Pretenţii-asigurări. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 184/R din data de 15.02.2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.184/R
Ședința publică din data de 15 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. O.
JUDECĂTOR: M. I. M.
JUDECĂTOR: S. O.
GREFIER: C. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă SC A.K. SRL, împotriva sentinței civile nr.10774/28.09.2011 pronunțată de Judecătoria Brașov, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC C.A. SA, intimatul pârât M.D. și intimatul intervenient C.C., având ca obiect "pretenții";.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 08 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi , care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15 februarie 2013, când a pronunțat hotărârea de mai jos.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față,reține că:
Prin sentința civilă nr.10774 din data de 28.09.2011 Judecatoria Brașov a dispus următoarele:
-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta SC C.A. SA prin întâmpinare;
-a respins ca neîntemeiată cererea principală a reclamantei SC A.K. SRL formulată împotriva pârâtei SC C.A. SA;
-a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta SC A.K. SRL împotriva numiților C.C. și M.D.;
-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;
-a respins ca neîntemeiată cererea intervenientului forțat C.C. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut urmatoarele:
La data de 08 06 2008, prin procesul verbal de contravenție CC 0547240, Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov - Biroul Rutier l-a amendat contravențional pe C.C. pentru că în timp ce conducea auto BV 18 XXX efectuând manevra de mers înapoi, nu s-a asigurat suficient și a intrat în coliziune cu auto BV 82 XXX condus regulamentar de M.D., săvârșind contravenția prevăzută de art.54.1 din OUG 195/2002. (fila 47). Coltanel Codrin a menționat "recunosc fapta, sunt de acord cu plata despăgubirii, asigurător SC C.A. SA";.
În ziua de 09 06 2008 M.D. a depus cerere pentru avizare daună auto la SC C.A. SA, descriind modul de producere a accidentului în sensul că rulând pe aleea de acces magazin Selgros din Brașov, se deplasa pe banda a doua pentru a vira la stânga către Săcele, a observat că autoturismul din fața sa BV 18 XXX, oprit la culoarea roșie a semaforului, a efectuat o manevră de mers înapoi, a vrut să îl evite, virând către banda I dar a fost acroșat în partea stângă de acesta. (fila 48). A indicat ca avariate : portiera stânga față și spate, aripă spate, pasaj roată spate, ornamente uși, mânere, descuietoare, spoiler spate, "airbag scaun șofer sărit, litrometru motorină indică maxim și se oprește motorul";. (fila 48).
S-a deschis dosarul de daună RCA 0451 BV 8 /9 6 2008, asigurător RCA fiind SC C.A. SA, asigurat SC S.R., bunul asigurat auto BV 18 XXX, păgubitul M.D. - bunul avariat BV 82 XXX și unitatea service SC A.K. SRL. (fila 22).
A fost alcătuit devizul de lucru sub nr.368/15 07 2008 preț total 18.246,33 lei. (fila 40).
Din factura fiscală SAK 3822/23 07 2008 rezultă că reparația autoturismului BV 82 DAM a costat 18.246, 33 lei. (fila 38).
În 23 07 2008 în dosarul RCA 0451BV 8 al SC C.A. SA, inspectorul de daune comunica reclamantei SC A.K. SRL că a fost acceptată la plată suma de 18.245 lei. (fila 8).
Expertul Ciobanu Ioan a întocmit în 22 09 2008 un raport de expertiză extrajudiciară la cererea pârâtei, prin care a concluzionat că majoritatea avariilor constatate la auto VW BV 82 DAM nu provin dintr-un accident de circulație produs în modul descris în dosarul de daună, întrucât nu există concordanță între avariile constatate la auto VW BV 82 XXX și modul declarat de producere. (fila 34).
Prin adresa 50879/06 11 2008 SC C.A. SA încunoștința reclamanta asupra respingerii la plată a cererii de despăgubire depuse de M.D. având în vedere "expertiza efectuată"; conform căreia accidentul nu putea avea loc în condițiile declarate. (fila 25).
În baza convenției de colaborare 1/16 05 2007 reclamanta SC A.K. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC C.A. SA, apreciind că aceasta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a achita costul reparației la autoturismul avariat și reparat în service-ul reclamantei. Deși prin cererea introductivă de instanță reclamanta a invocat ca temei de drept dispozițiile art.969-970 cod civil privind efectele contractului și caracterului acestuia de lege pentru părțile semnatare, în cursul judecății reclamanta a invocat art.54 din Legea 136/1995 cerând introducerea în cauză a persoanei pe care o consideră vinovată de producerea accidentului - C.C.. Or, dispozițiile legale invocate reglementează instituții distincte, privitoare la efectele unui contract legal încheiat între părți, în cauză SC A.K. SRL și SC C. A. SA și privitoare la raporturile juridice ce decurg din contractele de asigurare între asigurător, asigurat și terț păgubit, în cauză aceștia fiind SC C.A. SA, SC S. R. și M. D.. Conform art.1 din convenția de colaborare 1/16 05 2007 obiectul contractului îl constituia colaborarea dintre reclamanta SC A.K. SRL prestatoare și SC C.A. SA, asigurător, în domeniul constatării, reparării și lichidării daunelor provenite din asigurarea facultativă CASCO și obligatorie RCA, prin unitățile proprii de reparație ale prestatorului. La art.3 din contract părțile au prevăzut că asigurătorul nu decontează costul reparațiilor nereușite și nici costul unor lucrări ce nu se datorează evenimentului asigurat. (fila 4).
Conform art.969 al.1 C.civ. "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";. Această prevedere reprezintă consacrarea legală a principiului conform căruia contractul este legea părților, acestea fiind ținute să îl respecte întocmai (pacta sunt servanda).
Pârâta SC C.A. SA s-a apărat invocând art.3 din convenția de colaborare.
Din raportul de expertiză tehnică auto nr.549367/2010 întocmit de expert Toma Otelea rezultă că dinamica reclamată a accidentului nu justifică avariile prezentate (fila 30 vol II). În suplimentul de expertiză, expertul a arătat că față de probele nou aduse -planșe foto ale auto BV 18 XXX implicat în accidentul "reclamat";- și față de analiza tehnică efectuată, se întărește concluzia că deformațiile produse pe cele două autoturisme nu își găsesc un raport de complementaritate, prin mecanismul de producere descris de șoferi nu se puteau produce asemenea daune. În fața instanței expertul a declarat "pot să spun că accidentul reclamat pare unul haios, nu este posibil ca bara spate a unei Dacii cu spoilere de plastic să penetreze portiera unui VW. (…) Opinez că nu ar fi fost posibil pentru ca o mașină care dă cu spatele nu are o așa viteză cât să declanșeze un airbag";.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică, instanța constată că pârâta a refuzat la plată factura fiscală emisă de reclamantă în mod justificat în raport de art.3 din convenția părților.
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta SC C.A. SA prin întâmpinare. (fila 17 dosar 1), a respins-o având în vedere raportul juridic născut între reclamantă și pârâtă în baza contractului încheiat sub nr. 1/16 05 2007.
A respins ca neîntemeiată cererea principală a reclamantei SC A.K. SRL, formulată împotriva pârâtei SC C.A. SA.
A anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta SC A.K. SRL împotriva numiților C.C. și M.D..
A respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A respins ca neîntemeiată cererea intervenientului forțat C.C. de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția dispusă în cauză, pe de o parte, și pe de altă parte împrejurarea că factura fiscală emisă nu atestă plata efectuată de parte/client către avocat ci doar pretenția avocatului către client.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal reclamanta SC A.K. SRL și intervenientul-chemat în garanție C.C..
Recurenta SC A.K. SRL a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat următoarele:
Reclamanta a solicitat instanței să oblige pe pârâtă la plata contravalorii facturii nr.SAK 3822/23.07.2008, în sumă de 18.246,33 lei, iar pe parcursul procesului, pârâta a achitat voluntar 50% din debit, respectiv 9.123,16 lei.
Prin această plată, pârâta a recunoscut obligația de plată, asumată prin convenția de colaborare nr.1/16.05.2007.
În dosarul de daună privind pe asiguratul M.D. a fost dat acceptul de plată nr.1108/23.07.2008, pentru suma de 18.245 lei, iar pârâta se află în culpă pentru nerespectarea termenelor legale prevăzute de art.36 din Ordinul CSA nr.11/2007, pentru acordarea despăgubirii și pentru efectuarea investigației proprii cu privire la modul de producere a accidentului.
Mai arată recurenta că expertiza efectuată în cauză nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs a fost legal timbrata.(filele 10,11)
Intimata SC C.A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de SC A.K. SRL, ca nefondat.
Se arată faptul că intimata pârâtă nu poate acorda despăgubiri întrucât este aplicabil art.3 din convenția părților, care prevede că " asigurătorul nu decontează costul reparațiilor care nu se datoresc evenimentului asigurat";.
Potrivit alin.4 din aceeași convenție, " asigurătorul nu poate fi obligat la plata devizelor și facturilor vehiculelor reparate și eliberate de unitatea prestatoare, care nu au fost acceptate la plată.";
Refuzul intimatei pârâte de a acorda despăgubiri este unul justificat, întrucât potrivit expertizei tehnice extrajudiciare, precum și celei judiciare, efectuate în cauză, accidentul nu s-a produs în condițiile declarate de cei doi conducători auto.(filele 29,30)
Recurentul C.C. a solicitat admiterea recursului său și:
-în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea refacerii raportului de expertiză;
-în subsidiar, modificarea modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei SC C.A. SA la plata plata contravalorii facturii nr.SAK 3822/23.07.2008, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
I.Raportul de expertiză efectuat în cauză nu a adus lămuriri, fiind efectuat în lipsa unor documente esențiale.
Deși instanța de judecată a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, expertul nu s-a conformat acestei dispoziții, depunând la dosar un supliment la expertiza inițială.
Ambele rapoarte s-au efectuat în lipsa recurentului, care nu a fost citat, cu încălcarea prevederilor art.208 din Codul de procedură civilă.
Ca urmare, se impunea anularea raportului de expertiză, recurentul solicitând, pentru acest motiv, trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea refacerii raportului de expertiză.
II.Instanța nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărarea recurentului, încălcând dreptul la un proces echitabil.
Instanța de fond trebuia să analizeze mecanismul contractual, să facă aplicarea legii părților, așa cum reiese din convenția de colaborare.
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce pivește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, în cauză fiind îndeplinite condițiile pentru obigarea intimatei Carpatica la plata despăgubirilor ce rezultă din factura SAK 3822/23.07.2008.
III.Cu privire la cheltuielile de judecată, recurentul arată că, deși cererea de chemare în garanție formulată împotriva sa a fost anulată ca netimbrată, instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererea sa de obligare a reclamantei SC A.K. SRL la plata cheltuielilor de judecată, de 1.050 lei-copii xerox și onorariu avocațial.
În drept, se invocă dispozițiile art.299 și urm.,art.106, art.304 pct.5,7,8 și 9 Cod procedură civilă, art.969-970 Cod civil.
Intimata SC C.A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de C.C., ca nefondat.
Se arată faptul că, potrivit alin.4 din convenția de colaborare încheiată cu reclamanta, " asigurătorul nu poate fi obligat la plata devizelor și facturilor vehiculelor reparate și eliberate de unitatea prestatoare, care nu au fost acceptate la plată.";
Refuzul intimatei pârâte de a acorda despăgubiri este unul justificat, întrucât potrivit expertizei tehnice extrajudiciare, precum și celei judiciare, efectuate în cauză, accidentul nu s-a produs în condițiile declarate de cei doi conducători auto.(filele 71,72)
Examinând sentința civilă recurată, în raport de motivele arătate în cererile de recurs, de actele si lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Recursul declarat de reclamanta SC A.K. SRL este întemeiat, pentru următoarele considerente:
La data de 07.06 2008 a avut loc un accident de circulație, întocmindu-se proces-verbal de contravenție în care s-a reținut culpa numitului C.C. în producerea acestuia.
Autoturismul celuilalt conducător auto, implicat în accident, M.D., era asigurat la intimata SC C.A. SA și, la data de 09.06.2008, s-a deschis dosarul de daună la această societate.(fila 22, dosar fond)
Ca urmare, s-a întocmit devizul de reparații nr.368/15.07.2008 și s-a emis factura fiscală nr.SAK/3822 din data de 23.07.2008, de către reclamanta recurentă SC A.K. SRL, care, în baza convenției de colaborare nr.1/16.05.2007, a solicitat pârâtei intimate SC C.A. SA plata contravalorii acestei facturi.
Această situație de fapt a fost reținută în mod corect de către instanța de fond, în considerentele hotărârii recurate.
Instanța de fond a respins însă cererea de chemare în judecată, în baza art.3 din convenția susmenționată, care prevede faptul că asigurătorul nu decontează costul reparațiilor nereușite și nici costul unor lucrări care nu se datoresc evenimentului asigurat, având la bază concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză.
Această soluție a instanței de fond este greșită, întrucât nu s-a avut în vedere faptul că, la data de 29.07.2008, după emiterea facturii fiscale nr.SAK/3822/23.07.2008, asigurătorul SC C.A. SA si-a dat acceptul pentru plata sumei de 18.246,33 lei, reprezentând contravaloarea acestei facturi.(fila 8, dosar fond)
Or, potrivit dispozițiilor convenției de colaborare nr.1/16.05.2007 dintre SC A.K. SRL și SC C.A. SA, "asigurătorul nu poate fi obligat la plata devizelor și facturilor autovehiculelor reparate și eliberate de unitatea prestatoare care nu au fost acceptate la plată";, ceea ce înseamnă, per a contrario, că, dacă devizul și factura sunt acceptate de asigurător, cum este cazul în speță, asigurătorul este obligat să plătească contravaloarea acestora.
Nu au relevanță în cauză respingerea cererii de despăgubire, în baza expertizei extrajudiciare din data de 22.09.2008, și nici concluziile raportului de expertiză judiciară, ambele ulterioare acceptului de plată, în ceea ce privește raportul juridic contractual dintre SC A.K. SRL și SC C.A. SA.
În consecință, în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 și art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de recurenta reclamantă SC A.K. SRL, va modifica în parte sentința atacată, cu consecința admiterii acțiunii precizate, formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA.
Întrucât pârâta a achitat parțial contravaloarea facturii nr.SAK 3822/23.07.2008, instanța va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 9123,16 lei, reprezentând diferență neachitată conform acestei facturi, actualizată cu indicele de inflație pe perioada august 2008 și până la achitarea integrală a debitului.
Întrucât pârâta a căzut în pretenții, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs va înlătura dispoziția instanței de fond din sentința recurată, cu privire la respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, și în consecință, o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1179,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată datorate pentru fondul cauzei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Recursul declarat de pârâtul-chemat în garanție C.C. este întemeiat în parte, pentru următoarele considerente:
Este greșită soluția instanței de fond de respingere a cererii recurentului de obligare a reclamantei SC A.K. SRL, care a formulat cererea de chemare în garanție, la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, cererea de chemare în garanție a fost anulată de instanță ca netimbrată, motiv pentru care devin incidente prevederile art.274 Cod procedură civilă, privind obligarea reclamantei, ce a căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul chemat în garanție.
Acesta a depus la dosar, înainte de închiderea dezbaterilor, factura nr.52/30.11.2010, in valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial.(fila 80, dosar fond)
Având în vedere cele expuse anterior, ținând cont și de gradul de complexitate al cererii de chemare în garanție și de munca îndeplinită de avocat, instanța, în baza art.274 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va înlătura dispoziția instanței de fond din sentința recurată, cu privire la respingerea cererii intervenientului forțat C.C. de acordare a cheltuielilor de judecată, și în consecință, o va obliga pe reclamanta SC A.K. SRL să plătească intervenientului forțat C.C. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată datorate pentru fondul cauzei.
Celelalte motive de recurs invocate de recurentul C.C. nu vizează cererea de chemare în garanție introdusă de reclamantă împotriva sa, ci acțiunea principală, în care pârâtul chemat în garanție nu este parte.În consecință, recurentul chemat în garanție nu poate invoca aspecte de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța de fond în ceea ce privește acțiunea principală, ci numai în ceea ce privește cererea de chemare în garanție.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate anterior, instanța va admite recursul declarat de recurentul C.C., împotriva sentinței civile nr.10774 din data de 28.09.2011, pronunțată de Judecatoria Brașov, pe care o va modifica în parte, în sensul că va înlătura dispoziția instanței cu privire la respingerea cererii intervenientului forțat C.C. de acordare a cheltuielilor de judecată, și în consecință:
-va obliga pe reclamanta SC A.K. SRL să plătească interveniențului forțat C.C. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată datorate pentru fondul cauzei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Întrucât intimata SC C.A. SA a căzut în pretenții în recursul declarat de recurenta SC A.K. SRL, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța o va obliga pe intimată să plătească recurentei suma de 332 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta SC A.K. SRL, împotriva sentinței civile nr.10774 din data de 28.09.2011, pronunțată de Judecatoria Brașov, pe care o modifică în parte, și în consecință:
Admite acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC A.K. SRL, cu sediul în mun.Brașov, str.X nr.X, jud.Brașov, în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA, cu sediul în mun.S., str.X nr.5, jud.X, și în consecință:
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 9123,16 lei, reprezentând diferență neachitată conform facturii nr.SAK 3822/23.07.2008, actualizată cu indicele de inflație pe perioada august 2008 și până la achitarea integrală a debitului.
Înlătură dispoziția instanței de fond din sentința recurată, cu privire la respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, și în consecință:
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1179,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată datorate pentru fondul cauzei.
Admite recursul declarat de recurentul C.C., domiciliat în com.H., str.D. nrX, jud.Brașov, împotriva sentinței civile nr.10774 din data de 28.09.2011, pronunțată de Judecatoria Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția instanței cu privire la respingerea cererii intervenientului forțat C.C. de acordare a cheltuielilor de judecată, și în consecință:
Obligă pe reclamanta SC A.K. SRL să plătească interveniențului forțat C.C. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată datorate pentru fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă pe intimata SC C.A. SA să plătească recurentei SC A.K. SRL suma de 332 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 15.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. O. M. I. M. S. O.
GREFIER,
C. I.
Red. A.O./08.03.2013.
Tehnored. Cl.I/15.03.2013.
- 2 ex -
Jud. fond:M.Ș.
| ← Daune materiale şi morale din infractiunea complexă de ucidere... | Contestatie impotriva Raportului de distribuire si la planului... → |
|---|
