Revizuire decizie. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Deşi este îndeplinită condiţia referitoare la constatarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei încălcări a drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de convenţie, respectiv art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil, în cauză nu sunt îndeplinite celelalte două condiţii referitoare la persistenţa consecinţelor grave ale încălcării şi la imposibilitatea remedieri consecinţelor produse, în alt mod decât prin revizuirea hotărârii pronunţate. Aceasta pentru că, încă de la data sesizării Curţii Europene a Drepturilor omului în anul 2005, cauza revizuienţilor dedusă spre judecată Curţii de Apel fusese soluţionată prin pronunţarea deciziei nr. 813/10.11.2004, situaţie în care nu se poate considera că persistă consecinţele încălcării art.6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sub aspectul referitor la durata procedurii şi că nu s-au remediat consecinţele produse. Rezultă că ultimele două condiţii prevăzute de art. 322 pct. 9 C.proc.civ., mai sus precizate, nu sunt îndeplinite.
Secţia a II-a civilă, maritimă şi fluvială, Decizia nr. 706 din 12 octombrie 2011
Prin cererea înregistrată sub nr. 731/44/2011 la Curtea de Apel Galați, revizuienții ATM și MM au solicitat revizuirea deciziei nr. 813/10.11.2004 a Curții de Apel Galați, în temeiul art. 322 pct. 9 C.proc.civ. și acordarea de către Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice a unei reparații adecvate în sumă de 1.384.343 euro, în temeiul art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca urmare a încălcării art. 6 parag. 1 din Convenție, constatată de Curtea Europeană prin decizia din 12.04.2011.
Motivând, în fapt, cererea de revizuire, revizuienții au arătat că prin cererea nr. 23311/2005 au sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la încălcarea de către România a art. 6 parag. 1 din Convenție, ca urmare a pronunțării de către Curtea de Apel Galați a deciziei nr. 813/10.11.2004.
S-a mai arătat că hotărârea a cărei revizuire se solicită a rămas în vigoare, continuă să-și producă efectele prin consecințele grave ale încălcării dreptului la care face referire decizia Curții Europene iar înlăturarea acestor consecințe nu poate fi realizată decât prin revizuirea acestei hotărâri.
întrucât prin decizia din 12.04.2011 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea de către România a art. 6 parag. 1 din Convenție acest fapt determină în mod implicit, în opinia revizuienților, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.
Revizuienții susțin că motivele de fond pentru care se impune revizuirea deciziei nr. 813/2004 sunt identice cu motivele de recurs formulate prin cererea soluționată prin decizia nr. 813/2004 a Curții de Apel Galați reiterând motivele de recurs.
în baza dispozițiilor art. 327 alin. (1) C.proc.civ., față de motivele expuse revizuienții solicită încuviințarea cererii de revizuire având drept consecință desființarea în întregime a deciziei nr. 813/2004 a Curții de Apel Galați și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2140/19.08.2003 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cât privește cererea de acordare de către Statul Român a unei reparații adecvate, această cerere a fost disjunsă prin încheierea din 07.09.2011 a Curții de Apel și s-a dispus formarea unui nou dosar, pentru a se pune în discuție necompetența materială a Curții de Apel în soluționarea acestei cererii.
în vederea soluționării cererii de revizuire s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 179/44/2003 (nr. vechi 1502/C+C/2003) în care s-a pronunțat decizia nr. 813/10.11.2004 a Curții de Apel Galați.
S-au citat legal intimații B.O., H..P, L.A., L.C., M.G., O.V., recurenti în dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere și intimata SC SVM AB SA.
Intimații B.O. și L.C. au solicitat respingerea cererii de revizuire întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C.proc.civ.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului reține că cererea de revizuire formulata de revizuienții A.T.M. și M.M. pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 C.proc.civ. este nefondată, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din conținutul Deciziei din 12.04.2011 a Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că revizuienții, în calitate de solicitanți, invocând art. 6 parag. 1 din Convenție s-au plâns de lungimea și de încălcarea procedurilor de judecată, astfel încât instanțele naționale au apreciat în mod greșit probele și au interpretat, în mod greșit, dispozițiile legale în cauza în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 813/10.11.2004 a Curții de Apel.
Se arată în decizie că solicitanții au ridicat, de asemenea, diferite alte plângeri cu privire la aceleași seturi de proceduri, nominalizând respectarea dreptului lor la proprietate, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin scrisoarea din 29 septembrie 2009, Guvernul a trimis Curții Europene o declarație unilaterală prin care a declarat recunoașterea sa asupra încălcării art. 6 parag. 1 al Convenției cu privire la lungimea procedurilor. Prin această declarație s-a prevăzut că Guvernul este pregătit să achite solicitanților drept justă satisfacție suma de 1500 euro, sumă pe care o consideră rezonabilă în raport cu practica Curții. Această sumă s-a acordat pentru acoperirea tuturor pagubelor ca si a costurilor și drepturilor și este liberă de orice taxe ce ar putea fi aplicabile plății în conturile personale ale solicitanților în cadrul a trei luni de la data notificării deciziei, în conformitate cu art. 37 pct. 1 al Convenției.
Prin decizia din 12.04.2011 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat nota de condițiile din declarația guvernului responsabil sub art. 6 parag. 1 din Convenție, cu privire la lungimea procedurilor și a decis să elimine cererile (printre care și cererea nr. 23311/05 formulată de solicitanții M.M. și A.T.M. din lista de cazuri în concordanță cu art. 37 paragr. 1 (c) al Convenției.
Ca urmare a deliberării Curții Europene, expusă în cuprinsul deciziei din 12.04.2011, se arată că „având în vedere natura admisibilității conținută în declarațiile guvernamentale precum și sumele în compensație propuse, care sunt comparabile cu cele acordate în cazuri similare”, Curtea consideră că nu se mai justifică să continue examinarea plângerilor referitoare la durata procedurilor.
Prin aceeași decizie, Curtea Europeană a declarat inadmisibile restul solicitărilor mai exact, cererile solicitanților referitoare la încălcări aparente ale drepturilor și libertăților specificate în prevederile art. 6 parag. 1 art. 9, 13 și 14 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție.
Potrivit art. 322 pct. 9 C.proc.civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate”.
Prin raportare la textul art. 322 pct. 9 C.proc.civ. mai sus enunțat rezultă că cererea de revizuire în acest caz trebuie să îndeplinească în mod cumulativ cele trei condiții și anume: Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale garantate de Convenție printr-o hotărâre judecătorească; consecințele grave ale încălcării să continue să se producă și să se constate imposibilitatea remedierii consecințelor produse în alt mod decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Analizând aceste condiții, în raport de situația din cauza dedusa judecății, Curtea constată că prin hotărârea pronunțată, ce constituie premisa cererii de revizuire, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat notă pe baza declarației unilaterale a Guvernului român că s-a încălcat art. 6 parag. 1 din Convenție cu privire la lungimea procedurilor astfel că prima condiție este îndeplinită.
Deși este îndeplinită condiția referitoare la constatarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei încălcări a drepturilor și libertăților fundamentale garantate de convenție, respectiv art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului., referitoare la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, în cauză nu sunt îndeplinite celelalte două condiții referitoare la persistența consecințelor grave ale încălcării și la imposibilitatea remedieri consecințelor produse, în alt mod decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Aceasta pentru că, încă de la data sesizării Curții Europene a Drepturilor omului în anul 2005, cauza revizuienților dedusă spre judecată Curții de Apel fusese soluționată prin pronunțarea deciziei nr. 813/10.11.2004, situație în care nu se poate considera că persistă consecințele încălcării art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sub aspectul referitor la durata procedurii și că nu s-au remediat consecințele produse.
Rezultă că ultimele două condiții prevăzute de art. 322 pct. 9 C.proc.civ., mai sus precizate, nu sunt îndeplinite.
Cauza revizuienților aflată pe rolul instanțelor naționale a fost soluționată anterior înregistrării cererii pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului iar pentru durata nerezonabilă a procedurii, revizuienții au primit o sumă de bani de natură să acopere toate pagubele și costurile suportate. Față de consecințele expuse, Curtea reține că cererea de revizuire nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 322 pct. 9 C.proc.civ. și o va respinge, ca nefondată.
(Judecător Rodica Dorin)
| ← Contestaţia în anulare prin care se invocă o neregularitate... | Compensarea legală a unei creanţe deţinută de o societate... → |
|---|
