Perioadă asimilată stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de şomaj. Indemnizaţie pentru creşterea copilului. Prevalenţa normei derogatorii în raport de norma generală.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1093 din data de 03.12.2015
SECȚIA I-A CIVILĂ
ASIGURĂRI SOCIALE
Perioadă asimilată stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de șomaj. Indemnizație pentru creșterea copilului. Prevalența normei derogatorii în raport de norma generală.
- art. 34 alin. 1 lit. a) și art. 35 alin. 1 din Legea nr. 76/2002
- art. 51 alin. 1 lit. a) din Codul muncii
- art.1, art. 2 alin. 1, art. 5, art. 6, art. 9 alin. 4 și art. 22 din O.U.G. nr. 111/2010
- art. 36 din Hotărârea nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010
În speță, este îndeplinită cerința impusă de textul art. 34 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 76/2002, intimata având realizat un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, fundamentul legal al unei atari concluzii rezidând în prevederile O.U.G. nr. 111/2020, și anume textul art. 22 în care se statuează că perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2 alin. 1, respectiv la art. 5, art. 6, art. 9 alin. 4, constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 76/2002, perioada concediului pentru creșterea copilului prevăzut la art. 2 alin. 1 și art. 6 constituind vechime în muncă și în serviciu, astfel că respectiva perioadă trebuie avută în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea.
Date fiind reglementările aduse odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 111/2010 sub aspectul drepturilor acordate persoanelor aflate în concediu pentru creșterea copilului după data de 1 ianuarie 2011, rezultă cu puterea evidenței că acest act normativ conține dispoziții derogatorii de la Legea nr. 76/2002 și totodată de la Codul muncii, astfel că susținerile apelantei întemeiate pe prevederile art. 35 alin. 1 din Legea nr.76/2002 și ale art. 51 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, se impun a fi înlăturate, norma derogatorie având prevalență în raport de norma generală.
Curtea de Apel Oradea, Secția I-a civilă
Decizia civilă nr. 1093/2015 - A din 03.12.2015 (dosar nr. 3649/111/2014**)
Prin sentința civilă nr. 378/LM din data de 29.05.2015, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 3649/111/2014**, s-a admis în parte contestația precizată formulată de contestatoarea T. R. A., în contradictoriu cu intimata AJOFM B., și în consecință:
S-a dispus anularea dispoziției nr.xxxx din 12 iunie 2014 emisă de intimată.
A fost obligată intimata la plata în favoarea contestatoarei a indemnizației de șomaj.
S-au respins restul pretențiilor.
S-a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea nr.xxxx din 14 mai 2015, contestatoarea a solicitat, stabilirea și acordarea indemnizației de asigurări sociale pentru șomaj în conformitate cu prevederile Legii nr.76/2002 cu modificările și completările ulterioare și art.22 din OUG nr.111/2010, completat cu art.36 din Normele Metodologice la OUG nr.111/2010, cerere soluționată prin dispoziția nr.xxxx din 12 iunie 2014, în sensul respingerii acesteia.
Instanța a mai reținut că motivul respingerii dreptului la indemnizație de șomaj este faptul că nu a realizat stagiul minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare înregistrării cererii.
Împotriva dispoziției de respingere a indemnizației de șomaj, contestatoarea a formulat plângere prealabilă, înregistrată la intimată sub nr.xxxxx/09.10.2014, soluționata prin răspunsul înregistrat sub nr.xxxxx/AJOFM BH/29.10.2014 emis de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Din conținutul răspunsului instanța a reținut că intimata în mod temeinic a respins dreptul la indemnizația de șomaj a contestatoarei.
Din probatoriul administrat în cauza, respectiv adeverința nr.xxxx din 02.05. 2014 emisă de A. J. P. I. S. B., instanța a reținut că, contestatoarea a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de 2 ani și indemnizație lunară pentru creșterea copilului, pe perioadele 01.02.2010- 30.06.2010, 01.07.2010-31.07.2010, 01.08.2010-31.12.2010, 01.01.2011-30.10.2011, 01.11.2011-03.11.2011, 17.06.2012-30.09.2012, 01.10.2012-31.03.2014, 01.04.2014-04.04.2014.
Astfel , instanța a reținut din înscrisurile depuse în probațiune, ca în perioadele 01.02.2010-03.11.2011 și 17.06 2012-16.06.2012, contractul de munca a reclamantei a fost suspendat urmare a concediului pentru creșterea copilului în vârsta de 2 ani, iar în perioada 01.10.2009-31.01.2011 și 07.11.2010-16.06.2012 contractul de munca a reclamantei a fost suspendat pentru incapacitate temporara de munca
În conformitate cu prevederile Art. 34 alin. lit.a) din Legea nr.76/2002: șomerii prevăzuți la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizație de șomaj daca îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;Lit. a) a alin. (1^1) al art. 34 a fost modificata de pct. 9 al art. X din OG nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicata în Monitorul Oficial nr. 891 din 30 decembrie 2010, în sensul că (1^1) La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzuta la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul: perioada de suspendare a raporturilor de munca sau de serviciu, cu excepția perioadei de incapacitate temporara de munca în care plata indemnizației se suporta de unitate, conform legii.
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 și 2 din OUG nr.111/2010 care reglementează drepturile după data de 01.01.2011: Perioada în care o persoana beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1),respectiv la art. 5, art. 6, art. 9 alin. (4) și (5) constituie perioada asimilata stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public și a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de munca, cu modificările și completările ulterioare.
Perioada concediului pentru creșterea copilului prevăzut la art. 2 alin. (1) și art. 6 constituie vechime în munca și în serviciu, precum și în specialitate și se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda în raport cu acestea
De asemenea, potrivit art.36 din Hot. nr. 52 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunara pentru creșterea copiilor, perioada în care se beneficiază de indemnizație pentru creșterea copilului constituie perioada asimilata stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, precum și în sistemul asigurărilor sociale de șomaj.
Prevederile O.U.G. nr.111/2010, sunt ulterioare Legii nr.76/2002 și au un caracter special, și deriva din necesitatea existentei unor masuri de protecție în situația în care, după revenirea la activitatea profesională a părintelui care a beneficiat de drepturile prevăzute de OUG nr.111/2010, cu modificările ulterioare , acesta își poate pierde locul de munca.
De asemenea, s-a constatat fără putință de tăgadă faptul că dispozițiile O.U.G. nr. 111/2010, prin art. 22 din acest act normativ, stabilesc un nivel de protecție, al salariatei/ului care a beneficiat de concediu de creștere a copilului în vârsta de pana la 2 ani. Rațiunile pentru care legiuitorul a dispus în acest sens au desigur ca scop protecția situației familiale a salariatei/ului, respectiv a copilului minor al acesteia, ca urmare a pierderii locului de munca al mamei/tatălui și lipsirea totala de mijloace financiare de creștere a copilului, în perioada imediat următoare revenirii din concediu de creștere copil.
Prin urmare, dispozițiile art. 22 din O.U.G. nr.110/2010, se completează cu prevederile Legii nr.76/2002, prin conținutul lor nu au caracter limitativ, astfel ca perioada cât contestatoarea a beneficiat de concediul pentru îngrijirea copilului constituie perioada asimilata stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de șomaj .
Ba mai mult, potrivit art. 21 alin. 3 perioada în care o persoană beneficiază de indemnizația prevăzuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 și art. 9 alin. (4) și (5) sau se afla în concediul fără plată prevăzut la art. 6, constituie perioada asimilata stagiului de cotizare în vederea stabilirii indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate prevăzute de OUG nr. 158/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare
Punctul de vedere al Ministerului Muncii și înregistrat la Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Munca nr.11367/04.08.2014, referitor la aplicarea dispozițiilor OUG nr.111/2010 coroborate cu prevederile Legii nr.76/2002 , nu are putere legislativa, având caracter de recomandare.
Potrivit art. 119 alin. 1 și 2 din Legea nr.76/2002 cu modificările ulterioare: Litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit legii. Litigiile privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj se soluționează în regim de urgenta, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar daca prin lege speciala se prevede altfel.
În contextul considerentelor mai sus expuse, instanța a apreciat contestația ca fiind întemeiată, a dispus anularea dispoziției nr.xxxx din 12 iunie 2014 emisa de intimata și ca o consecință, a obligat intimata la plata în favoarea contestatoarei a indemnizației de șomaj.
Urmare a anularii dispoziției nr.xxxx/12.06.2014, instanța raportat la textul legal mai sus menționat, a apreciat adresa înregistrată sub nr.xxxxx/AJOFM BH/29.10.2014 emisa de Ministerul Muncii Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, ca fiind răspuns la plângerea contestatoarei, cuprinzând în conținut o detailarea a motivelor de respingere a acordării indemnizației de șomaj .
Nu s-au acordat contestatoarei cheltuielile de judecată solicitate, respectiv taxa de timbru, întrucât potrivit art.126 din Legea nr.76/2002 coroborat cu art.29 alin. 1 lit.b) din OUG nr.80/2013, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la stabilirea și plata ajutorului de șomaj.
Asistenții judiciari - participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A.J.O.F.M. B., solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de apel au fost invocate următoarele:
- în mod greșit instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 22 din OUG nr. 110/2010 se completează cu prevederile Legii nr. 76/2002, deoarece Legea nr. 76/2002 reprezintă legea specială în materia asigurărilor pentru șomaj și aceasta conține deja măsuri de protecție care să vizeze situația persoanelor cărora le încetează concediul de creștere a copilului dacă își pierd locul de muncă ocupat anterior acestei perioade, această lege reglementând distinct și expres modul de stabilire și de calculare a indemnizației de șomaj care se acordă în cazul acestor persoane;
- art. 34 alin. 11 lit. a din Legea nr. 76/2002 reglementează în mod expres faptul că, la stabilirea perioadei de 24 luni, prevăzută la alin. 1 lit. a din lege, nu se ia în calcul perioada de suspendare a raporturilor de muncă, cu excepția perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizației se suportă de unitate, conform legii;
- potrivit art. 51 alin. 1 lit. a din Codul muncii, în perioada în care o persoană se află în concediul de creștere a copilului, raporturile de muncă sunt suspendate;
- conform art. 35 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, în cazul persoanelor care au avut raporturile de muncă suspendate, cu excepția perioadei de incapacitate temporară de muncă, în care plata indemnizației se suportă de unitate, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizate înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activității;
- Legea nr. 76/2002 face distincție între stagiul minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, condiție expres prevăzută la art. 34 alin. 1 lit. a din lege, în vederea stabilirii dreptului la indemnizația de șomaj și stagiul total de cotizare, în funcție de care se stabilește în mod diferențiat cuantumul indemnizației de șomaj, conform art. 39 din Legea nr. 76/2002;
- în cazul reclamantei, nu s-a ajuns la etapa de aplicare a prevederilor art. 22 alin. 1 din OUG nr. 111/2010 referitoare la perioada asimilată stagiului de cotizare, deoarece acestea se aplică persoanei căreia i s-a stabilit dreptul a indemnizația de șomaj conform condițiilor prevăzute de Legea nr. 76/2002;
- în consecință, dispozițiile art. 22 alin. 1 din OUG nr. 111/2010 reglementează doar stagiul total de cotizare în funcție de care se determină cuantumul indemnizației de șomaj și nicidecum condiția care trebuie îndeplinită pentru deschiderea dreptului de a beneficia de această indemnizație, condiție impusă de art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002 pe care reclamanta nu a îndeplinit-o la data depunerii cererii.
În drept au fost invocate Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, modificată și completată, HG nr. 174/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, modificată și completată, Codul de procedură civilă, OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că Legea nr. 76/2002 este lege generală (sediul materiei), iar OUG nr. 110/2011 este un act normativ ulterior și derogator, care vine să reglementeze o situație specială și care, ca atare, este aplicabil în speță; intimata învederează că, în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond faptul că apelanta a nesocotit dispoziții legale și obligatorii, de asemenea, judicios a arătat că dispozițiile art. 22 din OUG nr. 111/2010 se completează cu prevederile Legii nr. 76/2002, care prin conținutul lor nu au caracter limitativ, ca atare perioada în care contestatoarea a beneficiat de concediul pentru îngrijirea copilului constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de șomaj.
Prin răspuns la întâmpinare, apelanta arată că nu are nici o relevanță faptul că OUG nr. 110/2010 este ulterioară Legii nr. 76/2002 deoarece OUG nr. 110/2010 nu conține dispoziții legale care să reglementeze condițiile de acordare a indemnizației de șomaj, aceasta nu cuprinde dispoziții derogatorii, fiind lege specială pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului, iar nu pentru deschiderea dreptului de a beneficia de șomaj. Intimata confundă termenii de stagiu minim de cotizare și stagiu total de cotizare, Legea nr. 76/2002 făcând distincție clară între cele două situații. Fără temei legal instanța de fond a reținut că perioada în care contestatoarea a beneficiat de concediul pentru îngrijirea copilului perioadă asimilată stagiului minim de cotizare în sistemul asigurărilor pentru șomaj pentru stabilirea dreptului la șomaj. Ținând cont de dispozițiile art. 22 alin. 2 din OUG nr. 111/2020, apelantul concluzionează că în mod temeinic i-a respins intimatei dreptul la indemnizația de șomaj.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. xxxx din 12 iunie 2014 emisă de A.J.O.F.M. a județului B. s-a dispus respingerea, începând cu data de 14 mai 2014, a dreptului la indemnizația de șomaj, solicitată de intimată prin cererea înregistrată la A.J.O.F.M. B. cu nr. xxxx din 14 mai 2014, cu motivarea că aceasta nu a realizat stagiul minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare înregistrării cererii.
Decizia sus-menționată a fost comunicată intimatei alăturat actului nr. xxxx din 12 iunie 2014, în cuprinsul căruia s-a relevat că, în perioada 20.11.2008 - 07.04.2014, aceasta a realizat un stagiu de cotizare la bugetul asigurărilor pentru șomaj de 10 luni și 16 zile, în perioadele 01.02.2010 - 03.11.2011 și 17.06.2012 - 01.04.2014 contractul de muncă i-a fost suspendat, aceasta beneficiind de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, iar în perioadele 01.10.2009 - 31.01.2011 și 07.11.2011 - 16.06.2012 contractul de muncă a fost suspendat pentru incapacitate temporară de muncă, făcându-se trimitere la prevederile art. 34 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 76/2002.
În speță, prezintă relevanță dispozițiile art. 21 alin. 3 și art. 22 din OUG nr. 111/2011, care statuează că perioada în care o persoană beneficiază de drepturile de indemnizație pentru creșterea copilului constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public și a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, perioada concediului pentru creșterea copilului constituind vechime în muncă și în serviciu, precum și în specialitate, fiind avută în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea.
Potrivit adeverinței nr. 110 din 30.04.2014 emisă de "A. D."; SRL B., intimatei i-a încetat contractul individual de muncă conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii coroborat cu art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 prin Decizia nr. 6 din 07.04.2014.
În perioada premergătoare cererii înregistrate la apelanta pârâtă sub nr. xxxx/14 mai 2015, și anume în perioada de referință înscrisă în textul art. 34 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 76/2002, intimata a fost beneficiara indemnizației pentru creșterea copilului până la 2 ani,în intervalul 17.06.2012 - 01.04.2014 aflându-se în concediu de îngrijire a copilului, iar în perioada 08.04.2014 -07.05.2014 a fost angajată la SC L. SRL.
Se poate conchide așadar că cerința impusă de norma de drept mai sus-enunțată este îndeplinită în speță, intimata având realizat un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.
Fundamentul legal al concluziei mai sus-expuse rezidă în prevederile OUG nr. 111/2020, și anume textul art. 22 în care se statuează că perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2 alin. 1, respectiv la art. 5, art. 6, art. 9 alin. 4 constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public și a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare,perioada concediului pentru creșterea copilului prevăzut la art. 2 alin. 1 și art. 6 constituind vechime în muncă și în serviciu, respectiva perioadă fiind avută în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea.
În același context, trebuie evocată și dispoziția înscrisă în art. 1 din aceeași ordonanță de urgență, conform căreia prevederile art. 2 - 29 reglementează drepturile care se acordă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 ianuarie 2011, intimata intrând așadar sub incidența dispozițiilor acestui act normativ.
În același sens sunt și prevederile art. 36 din Hotărârea nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010, conform cărora perioada în care se beneficiază de indemnizație pentru creșterea copilului constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de șomaj.
Date fiind reglementările aduse odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 111/2010 sub aspectul drepturilor acordate persoanelor aflate în concediu pentru creșterea copilului după data de 1 ianuarie 2011, nu subzistă nici un temei legal în considerarea căruia să fie primite criticile apelantei, rezultând cu puterea evidenței că acest act normativ conține dispoziții derogatorii de la Legea nr. 76/2002 și totodată de la Codul muncii, astfel că susținerile apelantei întemeiate pe prevederile art. 35 alin. 1 din Legea nr.76/2002 și ale art. 51 alin. 1 lit. a din Codul muncii, se impun a fi înlăturate, norma derogatorie având prevalență în raport de norma generală.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, sentința fiind păstrată în totul.
În conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apelanta a fost obligată la plata sumei de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând valoarea onorariului avocațial.
| ← Netemeinicia hotărârii primei instanţe sub aspectul... | Recurs. PROCEDURA INSOLVENTEI. Vânzarea licentei de exploatare... → |
|---|
