RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. ANULARE HOTĂRÂRE AGA DE REVOCARE A ADMINISTRATORULUI. NELEGALITATE PENTRU NELUAREA HOTĂRÂRII CU VOTUL TUTUROR ASOCIAŢILOR.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 9 din data de 25.04.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. ANULARE HOTĂRÂRE AGA DE REVOCARE A ADMINISTRATORULUI. NELEGALITATE PENTRU NELUAREA HOTĂRÂRII CU VOTUL TUTUROR ASOCIAȚILOR.
art.79 alin.1 din Legea nr.31/1990;
art.192 din Legea nr.31/1990.
Decizia nr.9/C/25.04.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.347/COM din 29 octombrie 2012 Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea comercială, având ca obiect anulare hotărâre Adunare Generală a Asociaților, formulată de reclamantul P. A. R. , în contradictoriu cu pârâta SC T. I. SRL S. M. , ca neîntemeiată și a respins și cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, că prin hotărârea Adunării Generale a Asociaților a SC T. I. SRL din data de 11.07.2011 s-a hotărât că asociații cu drept de vot au hotărât în unanimitate revocarea reclamantului P. A. R. din funcția de administrator(f.8).
Instanța a reținut și că potrivit contractului de societate pârâta SC T. I. SRL are doi asociați, respectiv C. T. S. și reclamantul P. A. R., asociații având fiecare câte 10 părți sociale, din cele 20 de părți sociale, de administrarea societății ocupându-se ambii asociați(f.51-55).
În data de 12.06.2008 reclamantul P. A. R., deși avea calitatea de asociat și administrator al pârâtei SC T. I. SRL, a cărui obiect principal de activitate efectuarea de inspecții ITP, a devenit asociat și administrator al SC E. R. SRL, societate comercială care avea același obiect de activitate ca și pârâta din prezenta cauză.
Ulterior, după dobândirea calității de asociat - administrator al SC E. R. SRL, reclamantul P. A. R. a convocat adunarea generală a asociaților SC T. I. SRL pentru a se discuta propunerea sa de concediere sau reziliere a contractelor de muncă a tuturor angajaților pârâtei(f.28).
Totodată, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul P. A. R. a comunicat Registrului Auto Român prin care solicita să nu mai autorizeze stația de ITP ce aparținea pârâtei SC T. I. SRL și în urma acestei adrese pârâta nu a mai fost autorizată să presteze obiectul său principal de activitate.
În aceste condiții, asociatul C. T. S. a convocat adunarea generală a asociaților și a adoptat Hotărârea Generală a Asociaților a cărei anulare se solicită în prezenta cauză.
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 192 alin.1 din Legea nr.31/1990 în cazul societăților comerciale cu răspundere limitată adunarea generală a asociaților decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.
Așadar, regula instituită de legiuitor este că în cazul hotărârilor generale a asociaților societăților cu răspundere limitată acestea trebuie adoptate cu votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale.
Însă potrivit art.197 din Legea nr.31/1990 " (1) Societatea este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală.
(2) Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților, mandatul de administrator în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici să facă același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune.
(3) Dispozițiile art. 75, 76, 77 alin. (1) și 79 se aplică și societăților cu răspundere limitată.";
Conform art.79 alin. 1 din Legea nr.31/1990 " Asociatul care, într-o operațiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societății, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operațiune.";
Din interpretarea coroborată a textelor de lege menționate anterior, instanța a reținut că deși art.192 din Legea nr.31/1990 prevede regula dublei majorități la adoptarea hotărârilor Adunărilor Asociaților din cadrul societăților cu răspundere limitată, așa cum a susținut reclamantul, totuși art.197 alin.3, din același act normativ, instituie o excepție de la această regulă generală, respectiv situația în care un asociat are interese contrare societății comerciale.
Astfel, prin menționarea expresă de către legiuitor că dispozițiile art.79 sunt aplicabile și în cazul funcționării și societăților cu răspundere limitată s-a reglementat și situația în care un asociat are interese contrare societății comerciale, statuându-se o excepție de la regula dublei majorități a asociaților și a părților sociale.
În opinia tribunalului, în prezenta cauză, în situația în situația în care adunarea generală a asociaților are pe ordinea de zi revocarea unui administrator care este în același timp și asociat al unei societăți comerciale cu răspundere limitată este asimilată cu ipoteza în care persoana se află în contrarietate de interese cu societatea, iar cvorumul cerut trebuie calculat fără a fi avute în vedere și voturile administratorului asociat. Opinia contrară nu poate fi reținută întrucât ar exista astfel posibilitatea ca administratorul asociat să poată bloca discreționar votarea revocării sale, atrăgând dificultăți în funcționarea societății, lucru care nu poate fi acceptat.
Cu atât mai mult cu cât în prezenta cauză, instanța a reținut că din actele și lucrările dosarului se poate reține că P. A. R. are interese contrare pârâtei SC T. I. SRL, fiind asociat și administrator al unei societăți comerciale concurente, dar prin acțiunile sale a pune în pericol inclusiv existența pârâtei în condițiile în care prin actele sale a împiedicat-o să obțină reautorizarea stației ITP și a convocat adunarea generală a asociaților pentru a se discuta concedierea tuturor asociaților.
Or, o societate comercială care, din cauza acțiunii unui administrator, care este în același timp și asociat, nu mai obține autorizația de la autoritățile competente, act necesar, nu-și mai poate desfășura obiectul de activitate are periclitată însăși existența și are interese contrare celui care o împiedică, prin acțiunile sale, să-și desfășoare activitatea curentă. În consecință, se poate reține, fără dubiu, că la data adoptării hotărârii Adunării Generale a Asociaților a cărei anulare se cere în prezenta cauză, reclamantul P. A. R. avea interese contrare societății pârâte.
Instanța nu a putut reține susținerea reclamantului P. A. R. în sensul că a avut acordul celuilalt asociat, C. T. S. , pentru a fi, în același timp asociat și în SC E. R. SRL. Din actul adițional din data de 19.12.2005 rezultă că, după asocierea reclamantului în societatea pârâtă, P. A. R. și C. T. S. au cesionat părțile sociale către al treilea asociat al SC E. R. SRL(f.26). Reclamantul a redevenit asociat și administrator al SC E. R. SRL în data de 12.06.2008 așa cum rezultă din actul adițional depus la fila 27 dosar. În aceste condiții, în opinia instanței nu se poate reține, așa cum neîntemeiat susține reclamantul, că a avut acordul lui C. S. pentru a dobândi calitatea de asociat la o societate comercială concurentă.
Susținerea reclamantului privitoare la faptul că în speță nu a fost respectată dubla majoritate la care se referă art. 192 alin. 1 din Legea nr.31/1990, care statuează că adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în afara de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel, și că neîntrunirea majorității prevăzute de lege fiind sancționată cu nulitatea nu este întemeiată în condițiile în care asociatul P. A. R. avea interese contrare dubla majoritate se stabilește fără a fi avute în vedere părțile sociale ale acestui asociat și persoana acestui asociat.
În consecință, față de cele expuse anterior, instanța, având în vedere dispozițiile art.192, art.197 alin.3 și 79 alin.1 din Legea nr.31/1990, constatând că reclamantul avea interese contrare la adoptarea hotărârii Adunării Asociaților a cărei anulare o cere, a respins acțiunea comercială promovată de reclamantul P. A. R. în contradictoriu cu pârâta SC T. I. SRL, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea pârâtei de a i se acorda cheltuieli de judecată, instanța a reținut că potrivit art.274 alin.1 C.p.c. " Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";. Instanța a constatat faptul că reclamantul a căzut în pretenții iar pârâta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată însă nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să ateste efectuarea de cheltuieli de judecată care să privească prezentul proces, taxele de timbru care au fost achitate în prezentul dosar priveau cererea reconvențională la care a renunțat ulterior și nu pot fi restituite.
Față de cele expuse anterior, instanța a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, legal timbrat a declarat recurs reclamantul P. A. R., solicitând instanței admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței civile recurate, în sensul admiterii acțiunii inițiale, anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. T. I. S.R.L. S. M. nr. 5/11.07.2011, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că, prin sentința civila recurată instanța de fond a respins acțiunea, fără a acorda cheltuieli de judecată reținând în esența următoarele: "prin menționarea expresa de către legiuitor că dispozițiile art. 79 sunt aplicabile și în cazul funcționarii societăților cu răspundere limitată, s-a reglementat și situația în care un asociat are interese contrare societății comerciale, statuându-se o excepție de la regula dublei majorități a asociaților și a părților sociale. În opinia tribunalului, în prezenta cauză, în situația în care adunarea generală a asociaților are pe ordinea de zi revocarea unui administrator care este în același timp și asociat al unei societăți comerciale cu răspundere limitata este asimilata cu ipoteza în care persoana aflata în contrarietate de interese cu societatea , iar cvorumul cerut trebuie calculat fără a fi avute în vedere și voturile administratorului asociat. Opinia contrară nu poate fi reținuta întrucât ar exista astfel posibilitatea ca administratorul asociat să poată bloca discreționar votarea revocării sale, atrăgând dificultăți în funcționarea societății, lucru care nu poate fi acceptat. "
Apreciază că raționamentul instanței de fond este în contradicție cu normele legale care reglementează funcționarea societății cu răspundere limitata (Legea 31/1990) II.) Starea de fapt expusă în fata instanței de fond, și necontestată de intimata este următoarea: intimata, S.C. T. I. S.R.L. S. M. este persoana juridica română organizata sub forma societății cu răspundere limitata și are ca asociați, recurentul și pe d-nul C. T. S. , ambii deținând 50% din capitalul social. Societatea are 2 administratori, recurentul și d-nul C. T. S. . La data de 11.07.2011 are loc Adunarea Generala a Asociaților, la sediul social al societății, adunare convocata de administratorul C. T. S. , cu un singur punct pe ordinea de zi: revocarea recurentului din funcția de administrator.
La adunarea generală a asociaților participa ambii asociați, d-nul C. T. S. votând pentru revocarea recurentului din funcția de administrator, iar recurentul votând împotriva. Faptele sunt consemnate în Procesul Verbal al Adunării Generale întocmit de recurent și comunicat celuilalt asociat, prin poștă, cu confirmare de primire. Cu toate acestea, asociatul C. T. S. întocmește Procesul Verbal al Adunării Generale nr. 23/11.07.2011 precum si Hotărârea nr. 5/11.07.2011 prin care, Adunarea Generala a Asociaților hotărăște revocarea sa din funcția de administrator. Atât procesul verbal cât și hotărârea sunt semnate doar de asociatul C. T. S.
Principiile și Temeiurile de drept incidente în speță, din punctul de vedere al recurentului sunt următoarele:
Pentru adoptarea oricărei hotărâri de către adunarea generala a asociaților, în cazul societăților cu răspundere limitata, este necesara întrunirea cumulativa a doua majorități absolute: majoritatea de persoane si majoritatea de capitaluri (art. 192 alin.1 Legea nr.31/1990). Aceasta este regula generală, care suporta o singura excepție: în afara de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. Actul Constitutiv al societății T. I. prin art. 11 alin. 3 (Contractul de Societate) reia prevederile legale, menținând necesitatea existentei celor 2 majorități absolute: majoritatea de persoane si majoritatea de capitaluri.
Legea societăților comerciale prevede ca regulă specială, în cazul modificării actelor constitutive, suplimentar față de regula generala, necesitatea ca toți asociații să fie de acord cu modificările propuse, nemodificând cerința majorității absolute de capitaluri (art. 192 alin2 Legea nr.31/1990). Astfel, pentru modificarea actelor constitutive, (revocarea administratorului intrând în aceasta categorie) este necesara o hotărâre a Adunării Generale care să fie luată cu unanimitate de persoane și majoritate absoluta de capitaluri.
Art. 192 alin. 2 prevede 2 derogări posibile de la cerința unanimității de persoane: "în afara de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel". În actul constitutiv nu exista o prevedere contrară, în discuție rămânând doar existenta unei prevederi legale. In cuprinsul procesului verbal al adunării generale, d-nul C. T. S. invoca existența unei prevederi legale contrare respectiv situația reglementată de art. 79 alin.1 din Legea nr.31/1990. Nu ne aflăm în situația reglementata de art.79 alin.1, nu exista pentru operațiunea juridica propusa adunării generale - revocarea sa din funcție - nu există interese contrare între recurent și societatea T. I. Faptul că deține funcția de administrator în societatea E. R. , nu face ca, din punct de vedere juridic operațiunea propusa adunării generale sa fie susceptibila de abordare diferita în funcție de interesele sale sau ale societății T. I.
Ar fi fost aplicabilă aceasta prevedere legala dacă, actul supus aprobării Adunării Generale a T. I. ar fi un ipotetic act juridic (ex. contract de vânzare cumpărare ) între cele 2 societăți sau între societatea T. și recurentul personal. Atunci și doar atunci ar exista interese contrare care să justifice aplicarea art.79. alin.1. C. T. S. din momentul convocării AGA, excede normelor legale și statutare, interesul societății născându-se ulterior adoptării hotărârii adunării generale. În aceste condiții, este evident că, lipsind recurentul de dreptul de vot în adunarea generală, prin hotărârea AGA atacată, interesul asociatului C. se transforma în interesul societății, însă doar ulterior adoptării hotărârii. La momentul desfășurării adunării generale existau doar interesele contrare ale celor doi asociați. În aceeași ordine de idei, dacă legiuitorul ar fi apreciat că asociatul administrator nu are drept de vot în cadrul adunării generale având ca obiect revocarea sa din funcția de administrator, ar fi cuprins-o în mod expres sub forma unei norme juridice, în cadrul Legii 31/1990. Nu există o astfel de normă juridica, iar situația speței nu este aplicabilă prevederilor art.79 din lege, contrarietatea de interese existând doar între asociați și nicidecum între asociat și societate, interesul societății nefiind conturat la momentul desfășurării adunării AGA.
Revenind la argumentația juridica, a arătat instanței de recurs că, dacă legiuitorul a instituit o excepție de la regula unanimității de persoane pentru hotărârile AGA privind modificarea actelor constitutive, excepție reglementată de art.79 din lege, aceasta nu a instituit nici o excepție cu privire la necesitatea existentei majorității absolute de capitaluri. În prezenta speța, hotărârea a cărei anulare a solicitat-o, nu întrunește condiția majorității absolute de capitaluri, fiind anulabilă sub acest aspect.
De asemenea, caracterul mixt al societății cu răspundere limitata (societate de persoane și societate de capitaluri) conferit de prevederile Legii nr.31/1990, și de caracterul intuitu personae al relațiilor dintre asociații în societatea cu răspundere limitata. Argumentul instanței de fond, conform căruia "un asociat poate bloca discreționar votarea în AGA a revocării sale din funcția de administrator, atrage dificultăți în funcționarea societății, lucru care nu poate fi acceptat" este parțial corect, însă soluția legiuitorului prevăzută expres în actul normativ de reglementare (Legea nr.31/1990) nu este adoptarea hotărârii AGA fără îndeplinirea condiției majorității absolute de capitaluri, ci este dizolvarea societății (art. 227 alin.1 lit.e Legea 31/1990).
Pentru validitatea hotărârii adunării generale este necesara întrunirea cel puțin a dublei majorități absolute: de persoane și de capitaluri. Pentru modificarea actelor constitutive este necesară unanimitatea de persoane și majoritatea absolută de capitaluri. Aceste condiții de validitate a Hotărârii Adunării Generale nu sunt respectate de actul a cărui anulare a solicitat-o în fața instanței de fond în cadrul prezentului dosar.
În drept au fost invocate prevederile. art.304, pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinare SC";T. I. ";SRL, a solicitat instanței respingerea recursului formulat ca neîntemeiat și menținerea Sentinței Civile atacate, ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecat.
A arătat în fapt, că prin hotărârea Adunării Generale a Asociaților a SC T. I. SRL din data de 11.07.2011 asociații cu drept de vot au hotărât in unanimitate revocarea recurentului P. A. R. din funcția de administrator. Potrivit contractului de societate, societatea comercială T. I. SRL are doi asociați respectiv domnul C. T. S. și domnul P. A. R., asociații având fiecare câte 10 părți sociale, din cele 20 de părți. Fiecare dintre asociați se ocupa de administrarea societății având calitatea de administratori. În data de 12.06.2008 recurentul P. A. R. deși avea calitatea de asociat și administrator al SC T. I. SRL, al cărui obiect principal de activitate este efectuarea de inspecții ITP, a devenit asociat și administrator al SC E. R. SRL, societate comercială care are același obiect de activitate ca și societatea comercială T. I. SRL.
Ulterior, după dobândirea calității de asociat administrator al SC E. R. , dl. P. A. R. a convocat adunarea generală a asociaților SC T. I. SRL pentru a discuta propunerea sa de concediere sau reziliere a contractelor de munca a tuturor angajaților acesteia din urmă. Totodată dl. P. A. R. a solicitat în scris Registrului Auto Roman să nu mai autorizeze stația ITP care aparține SC T. I. SRL. Este evident faptul domnul P. A. R. la data adoptării hotărârii AGA a cărei anulare se cere în prezentul recurs a avut și are în continuare interese contrare societății intimate .
În consecință, instanța de fond apreciază în mod corect faptul că recurentul avea interese contrare la adoptarea hotărârii AGA a cărei anulare a fost cerută și respinge în mod justificat ca neîntemeiată acțiunea comercială a acestuia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 197 alin. 2 si art. 79 alin. 1 din Legea 31/1990 republicată și modificată.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, a reținut că este fondat, în baza prevederilor art.304 pct. 9, 312 Cod procedură civilă dispunând admiterea lui și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de societate al societății pârâte SC";T. I. "SRL, societate care are doi asociați cu cote egale de participare la capitalul social de câte 50% fiecare, respectiv reclamantul și C. T. S. , ambii asociați deținând și calitatea de administratori, stabilită prin contractul de societate.
La data de 11.07.2011 s-a convocat la sediul societății adunarea generală a asociaților, pe ordinea de zi figurând ca punct de discuție revocarea din funcția de administrator a reclamantului.
La data și ora fixată pentru ținerea ședinței s-au prezentat ambii asociați și administratori, rezultatul dezbaterilor fiind consemnat diferit, prin înscrisul olograf din care rezultă că nu au fost întrunite dispozițiile legale pentru revocarea din funcție a administratorului aflat la fila 5 în dosar, înscris contestat de pârâtă, cât și un al doilea înscris denumit proces - verbal semnat doar de asociatul C. T. S. , din care rezultă că s-a decis în unanimitate revocarea din funcție a reclamantului în condițiile în care s-a consemnat că acesta nu are drept de vot, deoarece are interese contrare în sensul vizat de art.79 alin.1 din Legea nr.31/1990.
Acest ultim proces - verbal ce consemnează hotărârea luată doar de unul din asociații societății deținând 50% din capitalul social a fost atacat de reclamant cu prezenta acțiune în nulitate, invocându-se inaplicabilitatea art.79 alin.1 din lege și neîndeplinirea condițiilor de majoritate prevăzute de lege pentru legala adoptare a hotărârii AGA.
Conform prevederilor art.79 alin.1 din Legea nr.31/1990 asociatul care într-o operațiune determinată, are pe cont propriu sau pe contul altuia interese contrare acelora ale societății, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operațiune.
Pentru a se putea reține incidența acestei prevederi legale este necesară dovedirea existenței unui interes contrar al asociatului față de cel al societății în operațiunea determinată.
În speță, nu a făcut obiectul adunării generale încheierea unei anumite operațiuni determinate, cum ar fi cea a unui contract de înstrăinare a unor bunuri ori grevare a acestora, ci revocarea din funcție a unuia dintre cei doi administratori, aspect ce nu poate fi încadrat în noțiunea de";operațiune determinată";. Pe de altă parte, nu s-a făcut nici dovada interesului contrar al asociatului administrator a cărui revocare s-a propus a fi adoptată față de cel al societății, din întreg materialul probator aflat la dosar rezultând că măsura propusă a fi luată avea la bază neînțelegerile reclamantului cu celălalt asociat administrator. Emiterea adresei de către reclamant către RAR prin care acesta își manifesta dezacordul față de reautorizarea funcționării societății a avut ca punct de pornire tocmai aceste neînțelegeri cu celălalt asociat, fapt ce rezultă expres din conținutul înscrisului respectiv. De asemenea, faptul că unii dintre angajații societății au ales să părăsească firma, s-a datorat tot neînțelegerilor dintre cei doi asociați, aspect ce rezultă din depoziția martorului audiat în primă instanță, aflată la fila 179.
În aceste condiții, în care rezultă doar lipsa de colaborare dintre cei doi asociați cu părți egale de participare la capitalul social și administratori în același timp, neînțelegeri legate de modul de conducere și desfășurare a activității, nu se poate reține incidența prevederii legale invocate de asociatul ce a adoptat hotărârea atacată de către celălalt asociat, respectiv existența unui interes contrar față de societate al celuilalt asociat, fiind evidente interesele contrare dintre asociați și nu cele dintre aceștia și societatea însăși. Faptul că reclamantul mai deține părți de interese într-o altă societate cu obiect de activitate similar, nu echivalează în mod automat cu existența unui interes contrar al acestuia față de societatea pârâtă, câtă vreme obiect al deliberărilor adunării generale nu l-a reprezentat încheierea vreunei operațiuni în raport de societatea respectivă terță, iar operațiunile pe care le-a întreprins în cadrul societății pârâte invocate au avut la bază neînțelegerile cu celălalt asociat și procesul aflat pe rolul instanțelor decurgând din aceleași neînțelegeri.
Prin urmare, raportat la cele arătate mai sus nu se poate reține în cauză incidența prevederii legale reținute în cuprinsul procesului - verbal de ședință ca temei al blocării dreptului de vot al reclamantului în cadrul adunării generale.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține asimilarea cazului contrarietății de interese cu societatea, reținut prin hotărârea recurată și care ar fi implicat necesitatea abținerii asociatului administrator de la vot și nu blocarea dreptului său de vot, pentru valabila adoptare a hotărârii este necesară respectarea condițiilor de cvorum și majoritate prevăzute de lege pentru adoptarea ei.
În cauză, astfel cum rezultă din contractul de societate aflat la dosarul cauzei reclamantul a fost numit în funcția de administrator prin actul constitutiv al societății, situație în care pentru revocarea sa din funcție este necesară existența votului unanim al asociaților, fiind vorba despre o modificare a actului constitutiv.
Dispozițiile art.192 alin.3 din Legea nr.31/1990, stipulează că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv, este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
Cum, în cauză hotărârea AGA atacată a fost adoptată doar prin votul asociatului ce deține 50% din capitalul social al societății, nu se poate reține îndeplinirea cerinței legale prevăzute în textul legal mai sus arătat.
Și dacă s-ar accepta teza că revocarea administratorului societății numit prin act constitutiv nu ar reprezenta o modificare a actului constitutiv, în cauză nu sunt îndeplinite nici cerințele de majoritate absolută a asociaților și părților sociale prevăzute de art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990, majoritatea prevăzută de lege nefiind întrunită doar cu votul unui asociat ce deține 50% din capitalul social . Nici dacă se elimină din calcul cvorumului și majorității necesare, partea de capital social deținută de asociatul administrator care ar trebui să se abțină de la votul privind revocarea sa din funcție, partea din capital rămasă nu este suficientă pentru adoptarea unei hotărâri cu majoritatea prevăzută de lege.
Este adevărat că există posibilitatea ca administratorul asociat a cărui revocare este pusă în discuție, să poată bloca discreționar revocarea sa din funcție, fapt ce ar putea crea dificultăți în funcționarea societății, însă această consecință asupra funcționării societății nu poate justifica adoptarea unei hotărâri cu nerespectarea prevederilor legale, legiuitorul stabilind alte modalități de reglementare a situației.
În aceste condiții, nu se poate reține legalitatea hotărârii adoptate de societate doar de către unul dintre asociații societății, ce nu deține majoritatea prevăzută de lege pentru adoptarea valabilă a hotărârii.
Pentru aceste considerente, apreciindu-se fondate motivele de recurs invocate, a dispus admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, conform dispozitivului prezentei decizii.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanța a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 4529,5 lei, cheltuieli de judecată în favoarea recurentului.
| ← Despăgubiri civile. Datorie vamală. Accesorii aferente... | DESPAGUBIRE CONTRACTUALA. Art.969, art.970, art.1073 Cod civil. → |
|---|
