Regimul juridic al prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită în noul Cod de procedură civilă
| Comentarii |
|
Art.706 alin. 1 noul Cod Procedură Civilă
Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de trei ani dacă nu este precizat un alt termen special.
Prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea părţii interesare, astfel că instanţa nu o poate invoca din oficiu, potrivit art.706 alin. 1 NCPC
(Decizia civilă nr.2884/11 septembrie 2013)
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr.1484/205/2013 la data de 21.03.2013, creditoarea T.I.A., prin Biroul Individual al Executorului Judecătoresc M. M. I., a solicitat încuviinţarea executării silite prin toate formele de executare prevăzute de lege asupra bunurilor şi veniturilor debitorului P.G.N., pentru recuperarea sumei de 2.700 lei, actualizată cu rata inflaţiei, reprezentând contravaloare pensie întreţinere lunară la care debitorul a fost obligat conform sentinţei civile nr.1567/26.09.2005 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, la care se adaugă şi cheltuielile de executare.
Prin încheierea de şedinţă din data de 21.03.2013 pronunţată de Judecătoria Câmpulung s-a respins cererea formulată de creditoare, reţinându-se că sentinţa civilă a cărei executare se solicită este pronunţată la data de 26.09.2005, fiind definitivă şi irevocabilă prin neapelare.
A mai reţinut instanţa că s-a prescris dreptul creditoarei de a obţine executarea silită prevăzută de art.705 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel creditoarea T. I.A., solicitând admiterea apelului şi modificarea hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de încuviinţare a executării silite a obligaţiei stabilite în sarcina debitorului P. Gh..
În motivarea apelului s-a arătat că prin sentinţa civilă nr.1567/26.09.2005, ce constituie titlu executoriu, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, debitorul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data de 22.06.2005 şi până la majoratul acesteia.
A mai arătat apelanta că obligaţia de a plăti pensia de întreţinere reprezintă o prestaţie succesivă. Luând în considerare termenul de prescripţie de trei ani şi ultima prestaţie, respectiv luna martie 2010, precum şi data la care s-a formulat cererea, apelanta consideră că obligaţia de plată a pensiei de întreţinere stipulată în titlul executoriu nu este prescrisă. Mai mult, debitorul nu şi-a executat niciodată obligaţia dispusă în sarcina sa prin sentinţa civilă nr.1567/2005.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.83/07.05.2013, a respins apelul ca nefondat reţinând următoarele:
Potrivit art.705 alin.1 şi 2 Cod procedură civilă, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.
În speţă, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea a început să curgă în anul 2005 şi s-a prescris în anul 2008.
Conform art.706 alin.2 Cod procedură civilă, dispoziţii legale incidente în cauză având în vedere natura obligaţiei stabilită în sarcina pârâtului prin sentinţa civilă nr.1567/2005 (obligaţie de întreţinere), dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului nu s-a prescris, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu pe calea unui nou proces fără a i se putea opune existenţa autorităţii de lucru judecat.
Având în vedere că prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie fără ca legiuitorul să distingă după cum titlul executoriu prevede o obligaţie simplă sau cu executare succesivă, creditoarea va putea obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului nu s-a prescris.
În consecinţă, tribunalul a constatat că susţinerile apelantei nu sunt fondate, instanţa de fond în mod corect respingând cererea formulată de creditoare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, creditoarea T. I.-A. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate arătând, în esenţă, că obligaţia de plată a pensiei de întreţinere stipulată în titlul executoriu nu este prescrisă, creditoarea având posibilitatea de a solicita executarea acesteia în termen de 3 ani de la majoratul minorei, adică până la data de 01.02.2022.
S-a mai arătat că fiind vorba de o procedură necontencioasă, instanţa nu avea dreptul să invoce, din oficiu, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, care putea fi soluţionată doar pe calea contestaţiei la executare.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii apelului cu consecinţa admiterii cererii de încuviinţare a executării silite.
Prin decizia nr.2884/11.09.2013, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I civilă, a admis recursul formulat de creditoare, a casat sentinţa şi încheierea şi a trimis cauza spre rejudecare, la Judecătoria Câmpulung.
Pentru a hotărî astfel, Curtea reţinut următoarele:
Criticile formulate prin recurs, ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art.488 al.1 pct.5 Cod procedură civilă, sunt fondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Deşi instanţa de apel se referă în motivarea soluţiei sale la disp. art.705 al.2 Cod procedură civilă, tribunalul nu a avut în vedere şi disp. art.706 al.1 Cod procedură civilă, care stabilesc expres faptul că, prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.
Or, în cauza de faţă, prescripţia nu a fost invocată de debitor, ci de instanţă, ceea ce contravine dispoziţiilor imperative ale art.706 al.2 Cod procedură civilă, având în vedere că cererea de executare de faţă a fost formulată după data de 15.02.2013, data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.
Mai mult, debitorul care ar fi putut invoca prescripţia nu a fost citat în cauză la instanţa de fond, iar prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu se putea invoca decât în procedura contencioasă a contestaţiei la executare, în care se putea analiza şi natura obligaţiei stabilită prin titlul executoriu şi caracterul de prestaţie succesivă a obligaţiei de plată până la majoratul minorei.
Faţă de aceste considerente, se constată că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele art.488 al.1 pct.5 Cod procedură civilă, precum şi cele ale art.498 al.2 Cod procedură civilă, având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cererea pe excepţie şi nu pe fond, soluţie menţinută de instanţa de apel.
În consecinţă, Curtea, în baza textelor de lege susmenţionate, a admis recursul de faţă, a casat sentinţa tribunalului şi încheierea judecătoriei pronunţată la data de 21.03.2013 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
| ← Aplicarea legii civile în timp | Rolul activ al instanţei de judecată. Principiul disponibilităţii → |
|---|
pensia sau de la cea din apel fiind si definitiva?