Apel civil. Plângere contravenţională. Jurisprudență

Tribunalul CĂLĂRAŞI Decizie nr. 347 din data de 16.03.2016

Pe rol judecarea apelului formulat de petentul B. C. A. împotriva sentinței civile nr.3346 din 30 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr.3759/202/2015 în contradictoriu cu intimatul I. G. P. R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PV SERIA … NR……..

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelantul intimat B. C. A. asistat de av.L. N., lipsă fiind intimatul IGPR.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin biroul registratură, intimatul a comunicat relațiile solicitate la termenul anterior.

Av. L. N., având cuvântul pentru apelantul intimat, arată că a luat la cunoștință de relațiile comunicate de intimat.

Consideră că intimata doar aceste înscrisuri a putut să le depună la dosar, iar în continuare, consideră că prin înscrisurile depuse pentru termenul de astăzi, nu se face dovada faptului că în acea zi contravenția a fost constatată de către agentul C. A..

Totodată, arată că nu mai are alte solicitări de formulat, probe de administrat, apreciind apelul în stare de soluționare.

Tribunalul apreciază prezentul apel în stare de soluționare, având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate la termenul anterior, constată închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru susțineri pe apel.

Av. L. N., având cuvântul pentru apelantul intimat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, considerând că sentința instanței de fond este o hotărâre netemeinică.

Arată că instanța de fond și-a bazat hotărârea pe faptul că aparatul a fost utilizat de agentul C. A. N., intimata nefăcând dovada nici până la acest moment că acest agent este cel care a operat aparatul.

Mai arată că înscrisurile depuse la dosar sunt niște înscrisuri redactate ulterior formulării plângerii contravenționale și nu există nici un document la dosar încheiat de către acest pretins agent constatator care să fi fost încheiat cel puțin în ziua constatării contravenției.

Solicită să se observe că, deși se prevede în manualul de utilizare, numele și numărul de identificare nu au fost introduse în aparat.

De asemenea, în procesul verbal nu este menționat agentul care a constatat contravenția.

Totodată, apreciază că în baza acestor relații este întemeiat motivul de nulitate al procesului verbal contestat în fața instanței de fond, întrucât din relațiile solicitate de instanță rezultă că cel care a înregistrat cu mijloacele tehnice din dotare săvârșirea contravenției, era agentul constatator, dar din cuprinsul procesului verbal, rezultă că agent constatator este indicat un alt polițist.

Referitor tot la acest motiv de nulitate absolută, conform art.16 și 17 din OG 2/2001, lipsa numelui, prenumelui agentului constatator atrage sancțiunea nulității absolute a procesului verbal.

Consideră că nu este adevărat că petentul trebuie să facă dovada celor reținute, ci intimata este cea care trebuie să facă dovada existenței contravenției, a corectitudinii măsurătorilor efectuate, precum și a respectării tuturor condițiilor impuse de lege și de manualul de utilizare care reglementează modul de utilizare al aparatului.

Acest aparat se bazează pe calculul timpului de deplasare a impulsurilor scurte ale luminii infraroșii, prin utilizarea unui sistem care cuprinde circuite de temporizare, analiză și calculi, fiind necesar ca toate operațiunile efectuate să fie conforme cu indicațiile producătorului.

Cel mai important aspect legat de utilizarea acestui aparat, este faptul că acest aparat trebuie amplasat pe șosea.

La interpelarea instanței, în opinia sa, arată că este posibil ca la momentul la care s-a făcut măsurătoarea,viteza la captare să fi fost chiar de 165 km/h.

Consideră că acest aparat nu a fost utilizat conform manualului, fiind foarte multe inadvertențe.

Arată că aparatul nu a fost amplasat pe șosea, ci pe o pasarelă, fiind vorba de un efect care se creează în aceste cazuri, respectiv de efectul unghiului cosinus, arătând că cu cât acest unghi este mai mare, cu atât viteza măsurată poate da erori mai mari față de viteza reală a autoturismului.

Conform manualului de utilizare, de asemenea, instanța optimă de măsurare este de 70 m., solicitând să se observe din înregistrare că măsurătoarea s-a făcut la o distanță de 179 m, cu atât mai mult distanța dintre aparat și mașină putând să influențeze rezultatul măsurătorilor.

De asemenea, solicită să se observe că în conformitate cu prevederile manualului trebuie să existe o linie dreaptă liberă spre vehiculul țintă. Arată că nu numai că linia nu este dreaptă, cinemometrul fiind amplasat pe pasarelă, dar linia nu este liberă, fiind observat un gard metalic.

Arată că o altă condiție este ca aparatul să fie nemișcat pentru a nu da erori, învederând că din imaginea aflată la dosar se vede că, cadrul a fost mișcat.

Pentru toate aceste nerespectări grave ale condițiilor de utilizare ale aparatului, coroborate cu incertitudinea că persoana care l-a utilizat cunoștea aceste condiții, deținând un atestat de operator radar, consideră că se impune anularea procesului verbal de contravenție, existând o incertitudine majoră asupra rezultatului măsurătorii, în principal nulitatea pentru motivele arătate, iar în subsidiar motivele de netemeinicie a hotărârii raportat la probatoriul pe care l-a analizat.

Tribunalul reține apelul în pronunțare.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași la data de 30.06.2015 și înregistrată sub nr. 3759/202/2015, petentul B. C. A. domiciliat în ………….., reprezentat de avocat N. L. din cadrul Cabinetului de avocat J. C., conform art. 118 din O.U.G nr. 195/2002 republicată, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria….. nr….. încheiat la data de 27.06.2015 de I.G.P.R. - S.P.R. Biroul de Poliție A2, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să de dispună admiterea plângerii, anularea procesului verbal seria ……nr……. încheiat la data de 27.06.2015 de I.G.P.R. - S.P.R. Biroul de Poliție A2 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, anularea măsurii reținerii permisului de conducere, exonerarea petentului de la plata amenzii și, în subsidiar, reîncadrarea faptei raportat la viteza reală a autoturismului cu stabilirea cuantumului amenzii datorate.

În motivarea plângerii petentul a arătat că intimatul a încheiat la data de 27.06.2015 procesul-verbal seria…… nr……., prin care a constatat și a sancționat petentul pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 precum și cea prevăzută de art. 147 pct. l din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. Astfel, intimatul constată că acesta "a condus autoturismul …… cu nr. de înmatriculare …….., sensul spre Constanța fiind înregistrat și filmat de aparatul radar marca T RUCAM seria TC nr. 002898 aflat în staționare, circulând cu viteza de 190 km/h. Totodată nu a avut asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare auto ".

A considerat netemeinic și nelegal procesul-verbal contestat în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru următoarele considerente: mașina sa nu avea viteza de 190 km/h, așa cum în mod neîntemeiat s-a precizat în procesul-verbal de contravenție. Așa cum a menționat în procesul-verbal contestat, mașina era setată pentru a atinge viteza maximă de 175 km/h. În situația în care ar fi accelerat peste această viteză, s-ar fi aprins pe bord un semnal luminos și de asemenea mașina ar fi frânat ușor înainte să accelereze. Întrucât nu a depășit viteza presetată, nici un semnal luminos nu s-a aprins pe bordul mașinii.

A precizat că agentul constatator aflat pe un pod a măsurat viteza cu ajutorul unui radar mobil îndreptat înspre șoseaua pe care mai circulau în același timp și alte mașini și există posibilitatea ca viteza măsurată să nu fi aparținut autovehiculului pe care îl conducea. Măsurarea s-a făcut la km 131 și a fost oprit de un alt echipaj de poliție de abia la kilometrul 144, unde erau oprite de către agentul constatator numeroase alte mașini.

A precizat că va completa prezenta plângere cu alte motive de fapt și de drept, în termenul legal. De asemenea, arătă faptul că, în procesul-verbal s-a menționat că fapta a fost constatată la km 112, însă arătă că în acel loc nu era amplasat nici un aparat radar.

Pe cale de consecință, a solicitat ca intimatul să precizeze locul exact al săvârșirii contravenției.

În dovedirea celor mai sus-menționate a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, aflate la filele 6-8 din dosar și solicită ca instanța de judecată să pună în vedere intimatului să depună la dosar: proba foto din care să reiasă viteza înregistrată (pentru a fi verificate condițiile impuse de Normele de metrologie legală 021-05, conform cărora înregistrările efectuate, pentru a fi valabile, trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: - data și ora la care a fost efectuată măsurarea; - valoarea vitezei măsurate; - imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia), certificatul de omologare al respectivului aparat; certificatul de verificare metrologică; dovada că agentul care a efectuat măsurarea era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat. În legătură cu acest aspect precizează faptul că agentul V. C. care a încheiat procesul-verbal nu este același cu operatorul aparatului radar care se afla la o distanță de 11 km de locul în care a fost oprit. În procesul-verbal de contravenție nu se precizează numele persoanei care a efectuat înregistrarea.

În drept, dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru toate motivele arătate anterior a solicitat a se dispune: admiterea plângerii, anularea procesului verbal seria….. nr……. încheiat la data de 27.06.2015 de I.G.P.R. - S.P.R. Biroul de Poliție A2 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, anularea măsurii reținerii permisului de conducere, exonerarea petentului de la plata amenzii și, în subsidiar, reîncadrarea faptei raportat la viteza reală a autoturismului cu stabilirea cuantumului amenzii datorate.

În cazul în care va fi în imposibilitatea de a se prezenta la proces în ziua stabilită pentru judecată a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 583 C.proc.civ.

La data de 02.07.2015 instanța în baza dispozițiilor art. 201 al.1 Cod procedură civilă a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii, în condițiile art. 165 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afară de cele de ordine publică.

La data de 14.07.2015, petentul a depus completări la plângerea formulată prin care indică adresa intimatei I.G.P.R. - Biroul de Poliție A2, și anume București, str. Mihai Vodă nr. 6, Sectorul 5 și reiterează mai jos probele de care înțelege să se folosească în susținerea plângerii. Precizează că în funcție de întâmpinarea intimatei precum și de probele ce vor fi depuse de aceasta la dosar, va completa și detalia motivele formulate până la acest moment: proba foto din care să reiasă viteza înregistrată (pentru a fi verificate condițiile impuse de Normele de metrologie legală 021-05, conform cărora înregistrările efectuate, pentru a fi valabile, trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: - data și ora la care a fost efectuată măsurarea; - valoarea vitezei măsurate; - imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidența numărul de înmatriculare al acestuia, certificatul de omologare al respectivului aparat, certificatul de verificare metrologică, dovada că agentul care a efectuat măsurarea era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat în legătură eu acest aspect precizez faptul că agentul V. C. care a încheiat procesul-verbal nu este același cu operatorul a aratului radar care se afla la o distanță de 11 km de locul în care a fost oprit. În procesul-verbal de contravenție nu se precizează numele persoanei care a efectuat înregistrarea.

În legătură cu această ultimă probă solicitată a făcut următoarele completări ale motivelor deja invocate:

Conform Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, constatarea săvârșirii unei contravenții se face fie direct (art. 180), fie cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate și verificate metrologic (art. 181).

În continuare se prevede procedura constatării prin mijloace tehnice și se prevede că agentul constatator care a prelucrat înregistrarea va încheia procesul-verbal de contravenție. Art. 16 din O.G. nr. 2/2001 prevede că procesul verbal trebuie să cuprindă numele și prenumele agentului constatator.

Art. 17 din O.G. nr. 2/2001 prevede că lipsa numelui și prenumelui agentului constatator atrage sancțiunea nulității absolute a procesului - verbal de contravenție, nulitate care poate fi constatată și din oficiu.

În cazul de față persoana care a încheiat procesul-verbal de contravenție nu este agentul care a constatat contravenția. Contravenția a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat de către un alt agent, aflat la peste 10 km distanță.

Obligativitatea ca agentul care a constatat contravenția să încheie ulterior și procesul-verbal de contravenție, a fost impusă în primul rând pentru a se garanta corectitudinea mențiunilor privind fapta săvârșită și, de asemenea, pentru ca procesul-verbal să poată face dovada tuturor mențiunilor cuprinse în acesta.

În cazul de față, persoana care a constatat, cu ajutorul mijlocului tehnic, săvârșirea contravenției, trebuia să încheie ulterior procesul-verbal de contravenție, respectiv un alt agent care a vizionat și prelucrat înregistrările efectuate.

Întrucât constatarea a fost făcută de către un agent cu ajutorul unui mijloc tehnic, acest agent trebuia să dețină atestat de utilizare a acestuia.

Prin faptul că procesul-verbal a fost încheiat de un agent ce nu a fost de față la constatare, iar în procesul-verbal de contravenție nu se menționează numele persoanei care a făcut măsurătoarea, instanța de judecată nu va putea aprecia asupra competenței persoanei care a utilizat cinemometrul.

Consideră că nerespectarea de către intimată a prevederilor imperative ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001, chiar dacă aceasta constituie o practică obișnuită a organelor de poliție rutieră, poate conduce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a procesului-verbal de contravenție.

Solicită din nou ca intimata să precizeze locul exact al săvârșirii pretinsei contravenții.

La data de 23.07.2015, intimatul I.G.P.R a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii promovată de petent, menținerea procesul verbal de contravenție seria …… nr……, emis de I. G. al P. R. - Biroul de Poliție A2.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că la data de 27.06.2015, ora 13:15, pe autostrada A2 km. 112, numitul B. C. A. a condus autoturismul marca …… cu numărul de înmatriculare ……., pe sensul București către Constanța și a fost înregistrat cu aparatul radar TRUCAM seria TC002098, cu viteza de 190 km/h.

Conform prevederilor art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, republicat, cu modificările și completările ulterioare, contravenția a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și anume a aratul radar. Buletinul de verificare metrologică, respectiv dovada metrologării mijlocului tehnic certificat dovedește că în acest caz constatarea s-a făcut în conformitate cu prevederile legale și viteza de deplasare a autovehiculului a fost stabilită de un mijloc tehnic specializat și nu aleatoriu de polițistul rutier.

A făcut precizarea că așa cum reiese și din buletinul de verificare metrologică 0097794 a aparatului radar, înaintat de către instituția sa la dosarul cauzei, la data stabilirii vitezei de rulare a autovehiculului, mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice.

De asemenea, a solicitat a se observa faptul că operatorul radar deține atestatul conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar "TRUCAM"; și urmare acestei constatări efectuate cu mijloace tehnice, conducătorul auto B. C. A. a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție seria ….. nr. ….., cu amendă în valoare de 975 lei, iar ca sancțiune complementară i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 zile. Din conținutul procesului verbal de constatare a contravenției, rezultă clar faptul că petentului i s-a adus la cunoștință acest aspect, iar perioada de suspendare este menționată în dovada înlocuitoare, emisă de agentul constatator.

Contravenientul a încălcat prevederile art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conducătorii de autovehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, precum și cea impusă de mijloacele de semnalizare.

De asemenea, în temeiul art. 121 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare, "agentul constatator/polițistul rutier constată nerespectarea regimului legal de viteză stabilit conform legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. "

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației rutiere pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic.

În aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului, care a depășit limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum, cu 60 km/h.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, a solicitat a se constata că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmări concrete a faptei nefiind un argument pentru reindividualizarea sancțiunii.

Totodată, deși o sancțiune nu trebuie să reprezinte un scop în sine, aceasta este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate. Sancțiunile contravenționale constituie mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

A solicitat a se constata faptul că, inclusiv în contestație, petentul susține că a circulat, cu bună-știință, cu viteza de "aproximativ 175 km/h";, deși limita de viteză admisă pe Autostradă este de 130 km/h. Mai mult, petentul afirmă că are setat kilometrajul să semnalizeze limita de 175 km/h, deși pe șoselele din România nu există o astfel de limită de viteză.

Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator. Contravenientul a semnat de luare la cunoștință și a menționat că nu a circulat cu viteza menționată în actul sancționator, fără a avea alte obiecțiuni.

A solicitat ca instanța de judecată să constate că așa cum reiese și din conținutul procesului verbal, agentul de poliție a realizat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina contravenientului și a indicat în mod corect actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.

Petentul, deși a formulat plângere împotriva actului de constatare și sancționare a contravenției pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a administrat niciun mijloc de probă împotriva actului pe care îl contestă.

Susținerile petentului sunt lipsite de relevanță, având în vedere că abaterea a fost înregistrată cu mijloace tehnice și observând că petentul nu a propus probe în dovedirea susținerilor sale. Astfel, atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori nu invocă împrejurări credibile, cele reținute de agentul constatator în procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate.

Așa cum reiese și din buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, anexat prezentei întâmpinări, la data stabilirii vitezei de rulare a autovehiculului, mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, iar operatorul radar deține atestatul conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar "AUTOVISIOŃ";.

Având în vedere aceste aspecte, precum și modalitatea de constatare a contravenției, făcută printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și anume aparatul radar, solicită respingerea probei cu martori.

În drept, dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă, art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare; art. 16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

În susținerea întâmpinării a propus proba cu înscrisuri, respectiv: procesul-verbal de contravenție seria ……… nr. …….., buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar și înregistrarea video realizată la fața locului de polițistul rutier, raportul agentului constatator, filele 47-62 din dosar.

Față de cele expus mai sus a solicitat respingerea plângerii formulate de numitul B. C. A. și menținerea procesul verbal de constatare a contravenției seria …… nr. …… ca temeinic și legal întocmit.

În temeiul art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

La data de 24.07.2015 instanța a dispus comunicarea întâmpinării către petent cu mențiunea că în termen de 10 zile de la primire, are obligația de a depune răspuns la aceasta.

La data de 06.08.2015 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, filele 65- 67 din dosar.

La data de 06.08.2015, instanța a fixat termen de judecată la data de 06.10.2015, cu citarea părților.

La termenul de judecată din data de 06.10.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și CD-ul cu înregistrarea video propusă de apărătorul petentului ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei. A încuviințat proba cu înscrisuri și CD-ul cu înregistrarea video, pentru intimat ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei. A pus în vedere apărătorului petentului să depună în cursul zilei un CD, pentru efectuarea unei copii a înregistrării, urmând a se dispune înmânarea acestora după ședința de judecată. A dispus ca Biroul IT din cadrul Tribunalului Călărași să efectueze o copie de pe înregistrarea video a faptei contravenționale.

A efectuat adresă către intimat pentru a depune cazierul contravențional al petentului.

La data de 16.10.2015, petentul a depus o cerere de completare a probatoriului prin care solicită ca instanța de judecată să pună în vedere intimatei să depună la dosar: Ordinul de serviciu din care să reiasă că în data de 27.06.2015, ora 13,agentul C. A. se afla în timpul exercitării sarcinilor de serviciu. De asemenea, să reiasă și locul în care acesta a fost desemnat să își îndeplinească sarcinile de serviciu,manualul de utilizare al aparatului radar TRUCAM LTI 20/20, având în vedere următoarele considerente: acesta menționează condiția ca persoana care îl utilizează să aibă experiență în utilizarea acestuia, cuprinde instrucțiuni clare cu privire la informațiile care trebuie introduse în program, cum ar fi locația, numele persoanei care îl utilizează și numărul de identificare al acestuia, precizează că, în momentul utilizării, aparatul trebuie să se afle într-o poziție fixă.

A considerat că până la acest moment intimatul nu a făcut proba încheierii procesului-verbal în mod temeinic și legal, drept pentru care se impune ca aceasta să completeze probele aflate la dosar, din următoarele considerente:

Intimatul nu a făcut dovada că persoana pentru care a depus la dosar un atestat de operator radar este persoana care a operat aparatul radar.

În procesul verbal nu se menționează numele agentului care a constatat contravenția, așa cum prevede art. 180 alin. l din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. În cazul în care CONSTATĂ încălcări ale normelor rutiere, AGENTUL CONSTATATOR încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, CARE VA CUPRINDE ÎN MOD OBLIGATORIU: data, ora și locul unde este încheiat; GRADUL PROFESIONAL,NUMELE și PRENUMELE AGENTULUI CONSTATATOR, unitatea din care acesta face parte.

În primul rând, contravenția a fost constatată, conform spuselor polițistului rutier, de un alt agent care se numește C. A. N.. Solicită a se observa că agentul care a încheiat procesul-verbal de contravenție (V. C.), în raportul încheiat la data de 17.07.2015, a declarat faptul că i s-a comunicat prin intermediul mijloacelor radio din dotare de emisie-recepție faptul că autoturismul său a fost înregistrat și filmat circulând cu viteza de 190 km/h.

Deși nu agentul V. C. a fost persoana care a constatat contravenția, acesta nu a înțeles să indice în procesul-verbal încheiat, cel puțin, identitatea agentului care a făcut constatarea.

În al doilea rând, solicită ca instanța de judecată să observe că numele agentului constatator - operator radar lipsește și din înregistrarea video depusă la dosar. Din cadrul 29 al înregistrării, în care apar și alte informații privind înregistrarea efectuată, reiese ca, deși aparatul radar utilizat permite (iar conform manualului de utilizare, se impune) introducerea datelor privind numele operatorului și numărul de identificare al acestuia (numărul înscris pe legitimație), persoana care a făcut înregistrarea a refuzat să introducă și aceste informații (sau nu a știut).

În al treilea rând, pe înregistrarea efectuată apare ca loc al înregistrării - București. Prin completarea depusă la dosar, a solicitat ca intimata să specifice locul constatării contravenției. Arătă că la km 112, unde agentul V. C. declară că a fost efectuată măsurarea vitezei, nu există nici un pod sau un alt asemenea loc de pe care operatorul radar să fi putut efectua înregistrarea în modul staționare (atașează o imagine extrasă din programul Google Earth). Realizarea înregistrării cu aparatul aflat într-o poziție fixă este obligatorie conform manualului de utilizare și buletinului de verificare metrologică, pentru acuratețea rezultatelor.

Având în vedere inadvertențele privind locul exact al constatării contravenției București, km 112), nu se poate proba faptul că înregistrarea a fost făcută în mod corect, mai ales că din imaginile video reiese că aparatul care a efectuat înregistrarea a fost mișcat, apărând pe înregistrare și un element care obstrucționează parțial imaginea autovehiculului.

Pentru a putea constitui probe, măsurătorile efectuate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și certificate metrologic, trebuie efectuate de către operatori calificați iar din probele aflate la dosar nu reiese care este persoana care a efectuat măsurătoarea ce a stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție.

Întrucât din procesul verbal, încheiat cu nerespectarea prevederilor legale, nu rezultă care este identitatea agentului constatator care a stabilit existenta faptei contravenționale, consideră imperios necesar ca intimatul să facă dovada că fapta contravențională de care petentul a fost acuzat, a fost constatată de către un agent de poliție ce avea atestat de operator radar.

Așa cum a arătat și la punctul anterior, aceste aparate trebuie să fie utilizate dintr-o poziție fixă. Aceste aparate pot fi utilizate numai de către operatori atestați. Aceste condiții sunt cuprinse în manualul de utilizare al aparatului radar TRUCAM LTI 20/20. Tot în manualul de utilizare (manualul pentru aparatul TRUCAM LTI 20/20 utilizat în Anglia) se prevede ca I.D.-ul operatorului (OPERATOR ID) să fie actualizat și salvat de fiecare dată când aparatul este folosit de către un alt operator, întrucât această informație apare în imaginea care s-au depus la dosarul instanței.

La data de 22.10.2015 petentul a depus la dosarul cauzei istoricul sancțiuni, fila 86 - 87 din dosar.

Soluționând cauza, Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr.3346/30.10.2015, a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. C. A., domiciliat în ……….. împotriva procesului verbal de contravenție seria …… nr……. întocmit de intimatul IGPR - SPA - Biroul de Poliție A2, cu sediul în………., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 27.06.2015 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul IGPR - SPR - Biroul de Poliție A2 procesul verbal de contravenție seria CP nr. 8450032 prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul B. C. A. a contravenției prevăzute de art. 50 alin.1 lit. a din OUG 195/2002 rap. la art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 R, prev. de art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006, rap. la art.101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare ……. pe A2, pe sensul de mers către Constanța, cu viteza de 190 km/h și nu a avut asupra sa permisul de conducere și originalul certificatului de înmatriculare.

Prin acest proces-verbal petentul a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 975 lei, echivalentul a 10 puncte de amendă, cu sancțiunea avertisment scris, precum și cu măsura complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În rubrica "Alte mențiuni"; a procesului-verbal s-a consemnat obiecțiunea petentului, anume aceea că " auto a fost setat pe pilot automat la viteza de 175 km/h "; procesul - verbal fiind semnat personal de petent, fără alte obiecțiuni.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța a apreciat ca procesul verbal de constatare a contravenției în măsura în care cuprinde constatările prin propriile simțuri ale agentului constatator se bucura de prezumția relativa de adevăr și face dovada asupra situației de fapt si a încadrării juridice până la proba contrară, iar potrivit art. 1169 C.civil: ";cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească";, fapt care in speță nu s-a întâmplat.

Instanța a reținut că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel vs. România - Hotărârea din 04.10.2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că prezentul proces-verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, respectiv CD-ul cu înregistrarea video, instanța apreciază că fapta constatată personal de agentul constatator, dar și probată cu înregistrarea video, este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Instanța urmează a analiza temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, petentul contestând existenta faptei pentru care a fost sancționat.

Fapta contravențională descrisă în procesul verbal de constatare a contravenției, constă în conducerea autovehiculului cu numărul de înmatriculare …… pe A2 cu viteza de 190 km/h.

Prin derogare de la regula generală din dreptul comun (O.G. nr. 2/2001) potrivit căruia faptele contravenționale se constată prin propriile simțuri de agenții constatatori, art. 121 alin. 2 al H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (Regulament) prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În același sens sunt dispozițiile art. 109 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform cărora constatarea contravențiilor prevăzute de acest act normativ se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În aceste situații procesul - verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, fără a mai fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

Această derogare are consecințe în ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției. Astfel, pentru a face dovada realității celor consemnate, procesul verbal, ca înscris probator, trebuie coroborat cu rezultatul înregistrărilor tehnice efectuate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculului vizat (țintă). Există în plus obligația legală ca aceste înregistrări să fie efectuate cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În circumstanțele speței, din coroborarea înscrisurilor depuse, respectiv buletinul de verificare metrologică nr. 0097794/28.05.2015, f. 60 dosar, instanța a reținut că aparatul radar utilizat pentru constatarea faptei se afla montat pe autoturismul poliției de care se servea agentul constatator C. A. în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în data de 27.06.2015 (data constatării faptei) în zona de patrulare A2 (arie în care a fost constatată fapta).

Având în vedere că potrivit art. 5 pct. 3 din Norma de Metrologie Legală NML 021 - 05 (NML), atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în această normă, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare, iar potrivit art. 5 pct. 6 din aceeași normă, pentru verificarea metrologică (inițială sau periodică) se eliberează buletin de verificare metrologică, instanța reține că la momentul constatării faptei contravenționale aparatul radar utilizat corespundea cerințelor legale de funcționare, aflându-se în perioada de valabilitate de 1 an a verificării metrologice, astfel cum atestă buletinul depus la dosar de intimată, având nr. 0097794/28.05.2015.

În legătură cu legalitatea măsurătorilor efectuate prin cinemometre, instanța a mai reținut că, în conformitate cu disp. art. 4 pct. 2 NML măsurările și înregistrările constituie probe legale dacă sunt efectuate de operatori calificați. În speță este îndeplinită această cerință, intimata depunând la dosar atestatul agentului constatator C. A. de promovare a testului de verificare a cunoștințelor teoretice și practice privind modul de folosire și exploatare a echipamentului video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, nr. 003/15.06.2011, f. 58 dosar.

Conform manualului de operare a aparatelor radar marca TruCam seria TC002098, valoarea afișată în fereastra precedată de inițiala B reprezintă viteza vehiculului țintă după ce este apăsat butonul LOCK (Blocare), în speță 190 km/h pe A2. Fereastra de țintă continuă citirea vitezelor autovehiculului urmărit, fapt ce justifică apariția unei alte valori de viteză în fereastra TARGET (Țintă) precedată de inițiala T.

Așadar, intimatul dovedește cu înregistrările făcute cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic că viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent pe A2, la data de 27.06.2015 ora 12,39 era de 190 km/h.

Cu privire la apărarea petentului, cum că nu s-a întocmit procesul verbal de către agentul care a făcut constatarea și care a înregistrat contravenția, reține că autovehiculul condus de petent avea viteza de 190 Km pe A2, nefiind posibilă în aceste condiții oprirea în siguranță a autovehiculului petentului, astfel, din considerente de siguranță a deplasării petentului, cât și a celorlalți participanți la trafic nu s-a efectuat oprirea la acel moment și acel loc. Față de această situație la km 144 pentru a nu periclita siguranța deplasării niciunui participant la traficul rutier, în spațiul de parcare special amenajat pe aceiași direcție de mers, la ora 13,10 s-a procedat la oprirea autovehiculului condus de către petent în condiții de deplină siguranță.

Cu privire la faptul că petentul susține că a circulat, cu bună-știință, cu viteza de "aproximativ 175 km/h";, deși limita de viteză admisă pe autostradă este de 130 km/h, în sensul că are setat kilometrajul să semnalizeze limita de 175 km/h, acesta nu face nicio dovadă a susținerilor sale. În altă ordine de idei, de reținut este și faptul că pe autostrada A2 viteza maximă admisă este de 130 Km/h și nu 175 km/h.

Nu este de neglijat nici faptul că viteza este tot timpul o sursă de pericol și, tocmai de aceea, activitatea poliției rutiere este dirijată pentru prevenirea accidentelor rutiere și diminuarea efectelor unor astfel de evenimente, în care cauza să fie viteza excesivă sau neadaptată la condițiile de trafic.

Față de această situație, având în vedere că fapta săvârșită de petentul B. C. A. constituie contravenție, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată și a menținut sancțiunile aplicate prin procesul verbal contestat.

Plângerea a fost legal timbrată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la 12 decembrie 2015, a declarat apel contravenientul reclamant B. C. A., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în esență admiterea demersului astfel cum a fost el făcut.

În acest sens apelantul a arătat că în mod eronat prima instanță a acordat importanță cu precădere procesului verbal de față atacat, mențiunilor sale fără a analiza toate apărările invocate, fără a proceda la administrarea întregului probator necesar evidențierii derulării faptelor, respectiv a ordinului de serviciu pentru agent C. A., a manualului de utilizare a aparatului utilizat, a modului de utilizare a acestuia, în condițiile în care procesul verbal nu face nici o referire.

Altă critică a vizat modalitatea de constatare și sancționare, prima instanță analizând superficial apărarea axată pe faptul că operațiunea de constatare prin mijloace tehnice speciale efectivă a fost îndeplinită de o persoană, iar aceea menționată în procesul verbal, și care l-a întocmit și a aplicat sancțiunea, este alta, prima fiind în persoana Ag. C.A.N.., iar secunda-Ag.V. C.

A adăugat că, din această perspectivă, procesul verbal suferă din cauza semnării lui de către altă persoană decât aceea care a constatat contravenția.

În dovedire au fost solicitate probele cu înscrisuri-manualul de utilizare, act privind persoana ce a utilizat aparatul.

În contradictoriu, prin Întâmpinarea din 15 ianuarie 2016, intimat IGPR a solicitat respingerea apelului, apreciind că sentința atacată este legală și întemeiată, fapta fiind constatată prin mijloc tehnic adecvat omologat și verificat, utilizat de o persoană deținătoare a atestatului corespunzător, iar actul are toate elementele necesare legal.

Prin Răspunsul din 2 februarie 2016, apelantul și-a menținut poziția.

În cauză au fost admise probele solicitate, intimat IGPR depunând la dosar în timp util manualul de utilizare a cinemometrului folosit, a datelor persoanelor implicate în procedura de constatare și sancționare.

Față de acestea, în aplicarea dispozițiilor art.456 și urm. C.p.civilă, analizând apelul de față prin prisma motivației lui și apărării intimatului, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente se constată că el este justificat, urmând a-l admite în considerarea următoarelor:

Mai întâi trebuie arătat că în spiritul legii se impun a fi analizate cu prioritate aspectele de nelegalitate aferente actului, respectiv modalitatea de întocmire a lui.

Din această perspectivă, este necontestat că actul/procesul verbal contestat a fost întocmit de către Ag. V. C. care, oprindu-l pe contravenient, a comunicat cu o altă persoană, indicată în timpul procedurii de față ca fiind Ag. C.A.N., dar fără dovadă, și a aflat viteza nelegală de deplasare a celui oprit, procedură însă nepermisă.

În esență, în acest sens, atât legea specială-OUG nr.195/02, cât și legea generală-OG nr.2/01 stipulează că agentul constatator, numai el, constatând contravenția, întocmește procesul verbal, și aceasta fără nici o excepție, astfel încât trebuie trasă concluzia că în timpul procedurii administrative de constatare și de întocmire a procesului verbal intervine un singur agent-cel ce constată, care și semnează actul(art.15 și urm. ).

Este și normală această procedură dacă avem în vedere că cel ce întocmește actul trebuie să descrie în act fapta exact așa cum a constatat-o, cum a perceput-o cu propriile simțuri, și nu în baza constatărilor altei persoane, ce pot fi comunicate de către acea persoană ori recepționate eronat.

De altfel, trebuie observate formularul folosit și maniera de întocmire a procesului verbal, care nu are elemente specifice unei asemenea situații ca aceasta.

Așadar, apreciem că procesele verbale de constatare contravenții nu pot fi întocmite exclusiv în baza unor informații furnizate de altă persoană, ci în baza unor constatări personale, indiferent de mijloacele folosite, ale celui ce-l întocmește, așa încât în situații ca cea de față se procedează nelegal.

În cauză, actul a fost încheiat de către o persoană-cea indicată în act, dar nu în baza constatărilor sale, cu propriile simțuri, prin observarea datelor oferite de aparatul radar, ci în mod nelegal în baza constatărilor altei persoane, care i le-a comunicat prin stație.

În acest condiții, criticile aduse de către apelant se dovedesc întemeiate, și prin urmare și apelul declarat.

Fără a mai intra în analiza celorlalte aspecte invocate de către apelant, aceasta devenind inutilă în aceste condiții, în aplicarea art.480 C.p.civilă urmează a admite apelul, respectiv a modifica sentința în sensul admiterii plângerii și al anulării procesului verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul petent B. C. A. împotriva sentinței civile nr.3346/30.10.2015 a Judecătoriei Călărași, pe care o schimbă în tot și rejudecând:

Admite plângerea contravențională formulată de petentul contravenient B. C. A. în contradictoriu cu agentul constatator I.G.P.R. - SPA Biroul de Poliție A2.

Dispune anularea procesului verbal seria ….. nr…… dresat de agentul constatator la data de 27.06.2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2016.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Apel civil. Plângere contravenţională. Jurisprudență