Pretentii. Jurisprudență Prejudicii, daune
| Comentarii |
|
Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 774 din data de 08.10.2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 3867/305/2014
SENTINȚA CIVILĂ NR.774
Ședința publică de la 8 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : ………………
GREFIER : ……….
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamantul P. T. I. în contradictoriu cu
pârâții S.C. EUROINS ROMANIA asigurare REASIGURARE SA și SZ. E. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din
data de 24 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din
acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în temeiul art. 396 alin.(1) Cod procedură civilă
în vederea deliberării,a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 8 octombrie 2015.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 11.08.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, în urma declinării
competenței de către Judecătoria Sfântu-Gheorghe, sub nr. 3867/305/2014 reclamantul P. T. I. a chemat în judecată pe pârâții
SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA și Sz. E. -T. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să
dispună :
- obligarea pârâtei SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA la plata sumei de 100.000 Euro către reclamant cu titlu de
daune morale, suma de 4.500 lei contravaloarea motocicletei L3 marca Suzuki și 500 lei contravaloarea echipamentului
distrus, respectiv haine, casca și ochelari motocicletă,
- obligarea pârâtului Sz. E.-T. la plata veniturilor nerealizate pe perioada celor 3 luni de imobilizare la pat în cuantum
de 2.806,41 lei, la diferența dintre veniturile realizate anterior producerii accidentului și veniturile realizate ulterior
producerii accidentului de către reclamant ca urmare a reducerii capacității acestuia de muncă în cuantum de 28.999,26 lei
(467,63 lei /lună * 62 de luni de la data accidentului și până la 25.07.2014)
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dos.pen.nr. 5973/305/2010 în cuantum de 6350 lei
- obligarea pârâtului la plata pretențiilor care nu sunt acoperite prin polița de asigurare și solicitate de la pârâta SC
Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că, în fapt, la data de 25.05.2009, în jurul orei 21,45, conform Rechizitoriului în
baza căruia s-a constituit dos.pen.nr. 5973/305/2010, pârâtul Sz. E.-T., având la acel moment funcția de agent principal de
poliție, a condus autoturismul de serviciu marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare …….. pe str. Fabricii din municipiul
Sf. Gheorghe, fără a avea în funcțiune semnalele luminoase sau acustice, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune
cu motocicleta condusă de reclamant. Ca urmare a impactului, motocicleta a fost avariată, iar reclamantul P. I. a suferit
leziuni traumatice ce au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Inițial, fapta pârâtului a fost încadrată ca fiind vătămare corporală din culpă și incriminată de prevederile art.
184 alin. 2 și 4 din Vechiul Cod penal. În dosarul penal pârâtul a avut calitatea de inculpat și, prin sentința penală nr.
207/2013, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni cu suspendare. Cererea de constituire de parte civilă a fost
admisă în parte iar asigurătorul a fost obligat la plata sumei de 34.500 Euro cu titlu de daune morale și 2100 lei daune
materiale. Însă, în contextul intrării în vigoare a Noului Cod penal, fapta a fost dezincriminată, inculpatul achitat, iar
latura civilă a fost lăsată nesoluționată.
Astfel, arată reclamantul, acesta a fost silit să introducă prezenta acțiune pentru soluționarea pretențiilor sale
civile, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale cu privire la vinovăția pârâtului, fapta ilicită,
prejudiciu și raport de cauzalitate.
În continuare reclamantul arată că, sub aspectul vinovăției pârâtului, probele administrate în dosarul penal o
dovedesc din plin. Astfel, pârâtul, fără a se asigura corespunzător, a declanșat manevra de virare la stânga cu intenția de
a intra pe aleea de acces în curtea Distrigaz și a intrat în coliziune cu motocicleta marca Suzuki cu nr. de înmatriculare
……… care circula din sens opus. Fapta ilicită constă în nerespectarea de către pârât a dispozițiilor legale privind
circulația pe drumurile publice, respectiv neacordarea de prioritate și pătrunderea pe contrasens, faptă ce a condus la
producerea prejudiciului.
În ceea ce privește prejudiciul se arată că reclamantul a avut nevoie de 90 de zile de îngrijiri medicale,
prejudiciul material constând în motocicleta avariată total, veniturile nerealizate pe perioada celor 3 luni de imobilizare
la pat precum și diferența dintre veniturile realizate anterior producerii accidentului și veniturile realizate ulterior
producerii accidentului de către reclamant ca urmare a reducerii capacității acestuia de muncă. Cu privire la prejudiciul
moral se arată că reclamantul a suferit o fractură de os pubian, i-au fost afectate testiculele și întreaga zonă inghinală
și timp de 90 de zile a trebuit să stea imobilizat la pat, timp în care a avut dureri foarte mari, fiind nevoit să își facă
nevoile în pampers. Reclamantul are capacitatea de muncă diminuată cu 50% , nemaiputând să realizeze aceleași venituri.
Criteriul de acordare a daunelor morale se regăsește în art. 49 din Ordinul 20/2008, asigurarea tip RCA prezentând
particularitatea că sunt stabilite prin lege modalitatea de acordare și cuantumul despăgubirilor. Reclamantul nu are
calitatea de salariat, prestează o activitate comercială independentă, niciunul dintre pârâți nu i-a achitat în perioada
respectivă veniturile pe care acesta le realiza anterior producerii accidentului.
În drept au fost invocate disp. art. 20,25 alin. 5 27 alin. 2 din CPP, art. 1349,1357, 1358,1365, 1381,1385 Cod
civil, art. 2,3,4 și 53 din L nr. 136/1995, art. 49 din Ordinul 20/2008.
La cerere au fost atașate înscrisuri ( fila 13-214).
În apărare, pârâtul Sz. E.-T. a depus la dosar la data de 17.09.2014 întâmpinare (f.225) prin care a solicitat
respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea întâmpinării se arată că vinovat de producerea accidentului este exclusiv partea vătămată, respectiv
reclamantul, astfel că se aplică prevederile art. 27 pct. 1 lit. b din Ordinul 20/2008 ce prevăd că asigurătorul nu acordă
despăgubiri dacă accidentul a fost produs din culpa exclusivă a părții vătămate. În acest sens se arată că evenimentul a
avut loc pe un carosabil uscat, având o lățime de 7,3 m, cu limitare de viteză de 40 km/h în condițiile în care reclamantul
circula cu 85-87 km/h și, fiind panicat la observarea autoturismului poliției, a frânat brusc dar motocicleta s-a izbit de
partea din față stânga a autoturismului. În momentul impactului autoturismul era oprit, cu roata stânga față cu circa
0,70-0,80 cm trecând peste axa imaginară a drumului. Astfel, victima avea mai multe posibilități de evitare a accidentului,
prin evitarea circulației cu viteză excesivă, prin evitarea stării de panică, prin ocolirea prin dreapta având un culoar de
2,5 m la dispoziție sau prin evitarea frânării violente ce a dus la blocarea roților. Rezultă clar că reclamantul a încălcat
regulile de circulație prevăzute de art. 41 alin. 1 și 48 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. În plus, se arată că pârâtul nu avea
cum să prevadă faptul că motociclistul se deplasa cu viteză dublă sau faptul că acesta nu va ocoli autoturismul prin partea
dreaptă.
Cu privire la prejudiciu pârâtul arată că nu poate fi obligat la plata acestuia în lipsa vinovăției sale în producerea
accidentului și în contextul în care acesta trebuie suportat de asigurător.
În drept se invocă disp. art. 205 Cpc.
Pârâta SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA a depus la rândul său întâmpinare la data de 24.09.2014 prin care
a solicitat admiterea doar în parte a acțiunii formulate, respectiv diminuarea pretențiilor solicitate de către reclamant în
limita cuantumului dovedit prin probele administrate, iar în ceea ce privește daunele morale potrivit practicii,
jurisprudenței și echității din România.
În motivare se arată că la data producerii evenimentului era în vigoare Ordinul nr. 14/2011 emis de Comisia de
supraveghere a Asigurărilor, sens în care trebuie avute în vedere prevederile art. 35 și 36 din acest Ordin. Solicitările
reclamantului nu au fost însoțite de înscrisuri justificative, nu a fost făcută dovada distrugerii parțiale sau în
totalitate a bunurilor materiale solicitate, astfel că cererea sa nu poate fi primită.
În ceea ce privește daunele morale pârâta arată că viteza excesivă cu care se deplasa reclamantul a contribuit în mod
evident la producerea prejudiciului, acesta alegând în mod conștient să se deplaseze cu o viteză peste limita legal admisă
pe acel sector de drum. Nu există nicio probă din care să rezulte vreo acțiune întreprinsă de victimă anterior producerii
evenimentului prin care să evite implicarea sa în accident ca și participant la trafic.
În continuare se arată că sumele acordate trebuie să aibă efecte compensatorii, fără a se transforma în amenzi
excesive aplicate inculpatului ori în venituri nejustificate pentru părțile civile. Potrivit Ghidului pentru soluționarea
daunelor morale elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii media generală a despăgubirilor acordate pentru fiecare
zi de îngrijiri medicale este de 344 lei/zi. Solicitările reclamantului sunt mult exagerate față de practica judiciară în
materie, reparația trebuind să fie una echitabilă, păstrând principiul proporționalității și justul echilibru între natura
valorilor lezate și sumele acordate.
În drept se invocă disp. art. 205 Cpc, disp. Legii nr. 136/1995 și cele ale Ordinului nr. 14/2011.
În dovedirea acțiunii instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu expertiză
medico-legală, sens în care a fost întocmit Raport de expertiză tehnică de către Institutul de Medicină legală Târgu-Mureș
( fila 27), avizat de Comisia de avizare și control al actelor medico-legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 207/7.10.2013 Judecătoria Sfântu-Gheorghe a dispus condamnarea inculpatului Sz. E. T. la
pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și a admis în parte acțiunea
civilă formulată de partea civilă P. I., obligând asigurătorul SC EUROINS ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA la plata către
acesta a sumei de 2100 lei cu titlu de daune materiale și 34.500 euro.
Prin decizia penală nr. 274/Ap/20.05.2014 Curtea de Apel Brașov a admis apelul formulat de către inculpatul Sz. E. T.
și, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b din Cpp, a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea
infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din vechiul Cod penal și a lăsat
nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea vătămată P. I. , conform art. 25 alin. 5 din Cpp.
În urma acestei decizii, partea vătămată a formulat prezenta acțiune în temeiul răspunderii civile delictuale,
solicitând daune materiale și morale pentru prejudiciul produs de către inculpat prin fapta sa ilicită.
În soluționarea acțiunii instanța reține prevederile art. 27 alin. 2 Cpp conform cărora persoana vătămată sau
succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acțiune la instanța civilă dacă,
prin hotărâre definitivă, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. Art. 28 alin. 1 Cpp prevede că instanța
civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența
prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale în conformitate cu art. 998, 999 cod civil (aplicabil în speță prin
raportare la data săvârșirii faptei ilicite și disp. art. 103 din L nr. 71/2011) se cer a fi întrunite următoarele condiții
și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și
prejudiciu precum și vinovăția autorului faptei ilicite.
În ceea ce privește fapta ilicită, instanța reține că în fapt, astfel cum rezultă din probele administrate cu ocazia
soluționării dos.pen.nr. 5973/305/2010, la data de 25.05.2009, în jurul orelor 21.30, pârâtul Sz. E. T. împreună cu
martorii S. A., P. B., I. Ș. și D. M., fiind în timpul serviciului, s-au deplasat cu autovehiculul marca Dacia Logan cu nr.
de înmatriculare …….. pe strada Fabricii din municipiul Sf. Gheorghe la sediul SC Distrigaz SA, întrucât li s-a comunicat
prin stație de către ofițerul de serviciu că agentul de pază al societății solicită intervenția organelor de poliție.
Pârâtul se afla la volanul autovehiculului, așa cum rezultă din declarațiile acestuia și cele ale martorilor S. A. ( fila
66) P. B.( fila 82) I. Ș. ( fila 93). Când a ajuns pe str. Fabricii, în dreptul sediului Distrigaz, pârâtul a declanșat
manevra de virare la stânga cu intenția de a intra pe aleea de acces în curtea imobilului. Însă, întrucât nu s-a asigurat
corespunzător, la momentul la care a efectuat virajul spre stânga și a depășit axul drumului, a intrat în coliziune cu
motocicleta marca Suzuki cu nr. de înmatriculare ………. care circula din sens opus, fiind condusă de reclamantul P. I. și
care, deși a frânat, nu a putut evita impactul.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 448/17.02.2010 întocmit de IML Tg. Mureș ( fila 43), reclamantul
P. I. a necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește dinamica producerii accidentului, în cursul urmăririi penale s-a efectuat raportul de expertiză
nr.114/07.06.2010 de către expert R. Ș. ( fila 167,168 față-verso) în care, la pct. III 5, s-a precizat că pârâtul s-a
intersectat și a acordat prioritate de trecere celor trei motociclete care circulau în coloană din sens invers, victima
circula ultima în coloană, la o distanță de 65-70 m și un interval de timp de aproximativ 2,5 - 3,0 si după a treia
motocicletă. În momentul începerii virajului autoturismului, spre intrarea Distrigaz SA, din cauza vitezei excesive, victima
s-a speriat și a frânat violent, alunecând cu roata blocată 17 m, după care s-a lovit violent de colțul stânga față a
autoturismului. Locul impactului se situează la cca. 12.00 -12,5 m de reperul ales ( stâlp electric ) și la 2,8 m de
bordură, pe banda de mers a motocicletei. S-a concluzionat de expert că impactul s-a produs pe banda de circulație a
motocicletei, situația de pericol fiind creată de pârâtul Sz. E. T. prin neasigurarea la schimbarea direcției de mers,
aprecierea eronată a vitezei excesive a motocicletei și a distanței la care aceasta se afla. De asemenea, s-a mai arătat că
accidentul este generat de neasigurarea pârâtului la schimbarea direcției de mers și/sau de circulația cu viteză excesivă
din partea victimei.
La pct. III.4 din expertiză se arată că viteza autoturismului condus de pârât la impact, raportat la faptul că
autoturismul se afla în viraj, în vederea intrării în curtea imobilului Distrigaz, putea fi de 8-10 km/h, iar motocicleta
înainte de impact avea o viteză de 85-87 km/h iar la impact de 66 km/h.
Prin raportul de expertiză tehnică nr. 655593/30.10.2012 întocmit în dosarul penal nr. 5973/305/2010 de expert C. Gh.
( fila 230), astfel cum a fost completat ( fila 240), s-a reținut ca dinamică a accidentului că, la data de 25.05.2009, în
jurul orei 21.45, pârâtul se deplasa pe str. Fabricii dinspre str. Kos Karoly. Când a ajuns în fața imobilului cu nr. 3
aparținând SC Distrigaz, a virat la stânga spre curtea imobilului. În acel moment, din sens opus, pe sensul său de
deplasare, s-a apropiat motocicleta condusă de reclamant. Văzând că autoturismul Dacia virează la stânga, motociclistul a
frânat, lăsând urme de frânare pe carosabil în lungime de 17 m. Motocicleta a intrat în coliziune cu autoturismul și, în
urma impactului, victima a fost proiectată la aproximativ 10 m față de poziția finală a motocicletei, pe trotuarul din
dreapta în sensul de deplasare al acesteia. Impactul s-a produs la 11,5 m, respectiv 2,65 m față de stâlp.
Același expert a reținut că viteza de deplasare a motocicletei înainte de impact era de 62 km/h, iar la impact era de
48 km/h. Viteza de deplasare a autoturismului înainte de impact era de 30 km/h, iar la impact era de 0 km/h. Conform
concluziilor expertului, cauza care a generat accidentul a fost neacordarea priorității unui autovehicul care circula din
sens opus prin virarea la stânga efectuată de autoturismul condus de inculpat.
În ceea ce privește posibilitățile de evitare a accidentului, dacă victima ar fi circulat cu viteza legală, având în
vedere situația reală în care frânarea motocicletei s-a făcut numai pe roata din spate, expertul a arătat că impactul nu ar
fi putut fi evitat, întrucât spațiul de frânare ar fi trebuit să fie de 18 m.
În ceea ce privește generarea stării de pericol iminent, expertul a arătat că a fost creată de virajul la stânga și
pătrunderea pe contrasens a autoturismului Dacia Logan, care nu a acordat prioritate motocicletei, aceasta fiind și cauza
producerii accidentului.
De asemenea, expertul a mai arătat că, prin spațiul de 2,65 m dintre extremitatea stângă a Daciei Logan și bordură, ar
fi putut trece motocicleta dacă nu s-ar fi pierdut aderența prin blocarea roților. Chiar dacă reclamantul s-ar fi deplasat
cu viteza legală acesta nu putea să evite accidentul, însă viteza motocicletei la momentul impactului ar fi fost de 27 km/h,
astfel că urmările accidentului ar fi fost mai puțin grave.
Împrejurarea că autovehiculul condus de pârât se afla parțial pe banda de mers a motocicletei rezultă atât din
cercetarea la fața locului efectuată după producerea accidentului precum și din declarațiile reclamantului ce se
coroborează cu declarațiile martorilor K. A. K., C. A., T. G. și P. B. , toți arătând că mașina poliției se afla parțial pe
banda de mers a părții vătămate. De altfel, nici pârâtul nu a contestat că la momentul impactului autoturismul se afla pe
banda de mers a părții vătămate, acesta arătând că a vrut să intre pe aleea de acces la sediul Distrigaz însă, în momentul
în care a văzut că aceasta era blocată, s-a oprit, împrejurare în care, probabil, a depășit linia despărțitoare imaginară și
a intrat puțin pe contrasens. Aceeași poziție a fost exprimată și prin întâmpinarea depusă la dosar, acesta precizând că în
momentul impactului autoturismul era oprit cu roata stânga față cu circa 0,70-0,80 cm trecând peste axa imaginară a
drumului.
Sub acest aspect instanța reține că relevanță în cauză are faptul că la momentul impactului autoturismul condus de
pârât depășise axul drumului și se afla pe banda de mers a reclamantului, reprezentând un obstacol pe care acesta nu l-a
putut evita. Pârâtul avea obligația să se asigure corespunzător la momentul la care a declanșat manevra de virare spre
stânga, astfel încât să nu pătrundă pe banda de mers a reclamantului decât la momentul la care putea să efectueze manevra
în siguranță.
În concluzie, pârâtul nu a respectat regulile de circulație referitoare la manevra de virare spre stânga, prev. de
art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul care execută o manevră de virare spre stânga
este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol
siguranța celorlalți participanți la trafic, iar ca urmare a acestui fapt a fost accidentat reclamantul P. I. Fapta
pârâtului reprezintă o faptă ilicită în sensul prevăzut de art. 998,999 Cod civil.
Însă, față de probele administrate, instanța reține și o culpă de 20% a pârâtului în producerea accidentului întrucât
nu a respectat dispozițiile art. 47 din OUG nr. 195/2002 privind obligația de a circula cât mai aproape de marginea din
dreapta a părții carosabile. Împrejurarea că partea din dreapta a părții carosabile nu este în general preferată și implicit
folosită de motocicliști întrucât de obicei prezintă un strat de nisip care este alunecos și care ar putea să-i pună în
pericol, nu exonerează pârâtul de culpa reținută de instanță, cu atât mai mult cu cât partea vătămată circula foarte
aproape de axul drumului, între locul impactului și marginea din dreapta existând o distanță de aproximativ 2,60 m.
De asemenea, instanța reține și faptul că depășirea vitezei legale de către reclamant a avut influență asupra
urmărilor accidentului, expertul pronunțându-se în sensul că acestea ar fi fost mai puțin grave în condițiile deplasării
motocicletei cu viteza legală. Tot expertul a precizat că accidentul oricum s-ar fi produs, chiar și în aceste condiții.
În ceea ce privește susținerea pârâtului în sensul că impactul ar fi putut fi evitat dacă reclamantul ar fi ocolit spre
dreapta, având un culoar de 2,5 m la dispoziție, instanța reține că aceasta nu poate fi primită întrucât expertul auto a
precizat că la blocarea roților nu se poate modifica traiectoria prin virare datorită faptului că s-a pierdut aderența.
Nici posibilitatea de evitare a accidentului în situația în care reclamantul ar fi circulat cu viteza legală nu poate
fi reținută de către instanță, întrucât, potrivit concluziilor expertului, așa cum s-a menționat anterior, impactul nu ar fi
putut fi evitat nici în această situație.
În ceea ce privește posibilitatea evitării accidentului prin evitarea stării de panică instanța nu o poate reține decât
ca o situație pur ipotetică. În speță, este excesiv a pretinde reclamantului ca acesta să își păstreze cumpătul și să
acționeze "la rece"; când decizia trebuie luată în câteva secunde, afară este noapte, iar în mijlocul drumului se află un
autovehicul. Prima reacție, evidentă pentru fiecare conducător auto, este cea de frânare, așa cum a procedat și reclamantul.
Este lipsit de relevanță faptul că pârâtul nu avea cum să prevadă că motociclistul se deplasa cu viteză dublă sau că
acesta nu va ocoli autoturismul prin partea dreaptă, lipsa previziunii neconstituind o împrejurare ce înlătură vinovăția, de
altfel simpla diminuare a vinovăției fiind ineficientă în condițiile angajării răspunderii civile delictuale și pentru cea
mai simplă culpă.
În ceea ce privește prejudiciul instanța reține că la data producerii accidentului era încheiată o poliță de asigurare
RCA pentru autovehiculul condus de pârât, poliță cu nr. 0000698102 (fila 61).
În acest sens vor fi avute în vedere prevederile art. 49 din Ordinul nr. 14/2011 care stipulează că la stabilirea
despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere următoarele: a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei
vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care
salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada
spitalizării și a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată,
probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de baza minim brut pe
economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; d)
eventualele cheltuieli prilejuite de accident — cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu
spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate
cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în
vigoare; e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă
acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de baza minim brut pe economie; f) daunele morale: în conformitate cu
legislația și jurisprudența din România.
Referitor la suportarea prejudiciului instanța reține că potrivit art. 41 din L nr. 136/1995, în asigurarea de
răspundere civilă asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza
legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. De asemenea, potrivit
art. 42 din același act normativ, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea
pagubei.
Prin prisma acestor prevederi, terțul păgubit are la îndemână acțiunea în justiție, fie împotriva autorului faptei,
pe temeiul dreptului comun, fie împotriva societății de asigurare de răspundere civilă în temeiul poliței de asigurare a
asiguratului ce a produs accidentul. Sub acest aspect, partea vătămată nu este obligată să cheme în judecată numai
asigurătorul ci poate să se îndrepte, dacă dorește, împotriva autorului faptei și să solicite de la aceasta în mod direct
repararea prejudiciului. Bineînțeles că, în măsura obligării sale la plată, în condițiile în care nu a înțeles să formuleze
cerere de chemare în garanție, persoana vinovată se poate îndrepta pe cale separată împotriva asigurătorului în condițiile
art. 44 alin. 2 din L nr. 136/1995.
În concluzie, întrucât reclamantul a înțeles să cheme în judecată atât asigurătorul cât și persoana vinovată de
producerea accidentului pentru repararea integrală a prejudiciului instanța va analiza cererea sa în raport cu fiecare parte
pârâtă, potrivit principiilor ce guvernează răspunderea civilă delictuală.
În ceea ce privește daunele materiale, conform declarației martorului K. A. K. (fila 63), o motocicletă precum cea a
părții vătămate costă în jur de 1500 - 1700 euro. Același martor a arătat că reclamantul a vândut motocicleta cu suma de
500 euro, aspect recunoscut de acesta care a arătat că a vândut motocicleta cu suma 2000 lei (fila 88). În ceea ce
privește echipamentul de motociclist, martorul a arătat că o cască asemănătoare celei avute de reclamant costă în jur de
250 - 350 lei, o geacă de motociclist costă în jur de 250-300 lei, iar pantalonii în jur de 150 - 200 lei.
Față de aceste aspecte, la stabilirea cuantumului daunelor materiale instanța va avea în vedere pentru motocicletă
suma de 2500 lei, reprezentând diferența dintre suma cerută și suma de 2000 lei obținută prin vânzarea motocicletei, și suma
de 500 lei reprezentând contravaloarea echipamentului, sume ce se diminuează cu 20% ca urmare a reținerii culpei părții
vătămate în producerea accidentului și a urmărilor acestuia. La plata acestor daune materiale va fi obligată pârâta SC
Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA, conform solicitărilor reclamantului.
Sub aspectul daunelor morale instanța reține că în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o
cuantificare obiectivă a daunelor morale, jurisprudența a statuat că acestea se stabilesc de instanță în raport cu
consecințele negative suferite de victima accidentului auto, importanța valorilor lezate, în ce măsură au fost lezate aceste
valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială,
socială și profesională.
În ceea ce privește daunele morale, la stabilirea cuantumului prejudiciului instanța are în vedere traumele atât
fizice cât și psihice suferite de reclamant ca urmare a accidentului. Astfel, în urma accidentului, acesta a suferit mai
multe leziuni descrise în actele medicale aflate la dosar, necesitând pentru vindecare un număr de aproximativ 80-90 zile de
îngrijiri medicale. Astfel, în perioada 25.05. - 27.05.2009, reclamantul a fost internat la Spitalul Județean de Urgență -
Sf. Gheorghe cu diagnosticul de fractură cominutivă ram superior și inferior os pubis drept și stâng cu disjuncție a
simfizei pubiene de cca. 3 cm și contuzie de bazin, iar în perioada 27.05. - 01.06.2009 a fost internat la Spitalul Clinic
Județean Tg. Mureș - secția de ortopedie traumatologie cu diagnosticul de fractură ram pubian superior și inferior
bilateral, disjuncție pubiană și hematom retropubian minim.
Accidentul a avut și un impact psihic major asupra reclamantului care, astfel cum rezultă din declarația martorilor
K. Z. ( fila 65) și K. A. K. (fila 63), a fost nevoit ca o perioadă de 4-5 săptămâni să stea imobilizat la pat, fiind
ajutată de părinți la satisfacerea nevoilor fiziologice și la igienă. Martorii au relatat că în toată această perioadă
reclamantul a avut dureri mari în zona bazinului, acesta având dureri și în prezent atunci când este frig.
De asemenea, instanța are în vedere că accidentul suferit de reclamant i-a schimbat acestuia stilul de viață în
sensul că nu are voie să facă efort fizic. Astfel, martorul K. Z. a arătat că după accident reclamantul nu mai are voie să
facă efort fizic, nu mai vine cu ei la fotbal și nici nu mai participă la excursii în pădure. Martorul a mai arătat că
accidentul a influențat și munca acestuia, întrucât obosește foarte repede și trebuie să facă pauze la aproximativ 2-3 ore,
aspect ce a dus la scăderea numărului de clienți.
Nu în ultimul rând instanța reține concluziile Raportului de expertiză medico-legală întocmită de Institutul de
medicină legală Târgu-Mureș (fila 27) care precizează că reclamantul prezintă dureri la nivelul șoldului drept și la nivelul
pubisului, mers normal, scurtarea membrului inferior cu 1-1,5 cm. La examenul clinic general reclamantul prezenta durere
minoră și impotență funcțională minoră.
Cu privire la cuantumul daunelor morale pârâta SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA a invocat drept
jurisprudență "Ghidul pentru soluționarea daunelor morale"; elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii. Studiind
acest ghid pe pagina de internet instanța a constatat că pentru elaborarea acestui studiu au fost avute în vedere un număr
de 2339 decizii ale Curților de Apel din România pronunțate în anii 2009 și 2010. În urma eliminării unor decizii care nu
conțineau toate datele necesare au fost luate în calcul, în final, 621 de cazuri ca urmare a vătămării integrității
corporale a persoanelor, ceea ce reprezintă un procent minor din totalitatea practicii judiciare de la nivelul întregii
țări. Nu în ultimul rând se reține că acest Ghid a fost realizat în colaborare de către CSA, UNSAR și FPVS, iar autorii
ghidului propun un sistem de punctaj pentru calculul despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Potrivit acestui ghid media generală a despăgubirilor acordate pentru fiecare zi de îngrijiri medicale este de 344
lei/zi, astfel că, în cazul reclamantului, suma ce ar urma a fi acordată, luând în calcul doar zilele de îngrijiri medicale,
ar fi de 344*90= 30.960 lei echivalent a 6.880 euro.
Însă, în speța dedusă judecății, prejudiciul moral suferit de reclamant nu se reduce doar la cuantumul zilelor de
îngrijiri medicale, fiind necesar a se avea în vedere acest prejudiciu sub toate aspectele. Instanța nu poate să nu țină
cont de suferința evidentă pe care un adult de 28 de ani o simte atunci când este imobilizat la pat, are dureri din cauza
fracturii de șold, iar părinții săi îl spală și îl schimbă atunci când își face nevoile. Instanța nu poate ignora faptul că
reclamantul are un membru mai scurt cu 1,5 cm, disjuncție pubiană de 2,5 cm, are în continuare dureri și a rămas cu
impotență funcțională minoră.
Este important de precizat că accidentul a avut loc în mai 2009, iar timp de peste 6 ani reclamantul nu a putut
beneficia de repararea prejudiciului său sub toate aspectele sale, societatea de asigurări refuzând a plăti despăgubirea,
aspect de natură a amplifica suferința psihică și frustrarea acestuia.
În acest sens instanța reține că potrivit procesului-verbal aflat la filele 109-verso și 110 întocmit de Comisarul-șef
de poliție din cadrul IPJ Covasna, autoturismul implicat în accident a fost reparat în baza poliței de asigurare însă, deși
s-a luat legătura cu societatea de asigurări de mai multe ori, partea vătămată P. I. nu a fost despăgubit.
În acest context, chiar păstrând justul echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate, având în vedere că
scopul acordării daunelor morale îl constituie acordarea unor satisfacții morale pentru suferințele sale precum și faptul
că, în toate cazurile de acest gen repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât caracter aproximativ, suferința
persoanei neputând fi percepută și măsurată în mod obiectiv, instanța apreciază că acordarea unor daune de 6.880 euro
pentru lunile întregi de suferință și pentru 6 ani de așteptare, ar fi complet neîndestulătoare pentru a repara prejudiciul
moral al reclamantului.
Pentru toate aceste considerente, luând în calcul și culpa de 20% a reclamantului în producerea prejudiciului,
instanța apreciază că suma de 40.000 Euro este aptă a acoperi daunele morale suferite de acesta.
În ceea ce privește plata veniturilor nerealizate pe perioada celor 3 luni de imobilizare la pat în cuantum de
2.806,41 lei instanța reține că, potrivit deciziilor de impunere aflate la dosar, reclamantul a realizat în anul 2008 un
venit net de 11.275 lei ( fila 47), rezultând un venit lunar de 940 lei, iar în anul 2009 -anul producerii accidentului - un
venit net de 4790 lei. Prin urmare, instanța urmează a-l obliga pe pârâtul Sz. E.-T., conform solicitării reclamantului, la
plata sumei de 2806 lei reprezentând venit nerealizat pentru perioada de 3 luni în care acesta a avut nevoie de îngrijiri
medicale.
În ceea ce privește pretenția reclamantului privind obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând diferența dintre
veniturile realizate anterior producerii accidentului și veniturile realizate ulterior producerii accidentului de către
reclamant ca urmare a reducerii capacității acestuia de muncă, practica judiciară a stabilit că în situația în care victima
a suferit o diminuare a veniturilor pe care le dobândea anterior ca urmare a reducerii capacității sale de muncă este
îndreptățită să primească această diferență.
Astfel, dacă în anul 2008, anterior producerii accidentului, acesta a obținut un venit de aproximativ 940 lei lunar,
în anul 2012, conform declarației de impunere depuse la dosar, acesta a obținut un venit de 5354 lei, respectiv 446 lei
lunar, suferind astfel o evidentă diminuare a veniturilor.
Potrivit expertizei medico-legale întocmite în cauză de către Institutul de medicină legală Târgu-Mureș, reclamantul
are capacitatea de muncă păstrată, însă pentru activitățile profesionale și cele cotidiene trebuie să depună permanent un
efort suplimentar de 10%.
Luând în calcul acest efort suplimentar, ce se poate concretiza într-o incapacitate adaptativă ușoară, instanța,
apreciind că diminuarea veniturilor se datorează, în parte, pe lângă alți factori (ca de exemplu contextul general
economic-financiar), accidentului suferit, ținând cont și de culpa de 20% a acestuia în producerea accidentului, va obliga
pârâtul la plata sumei de 11.800 lei respectiv 200 lei *59 de luni (de la data de 25.08.2009 și până la 25.07.2014), pentru
cele trei luni de spitalizare ce au început a curge de la data producerii accidentului reclamantului acordându-i-se deja
echivalentul veniturilor nerealizate.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate în dos.pen.nr. 5973/305/2010 instanța reține că acestea sunt în cuantum de
6350 lei, conform sentinței pronunțate de Judecătoria Sfântu-Gheorghe. Fiind suportate de către reclamant și pricinuite de
fapta ilicită a pârâtului, acesta urmează a fi obligat a le suporta, conform dispozitivului.
Pentru aceste motive, constatând că prezenta acțiune este în parte întemeiată, instanța o va a admite, conform
dispozitivului.
Conform art. 453 Cpc., față de soluția de admitere a acțiunii, instanța va dispune obligarea pârâților aflați în
culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 63+85+6000 lei, reprezentând taxa
efectuare expertiză și onorariu de avocat achitat în cadrul prezentului litigiu (fila 85, 91).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. T. I., CNP ………, cu domiciliul ales în
……………, în contradictoriu cu pârâții SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA, cu sediul în Voluntari, Șos. București
Nord, nr.10 Global City Business Park, Clădirea O23, etaj 4, județul Brașov, CUI …………, și Sz. E.-T., CNP ……….., cu
domiciliul în mun Sfântu-Gheorghe ………… și, în consecință :
Obligă pârâta SC Euroins Romania Asigurare Reasigurare SA la plata către reclamant a sumei de 2.400 lei cu titlu
de daune materiale și la plata sumei de 40.000 Euro cu titlu de daune morale.
Obligă pârâtul Sz. E.-T. la plata către reclamant a sumei de 2806 lei reprezentând venit nerealizat pentru perioada
în care acesta a avut nevoie de îngrijiri medicale și la plata sumei de 11.800 lei reprezentând diferența dintre veniturile
realizate anterior producerii accidentului și veniturile realizate ulterior producerii accidentului de către reclamant.
Obligă pârâtul Sz. E. -T. la plata către reclamant a sumei de 6350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate
în dos.pen.nr. 5973/305/2010.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 6148 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Cu drept de apel ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 8.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Apel civil. Plângere contravenţională. Jurisprudență | Actiune in regres → |
|---|
