Aplicarea legii civile în timp
| Comentarii |
|
Art. 6 alin. 2 Noul Cod Civil
Legea nouă nu se aplică situaţiilor juridice anterioare constituite, modificate sau stinse şi nici efectelor produse anterior intrării sale în vigoare-art.6 alin.2 N.C.C.
Efectele juridice produse în baza unui raport juridic nu se pot modifica printr-o lege nouă deoarece suveranitatea legii vechi trebuie să fie respectată.
(Decizia civilă nr.2808/05 septembrie 2013)
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 4.07.2012, reclamantele T.E., I.C. şi G.M., în calitate de moştenitoare ale autorului comun T.I. au chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să calculeze şi să reţină asupra pensiei contribuţia de asigurări sociale de sănătate numai pentru suma ce depăşeşte 740 lei, precum şi să restituie sumele nelegal reţinute cu acest titlu, începând cu data de 1-01-2011, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că autorul comun s-a pensionat pentru limită de vârstă, însă din luna ianuarie 2011 i s-a reţinut C.A.S.S. cu încălcarea dispoziţiilor legale, care prevăd că baza lunară de calcul o reprezintă veniturile ce depăşesc suma de 740, contribuţia calculându-se la diferenţă, iar nu asupra întregii pensii.
Tribunalul Argeş, Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr.8899/17.12.2012, a respins ca rămasă fără obiect cererea, reţinând următoarele:
Autorul comun, astfel cum rezultă din cupoanele de pensie depuse la dosar, a fost titularul unei pensii ce depăşeşte suma de 740 lei, fiind-i deci aplicate, începând cu data de 1.01.2011, dispoziţiile art.257 alin.22, art.259 alin.2 din Legea nr.95/2006, modificată prin O.U.G. nr.107/2010, coroborate cu art.2969din O.U.G. nr.117/2010.
În baza acestor dispoziţii, pârâta a reţinut din dreptul lui de pensie lunar o contribuţie de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 5,5%, procent aplicat asupra întregii sume ce constituia pensia reclamantului.
La data de 18.04.2012, în Monitorul Oficial au fost publicate deciziile nr.223/2012 şi nr.224/2012, prin care Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art.259 alin.2 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.
În consecinţă, prin art.I-III din O.U.G. nr.15/2012, s-a prevăzut că începând cu luna mai 2012, prin modificarea art.2969din Legea nr.571/2003 şi a art.257 alin.22din Legea nr. 95/2006, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă numai partea de venit care depăşeşte nivelul de 740 lei, iar orice dispoziţie contrară a fost abrogată.
De asemenea, prin art.1 din O.U.G. nr.17/2012, s-a dispus restituirea sumelor reţinute de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferenţa dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuţie de asigurări sociale de sănătate asupra întregului cuantum al pensiei şi pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuţie de asigurări sociale de sănătate asupra părţii din pensie care depăşeşte nivelul de 740 lei.
Or, obiectul prezentei cauze constă în recunoaşterea pe cale judiciară a dreptului autorului reclamantelor la aplicarea procentului ce constituie contribuţia de asigurări sociale de sănătate numai asupra sumei din pensie ce depăşeşte 740 lei, precum şi a dreptului la restituirea sumelor reţinute în perioada 1.01.2011-30.04.2012 şi asupra acestui cuantum.
Instanţaa constatat însă că aceste pretenţii, deduse judecăţii, sunt nu numai recunoscute, dar şi executate de către pârâtă, în temeiul dispoziţiilor legale invocate mai sus, aceasta procedând la sistarea reţinerii contribuţiei asupra sumei de 740 lei, precum şi la restituirea, în tranşe lunare, a sumelor reţinute în perioada 1.01.2011-30.04.2012.
În consecinţă, instanţa a apreciat că acţiunea a rămas fără obiect, aspectele privind modalitatea concretă de restituire a sumelor, în condiţiile arătate la art.1 din O.U.G. nr.17/2012 şi în H.G. nr.850/2012, nefăcând obiectul acestei cauze.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acţiunea ca rămasă fără obiect, cu consecinţa respingerii şi a cererii subsidiare privind actualizarea sumelor de bani ce se restituie, având în vedere că acest aspect a fost reglementat prin lege.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, în termen legal, au declarat recurs reclamantele T.E., I.C. şi G.M., criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală prin aceea că, deşi s-a făcut dovada calităţii de pensionar a defunctului T.I., precum şi faptul că recurentele-reclamante, în calitate de moştenitoare ale defunctului, au depus cerere la intimata-pârâtă privind reţinerile nelegale din pensia defunctului pe perioada 01.01.2011-01.01.2012, urmând a fi restituită suma totală cu coeficientul de inflaţie, instanţa a respins acţiunea nejustificat;
- în cauză sunt incidente dispoziţiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că instanţa de fond, în considerente, are motive contradictorii, nevorbindu-se de calitatea recurentelor reclamante de moştenitoare ale autorului comun şi se face menţiunea că pretenţiile reclamantului sunt recunoscute, dar şi executate de către intimata-pârâtă şi, în plus, se menţionează că au fost plătite aceste sume până la data decesului, situaţie neconformă realităţii, când, de fapt, acţiunea formulată îndeplinea toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi admisă, temeiul de drept fiind consacrat de OUG nr.17/2012, precum şi de dispoziţiile noului Cod civil, respectiv art.644, 650, 953 Cod civil.
S-a formulat întâmpinare de către Casa Judeţeană de Pensii Argeş, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizându-se că până la data decesului autorului comun erau în vigoare dispoziţiile art.257 alin.22şi art.259 alin.2 din Legea nr.95/2006, care reglementau aplicarea cotei de 5,5% şi în ceea ce priveşte pensia deţinută de către defunct, iar dispoziţiile OUG nr.15/2012, precum şi OUG nr.17/2012 pe care-şi întemeiază acţiunea recurentele-reclamante, au intrat în vigoare după data decesului defunctului T.I., care a avut loc la data de 05.01.2012, situaţie faţă de care nu există niciun temei legal pentru admiterea acţiunii.
În şedinţa din 4 aprilie 2013, recurenta-reclamantă G.M. a solicitat proba cu relaţii de la intimata-pârâtă, în sensul de a înainta la dosar actul din care să rezulte faptul că, pe perioada 01.01.2011-31.12.2011 s-ar fi restituit CASS în favoarea moştenitorilor defunctului T.I. şi care este cuantumul acestuia, precizându-se că s-a făcut dovada de către recurentele-reclamante că s-au adresat la intimata-pârâtă, cu scrisoare recomandată, situaţie ce rezultă din înscrisule de la dosar la filele 5-7, iar instanţa a admis proba cu înscrisuri solicitată de către recurenta-reclamantă.
Ulterior, la fila 32 din dosar, s-au formulat precizări de către intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Argeş, care a arătat că, întrucât defunctul T. I. a decedat în luna ianuarie 2012, nu i-au fost restituite sumele cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, motivat de faptul că OUG nr.17/2012, prin care s-a prevăzut posibilitatea restituirii acestor sume, a intrat în vigoare la data de 18.05.2012, respectiv ulterior decesului acestuia.
Prin decizia nr.2808/05.09.2013, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentele-reclamante.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte critica ce vizează aplicabilitatea dispoziţiilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă, se reţine de către Curte că, într-adevăr, există o contradicţie în considerentele sentinţei instanţei de fond, deoarece se menţionează calitatea de reclamant în promovarea acţiunii în loc de reclamante, cum era corect, şi se precizează, de asemenea, că a avut loc o plată a sumei ce face obiectul acţiunii în mod nejustificat, fără ca prima instanţă să facă vorbire de defunctul T. I. şi de îndreptăţirea legală sau nu la restituirea sumelor către moştenitorii acestuia, respectiv către recurentele-reclamante.
Însă, această motivare contradictorie a instanţei de fond nu poate să conducă la schimbarea soluţiei în recurs, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, situaţie faţă de care prima critică este nefondată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente.
Astfel, autorul comun T. I. a decedat la data de 05.01.2012, dată la care dispoziţiile art.259 alin.2 din Legea nr.95/2006 erau în vigoare şi şi-au produs efecte juridice.
Abia la data de 18.04.2012, dată la care autorul comun al recurentelor nu mai era în viaţă, au intervenit Deciziile Curţii Constituţionale nr.223 şi 224/2012, prin care s-a constatat că dispoziţiile art.259 alin.2 din Legea nr.95/2006 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5% se aplică numai asupra veniturilor din pensii, care depăşesc 740 de lei, motiv pentru care numai de la acea dată, respectiv din luna mai 2012, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Argeş a procedat la neaplicarea procentului de 5,5% tuturor pensionarilor ale căror pensii se situează la nivelul de până la 740 lei.
Potrivit dispoziţiilor art.147 alin.4 din Constituţia României coroborate cu art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992, deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor şi nu îşi produc efecte retroactiv.
În speţa dedusă judecăţii este vorba de principiul neretroactivităţii legii, acesta fiind un principiu care conţine regula de drept potrivit cu care legea nouă nu se aplică situaţiilor juridice anterior constituite, modificate sau stinse şi nici efectelor produse de asemenea situaţii juridice dacă acestea au fost realizate înainte de intrarea în vigoare a legii noi.
Pe de altă parte, în legătură cu principiul neretroactivităţii legilor, Curtea Constituţională a constatat că, potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până la apariţia unei alte legi care o abrogă în mod explicit sau implicit.
Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării legii noi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
A decide că, prin dispoziţiile sale, legea nouă ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce flagrant principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile.
Cum pretenţiile de faţă ale recurentelor-reclamante se situează pe perioada ianuarie 2011-31 decembrie 2011, dată la care autorul comun trăia, pe acea perioadă erau în vigoare dispoziţiile art.259 alin.2 din Legea nr.95/2006, care şi-au produs astfel efectele juridice.
Este adevărat că recurentele-reclamante îşi întemeiază prezenta cerere pe OUG nr.17/2012, introdusă de legiuitor în baza deciziilor Curţii Constituţionale şi pentru considerente de echitate, s-a dispus restituirea în favoarea pensionarilor a sumelor reţinute începând cu data de 01.01.2011 conform graficului eşalonat ce rezultă în mod expres din HG nr.850/2012, însă la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, autorul comun Tarciatu Ion decedase, situaţie faţă de care nu avea cum să se nască dreptul moştenitorilor acestuia privind restituirea acestor sume.
Acest drept ar fi existat dacă autorul comun ar fi trăit la data intrării în vigoare a OUG nr.17/2012 şi eventual vocaţia succesorilor acestuia la dreptul solicitat prin acţiunea de faţă.
Referirea recurentelor-reclamante la dispoziţiile noului cod civil excede cadrului procesual de faţă, atâta vreme cât solicitarea acestora rezultă din aplicarea OUG nr.17/2012, reglementare specială, ştiut fiind că aceste reglementări speciale derivă de la aplicarea dreptului comun potrivit principiului de drept „specialia generalibus derogant”.
Reţinând deci, pentru considerentele avute în vedere de Curte, că soluţia respingerii acţiunii este legală, instanţa, în baza dispoziţiilor art.312 şi art.316 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentele-reclamante.
<
| ← Condiţiile formulării cererii de repunere în termen | Regimul juridic al prescripţiei dreptului de a obţine... → |
|---|
