pentru 20.11.2015, stabilind că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 20.11.2015.
Pronunțarea hotărârii se va face potrivit art. 396 alineatul 2 din Codul de procedură civilă, respectiv, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2015.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier,
DOSAR NR. ****
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
SENTINȚA CIVILĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.11.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: GUȚU MANUELA AURORA
ASISTENT JUDICIAR: NEAGU EMILIANA CARMEN
ASISTENT JUDICIAR: LĂZĂROIU PUIU
GREFIER: GHIMBOAȘĂ GEORGIANA-ALINA
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta *** în contradictoriu cu pârâta ***, având ca obiect recalculare pensie.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședință publică din 05.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 20.11.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE sub nr. *** la data de 27.05.2015 reclamanta *** a chemat in judecata pe pârâta *** solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la recalcularea drepturilor de pensie anticipată parțial prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 96/11.03.2015 eliberata de ***., (depusa la data de 08.04.2015 sub nr. înregistrare 417299),- solicită obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie începând cu data de 01.05.2015 la zi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective, de asemenea solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este pensionată anticipat parțial, in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, drepturile inițiale de pensie i-au fost stabilite prin decizia nr. 195124/26.07.2010 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă emisă de Oficiul de Pensii sector 1.
La data de 08.04.2015 sub nr. înregistrare 417299 reclamanta a solicitat intimatei valorificarea adeverinței nr. 96/11.03.2015 eliberata de ***, dar intimata nu a răspuns până în prezent.
Reclamanta a solicitat să se aibă in vedere dispozițiile Legii nr. 263/2010:
Art. 116. - încetarea, suspendarea sau reluarea plații pensiei, precum si orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie in condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.
Art. 107. - (1) In situația în care, ulterior stabilirii si/sau plații drepturilor de pensie se constata diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritoriala de pensii, respectiv casa de pensii sectoriala operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(3) Pensia poate fi recalculata prin adăugarea veniturilor si/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Sumele rezultate in urma aplicării prevederilor alin. (3) si (4) se acorda începând cu luna următoare celei in care a fost înregistrata solicitarea
Art. 2
Sistemul public de pensii se organizează si funcționează având ca principii de baza:
c) principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se in temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite;
Intimata are obligația sa valorifice aceste venituri, întrucât in adeverința se menționează ca s-a achitat CAS, având in vedere dispozițiile art. 2 din Legea nr. 263/2010 principiul contributivității.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. C din Legea nr. 263/2010, sistemul public de pensii se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, care este reluat in modul de calcul al drepturilor de pensie, respectiv in art. 96 al. 1 si 2 din Legea nr. 263/2010.
Conform art. 96 alin. 2 din Legea 263/2010, punctajul lunar se calculează in funcție de câștigul salarial brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, ceea ce înseamnă ca se au în vedere și sporurile și adaosurile.
In acord cu aceste dispoziții, norma tranzitorie din art. 165 al Legii nr. 263/2010 precizează ca salariile obținute in perioada anterioara datei de 01.04.2001 vor fi valorificate la determinarea punctajelor anuale indiferent de forma in care au fost consemnate in carnetul de muncă, în perioade diferite, respectiv salarii brute sau nete și nu salarii tarifare de încadrare.
Din interpretarea sistematica a celor doua texte de lege, rezulta ca ceea ce se ia in calcul nu este numai salariul înscris in carnetul de munca, ci si venitul brut lunar, care cuprinde si sporuri si adaosuri pentru care legea a prevăzut, iar angajatorul a reținut si virat CAS.
Sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor nu sunt enumerate limitativ de art. 10 din Legea nr. 3/1977. Enumerarea vizează orice alte sporuri cu caracter permanent prevăzute in contractele individuale de munca potrivit legii, ori veniturile inscrise in adeverințe au acest caracter permanent căci ele se ragasesc lunar in diferența dintre ceea ce este inscris in carnetul de munca si adeverința. Art. 1 din Decretul nr. 389/1978 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale, instituia o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, care se datoreaza indiferent de forma in care se realizează veniturile si indiferent de cine efectua plata, cată vreme fara munca depusa de salariat nu era posibila existenta contribuției. Aplicarea neîntrerupta a acestui principiu impune valorificarea veniturilor evidențiate in adeverința eliberata de fostul angajator.
De precizat este faptul ca din deciziile nr. 19 din 17 octombrie 2011 si nr. 19 din 10 decembrie 2012, înalta Curte de Casație si Justiție, prin admiterea recursurilor in interesul legii, a statuat ca "la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, vor fi luate in considerare, daca au fost incluse in baza de calcul conform legislației anterioare, sunt inregistrate in carnetul de munca sau in adeverințele eliberate de unități, conform legislației in vigoare, si pentru acestea s-a plătit contribuție de asigurări sociale".
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit in jurisprudenta sa ca drepturile de asigurări sociale cuvenite in baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale ratificata de statul roman prin Legea nr. 30/1994.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice (Hotărârea in Cauza Gaygusuz impotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Principalul element apt sa conducă la o justa si legala stabilite si reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat ii reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite.
Reclamanta consideră ca a fost prejudiciată in mod nelegal la stabilirea drepturilor sale la pensie .
In drept au fost invocate dispozițiile din Legea nr. 263/2010 , deciziile nr. 19 din 17 octombrie 2011 si nr. 19 din 10 decembrie 2012 pronunțate de înalta Curte d Casație si Justiție.
In dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat încuviințarea administrării probei cu inscrisuri.
In sprijinul cererii reclamantul a depus un set de inscrisuri în copie: împuternicire avocațiala, chitanța onorariu avocat.
Reclamantul a solicitat judecarea si in lipsă.
In cauză pârâta nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Contestatoarea s-a pensionat anticipat în anul 2010 în temeiul Legii nr. 19/2000, în baza Deciziei de pensionare cu nr. 195124/26.07.2010, începând cu data de 15.06.2010.
La data de 08.04.2015 reclamanta a înregistrat cererea cu nr. 417299/08.04.2015 prin care a solicitat valorificarea veniturilor suplimentare prevăzute de adeverința nr. 96/11.03.2015 eliberată de ***.
***, emite decizia nr. 195124 10.08.2015, de respingere a cererii de recalculare prin adăugarea veniturilor din adeverința nr. 96/11.03.2015 eliberată de ***, cu motivarea că veniturile din adeverința nr. 96/11.03.2015 eliberată de *** nu se valorifică la calculul pensiei întrucât, potrivit art. 165, alin. 2 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Legii nr. 263/2010, nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de Anexa nr. 15 din Legea nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.
Această decizie de respingere nu face obiectul contestației în prezenta cauză, nefiind emisă la data de 27.05.2015, data învestirii instanței cu cererea privind obligarea pârâtei la recalculare prin valorificarea veniturilor suplimentare prevăzute de adeverința nr. 96/11.03.2015 eliberată de ***.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la reclacularea pensiei sale în conformitate cu prevederile art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 și acordarea diferențelor de drepturi de pensie în temeiul prevederilor art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010.
Cu privire la adeverința nr. 96/11.03.2015 eliberată de ***, Tribunalul urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Din verificarea buletinului de calcul și a datelor privind activitatea în muncă dar și din motivarea deciziei nr. 195124 din 10.08.2015, de respingere a cererii de recalculare prin adăugarea veniturilor din adeverința nr. 96/11.03.2015 eliberată de ***, rezultă că intimata la stabilirea drepturilor de pensie nu a avut în vedere ca sume contributive pentru determinarea punctajului mediu anual veniturile realizate de contestatoare sub forma de retribuire acord, prime, ore suplimentare, retribuție pentru ore efective, diferența salariu, compensare, prevăzute de adeverința nr. 96/11.03.2015 eliberată de ***.. pentru perioada 06.12.1973 - 24.08.1999.
Cu privire la adeverința nr. 96/11.03.2015 eliberată de ***, Tribunalul reține următoarele:
Veniturile suplimentare atestate de această adeverință au fost realizate de reclamantă în calitate de salariat în perioada de la 06.12.1973 - 24.08.1999.
Or, din acest punct de vedere Tribunalul urmează să analizeze atât prevederile legale aplicabile categoriei de venituri atestate de adeverința în discuție, prevederile legale referitoare la modalitatea de determinare a punctajului mediu anual cât și mențiunile din adeverința eliberată de angajator.
Cadrul legal.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale a fost modificat și completat art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 389/1972, sus menționat și s-a stabilit contribuția de asigurări sociale în cuantum de 25% asupra câștigului brut.
Conform dispozițiilor art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 (text preluat în prezent în art. 165 alin.2 din Legea nr. 263/2010) la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Așadar, aceste acte normative prevăd condițiile legale in care veniturile (sporurile) trebuie avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual, fiind acordate si prin Legea nr. 57/1974, Decretul nr. 335/1983 si Legea nr. 49/1992 si care pot fi valorificate daca au făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Tribunalul mai reține că potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie în perioada la care se referă cererea reclamantei și în care reclamanta și-a desfășurat activitatea și a realizat veniturile suplimentare, respectiv perioada 06.12.1973 - 24.08.1999 - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
În lumina acestor prevederi, Tribunalul constată că adeverința nr. 96/11.03.2015 eliberată de ***, atestă venituri obținute de reclamantă cu titlu de retribuire acord, prime, ore suplimentare, retribuție pentru ore efective, diferența salariu, compensare, dar care nu pot fi valorificate în forma eliberată de angajator.
În consecință Tribunalul urmează să analizeze și să se pronunțe dacă veniturile respective trebuiau sau nu să fie incluse in calculul pensiei.
Adeverințele eliberate de unități, trebuie să fie întocmite conform legislației în vigoare, respectiv să indice temeiul legal al acordării venitului, denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; să poarte număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Este evident totodată că întrucât aceste adeverințe se eliberează în scopul valorificării la stabilirea/recalcularea pensiei a perioadelor contributive și a stagiilor de cotizare sau sumelor contributive, eliberarea unei adeverințe conform legislației în vigoare presupune implicit și ca această adeverință atestă că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În acest context, veniturile atestate de adeverința eliberată de angajator pot fi valorificate numai în măsura în care se referă la sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, au făcut parte din câștigului brut realizat de salariat și dacă rezultă că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute.
1. Veniturile în acord.
Tribunalul reține că angajatorul nu a indicat nici un temei legal al acordării acestora și ce reprezintă mai exact aceste drepturi, pentru a se putea verifica regimul lor juridic, dacă reprezintă sume sau venituri suplimentare, dacă făceau parte din baza de calcul a pensiei sau din baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
Astfel, adeverința face o referire generică la Legea nr. 57/1974 și CCM la nivel de unitate, fără indicarea vreunui text de lege concret sau vreunui temei contractual care să poată fi verificat din punct de vedere al naturii veniturilor realizate care ar fi constitui temeiul acordării acestor venituri făcându-se o trimitere generală la prevederile legale și ale contractelor colective de muncă. Totodată, Legea nr. 57/1974 a fost în vigoare de la 01 noiembrie 1974 până la 11 martie 1991, fiind abrogată prin Legea 120/2000 și înlocuită de Legea 14/1991, fără ca angajatorul să mai menționeze vreun temei legal sau contractual nici măcar generic dar cu atât mai puțin concret după data de 11.03.1991. Totodată prevederile referitoare la retribuirea în acord global din Legea nr. 57/1974 au fost abrogate prin anexa nr. 4 a Decretului nr. 335/1983, astfel încât după anul 1983 nici nu se menționează un temei legal al acordării veniturilor.
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, iar primele si alte venituri salariale suplimentare presupunea că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Aceasta era reglementată cu titlu de drept comun de prevederile Legii nr. 57/1974 republicată în anul 1980, privind retribuirea dupa cantitatea și calitatea muncii și legislației acordului global.
Așa cum arătam, prevederile referitoare la retribuirea în acord global din Legea nr. 57/1974 au fost abrogate prin anexa nr. 4 a Decretului nr. 335/1983, astfel încât după anul 1983 nici nu se menționează un temei legal al acordării veniturilor.
Totodată pentru restul veniturilor, respectiv prime, ore suplimentare, compensare, diferență salariu, etc. nu este indicat temeiul legal al acordării, făcându-se o trimitere generală la prevederile Legii nr. 57/1974 și a contractelor colective de muncă.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011, respectiv în Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 263/2010 se menționează că "formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale"; nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent";.
Retribuirea în acord global nu reprezintă un spor cu caracter permanent ci o formă de retribuire care presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce presupune că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
În acest context, legiuitorul a avut în vedere la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cat si pentru situația nerealizării producției planificate (in acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut in vedere numai retribuția stabilita prin contractul de muncă.
Așa cum am arătat mai sus angajatorul nu menționează temeiul legal al acordării acestora.
Astfel, adeverința trebuie să îndeplinească condițiile de fond prevăzute de art. 127 alin.2 din HG nr.257/2011 care prevede:
(2) Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat."
Este evident totodată că întrucât aceste adeverințe se eliberează în scopul valorificării la stabilirea/recalcularea pensiei a perioadelor contributive și a stagiilor de cotizare sau sumelor contributive, eliberarea unei adeverințe conform legislației în vigoare presupune implicit și că această adeverință atestă că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În acest context, veniturile atestate de adeverința eliberată de angajator pot fi valorificate numai în măsura în care este indicat temeiul legal al acordării drepturilor și dacă rezultă că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute.
Totodată, veniturile pot fi valorificate daca au făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Cum formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate în anexa la adeverința in cauza nu au făcut parte, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, angajatorul trebuia să-și asume răspunderea de a declara că a virat contribuția la sumele menționate în adeverință și pentru care legislația de la acea dată nu prevedea reținerea contribuției asupra unor sume care nu au avut caracter permanent ci sporadic, astfel încât, nu au făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, Tribunalul constată că pârâta poate lua în considerare doar adeverințele eliberate de foștii angajatori care asumându-și răspunderea confirmă faptul că au plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Or, angajatorul nu indică așa cum am mai arătat temeiul legal al acordării veniturilor în acord și nici aspectul că la aceste sume a calculat contribuția la asigurările sociale.
Mențiunea din adeverința eliberată de angajator prin care se atestă că "pentru aceste venituri s-a vitrat CAS corespunzător legislației în vigoare din perioada respectivă";, nu are menirea de a face dovada plății la sumele în acord câtă vreme angajatorul nu indică în mod neechivoc că aceste sume au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale respectiv au fost incluse în venitul brut realizat de salariați asupra căruia angajatorul a virat contribuția de asigurări sociale.
Cum formele de retribuire in acord nu au făcut parte, din baza de calcul a pensiilor și care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, act normativ care guvernează realizarea veniturilor și a stagiului de cotizare din adeverința în discuție, bază de calcul ce era constituită din retribuții tarifare (numai după data de 1 aprilie 1992, prin art. III din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale s-a modificat baza de calcul la stabilirea pensiei, fiind incluse și anumite categorii de sporuri, inclusiv sporurile cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii, însă veniturile în acord global nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei nici în perioada ulterioară acestei modificări a bazei de calcul), angajatorul trebuia să elibereze o adeverință care să respecte modelul prevăzut de art. 127 alin. 2 din HG nr. 257/2011.
Practica atât a asiguraților cât și a angajatorilor de a solicita și a elibera adeverințe neconforme care nu menționează salariul de bază, sporurile și adaosurile acordate salariaților și temeiul legal al acordării acestor drepturi după cum nu menționează nici care este baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă aceasta a fost achitată la data realizării veniturilor, este incorectă și nu poate fi validată de instanță prin obligarea casei de pensii la valorificarea unor adeverințe care nu respectă cerințele legale nici măcar sub aspectul elementelor minime care să le asigure validitatea.
2. Veniturile sub formă de prime.
Cu privire la veniturile sub formă de prime, acestea nu vor putea fi avute în vedere la calcularea pensiei din actele normative care reglementau obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de stat Decretul nr.389/1972, Legea nr.49/1972, plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, si nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentara.
Angajatorul nu menționează temeiul legal al acordării acestora.
Astfel, adeverința face o referire generică la Legea nr. 57/1974 și CCM la nivel de unitate, fără indicarea vreunui text de lege concret sau vreunui temei contractual care să poată fi verificat din punct de vedere al naturii veniturilor realizate care ar fi constitui temeiul acordării acestor venituri făcându-se o trimitere generală la prevederile legale și ale contractelor colective de muncă.
Totodată adeverința nu poate fi valorificată în forma emisă de angajator, întrucât angajatorul nu și-a asumat responsabilitatea menționării aspectului reținerii și virării contribuției de asigurări sociale la aceste sume.
Aceste venituri nu reprezintă un spor ci o forma de stimulare conform prevederilor art. 59, art. 62 raportat la art. 65 din Legea nr.57/1974, pe care le redăm mai jos, care se acordau din fondul stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială, iar nu din fondul de salarii.
"Art. 62 Pentru realizări deosebite în cadrul unor operațiuni de export, import și de prestări de servicii cu plata în valuta, care reprezintă un aport valutar mai ridicat și determina îmbunătățirea cursului de revenire, personalul muncitor din unitățile economice, precum și cel din aparatul ministerelor, celorlalte organe centrale și consiliilor populare județene și al municipiului București, poate fi premiat în cursul anului dintr-un fond stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială.
Art. 59. - (1) Personalul din cadrul unităților economice care obține realizări deosebite în muncă poate fi premiat în cursul anului, dintr-un fond de premiere ce se poate constitui în cadrul fondului de retribuire planificat, prin aplicarea unei cote de pînă la 1% asupra fondului planificat, separat pentru muncitori și maiștri și separat pentru personalul tehnic, economic, de altă specialitate, administrativ, de deservire și de pază. Fondul de premiere astfel constituit se utilizează în cadrul fiecărei unități, fără a putea fi trecut de la o unitate la alta. Sumele neconsumate din acest fond pot fi reportate în lunile următoare, pînă la sfîrșitul anului. Prevederile prezentului alineat se aplică și de unitățile economice fără personalitate juridică - fabrici, uzine, exploatări și alte unități similare.
ART. 65 (intitulat Prevederi comune articolelor 50-64),
(1) Repartizarea pe persoane a fondului de participare la beneficii, a fondului de premii anuale ce se acorda în unitățile bugetare, organizarea de excursii în străinătate din fondurile alocate în valuta, precum și stabilirea persoanelor care urmează sa participe la acestea, se aproba de către consiliul oamenilor muncii din unitatea respectiva. Premiile individuale ce se acorda în cursul anului se aproba de către conducerea unității, de acord cu comitetul sindicatului. Pentru persoanele din conducerea unității, aprobarea se da în toate aceste cazuri de către conducerea organului ierarhic superior, de acord cu organul sindical corespunzător.
(3) Modalitățile de defalcare pe unități a cotelor de constituire a fondului de participare la beneficiile ce se realizează în cadrul planului si peste plan, de formare și repartizare a fondurilor ce se atribuie în valuta, modalitățile de constituire și repartizare a fondurilor pentru premiile anuale la unitățile bugetare și a premiilor pentru economii, formele specifice de acordare a premiilor pentru economii, precum și alte premii sau recompense cu caracter limitat, ce se acorda personalului din unele sectoare de activitate pentru rezultatele obținute în îndeplinirea anumitor obiective specifice, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat".
Or, sumele repartizate din fondul de participare la beneficii, fondul de premiere anuală, nu pot fi luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual, întrucât, pe de o parte nu au fost plătite din fondul de salarii ci dintr-un fond stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială iar angajatorul nu a precizat în adeverință care este temeiul legal al acordării premiilor sau primelor evidențiate, adeverința nefăcând nici o referire la vreun act normativ, prevedere contractuală, etc. articolul sau articolele din aceste legi acte normative care au constituit baza legală a acordării acestor venituri și ca datele din cuprinsul adeverinței sunt echivoce întrucât nu se poate cunoaște în concret natura venitului acordat și motivul acordării, pentru a se putea verifica dacă este vorba despre venituri care intrau în câștigul brut realizat de personalul lor salariat pentru care legea prevedea virarea contribuției.
Plata contribuțiilor potrivit prevederilor legale nu este echivalentă cu plata contribuțiilor pentru o anumită categorie de venituri care nu făceau parte din baza de calcul a contribuției.
Pe de altă parte, în anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011, respectiv în Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 263/2010 se menționează la pct. VI din Anexa aceluiași act normativ, că: "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de munca; al 13-lea salariu; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Având in vedere cele menționate mai sus luarea in calcul a sumelor din adeverință, fără confirmarea plății CAS și care este cuantumul total al sumei lunare asupra căreia s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale, ar însemna o încălcare a prevederilor art. 2 din Legea nr. 263/2010 modificata privind principiul obligativității si principiul contributivității.
3. Cu privire la sumele reprezentând spor ore suplimentare Tribunalul reține următoarele:
În privința formelor de retribuire pentru "orele suplimentare"; realizate peste programul normal de lucru, în anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011, respectiv în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010 se menționează că: "formele de retribuire pentru "orele suplimentare"; realizate peste programul normal de lucru"; nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent";.
Tribunalul constată atât caracterul nepermanent al acestora în perioada acordării dar și neindicarea temeiului legal al acordării, temei necesar pentru a permite instanței să facă verificări cu privire la natura veniturilor (dacă aceasta are caracterul unei indemnizații lunare tarifare pentru programul prestat pentru programul prelungit de lucru, fiind în realitate un venit cu caracter permanent care are natura juridică a sporului pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru) și la aspectul includerii acestor sume în fondul de salarii.
Totodată, emitentul adeverinței nu a menționat nici aspectul că aceste venituri au fost incluse în fondul de salarii asupra căruia angajatorul a virat contribuția de asigurări sociale, conform prevederilor Decretului nr. 389/1972.
4. Va respinge cererea de chemare în judecată cu privire la cererea de recalculare având ca obiect valorificarea veniturilor reprezentând compensare atestate de adeverința nr. 96/11.03.2015 eliberată de ***, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată în privința sumelor reprezentate de compensare pentru perioada octombrie 1996 - octombrie 1997, că, acestea au fost valorificate la calculul pensiei astfel cum rezultă din buletinul de calcul al deciziei aflat la fila 70 din dosar-date privind activitatea în muncă, în coloana 9 a buletinului de calcul, în suma menționată în adeverința eliberată de angajator deși angajatorul nu precizează temeiul legal în baza căruia s-au acordat aceste drepturi pentru ca instanța să fie în măsură să poată aprecia asupra naturii juridice a acestor venituri și dacă legislația prevedea pentru aceste venituri că fac parte din câștigul brut și obligația plății CAS.
5. Cu privire la sumele reprezentând "retribuție pentru ore efective și diferența salariu";, Tribunalul va respinge cererea, având în vedere că nu poate fi identificată natura venitului realizat de reclamantă, nefiind indicat nici temeiul legal al acordării, fiind încălcate prevederile HG nr.257/2011 referitoare la condițiile pe care trebuie să îndeplinească condițiile de fond prevăzute de art. 127 alin.2 din HG nr.257/2011 care prevede:
(2) Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.";
Totodată, în considerentele Deciziei nr. 19/2012 de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51/2013 se arată că "în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.";
În acest context, valorificarea sumelor cu titlu de prime, acord, ore suplimentare, compensații, diferenta salariu, etc. din aceasta adeverința este posibilă doar dacă sunt îndeplinite aceleași condiții ca și cele expuse în considerentele Deciziei nr. 19/2011 din 17/10/2011 pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 824 din 22/11/2011 și Deciziei nr. 19/2012 de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51/2013 și anume adeverințele să fie eliberate conform legislației în vigoare și să rezulte că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute.
Deși Decizia nr. 19/2011 din 17/10/2011 pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII și Decizia nr. 19/2012 de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51/2013, privesc interpretarea unor acte normative abrogate, respectiv prevederile OUG nr. 4/2005 și ale legii nr. 19/2000, Tribunalul o amintește întrucât privește aceeași problemă de drept. Cu toate acestea tribunalul constată și că legiuitorul este consecvent în excluderea de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, a formelor de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare cât și a anumitor venituri care nu au avut caracter permanent și nu făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Întrucât, în speță, adeverința a cărei valorificare se solicită nu îndeplinește aceste cerințe legale de formă și fond, parata nu poate fi obligată la valorificarea acestora la stabilirea pensiei.
Față de cele mai sus reținute Tribunalul va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ***, având CNP, cu domiciliul în , și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat cu sediul în contradictoriu cu pârâta ***, cu sediul în, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2015.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar,
Guțu Manuela Aurora Neagu Emiliana Carmen Lăzăroiu Puiu
Grefier,
Ghimboașă Georgiana-Alina
| ← Anulare act. Jurisprudență Prejudicii, daune | încălcarea art. 8 din convenţia europeană a drepturilor... → |
|---|
