Revizuirea – cale extraordinară de atac. Înscris nou – noţiune. Inexistenţa unui „defect fundamental”. Distincţie între „circumstanţe noi” şi „circumstanţe nou descoperite” în jurisprudenţa CEDO
| Comentarii |
|
În jurisprudenţa CEDO s-a reţinut în mod constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental”, care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situaţia în care el este/ devine cunoscut în cursul procesului, atunci părţile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza Stanca Popescu c. României). CEDO a apreciat că reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, numai „circumstanţele nou descoperite”, iar nu „circumstanţele noi”. Circumstanţele care au legătură cu cazul, existaseră în cursul procesului şi nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului, sunt „nou descoperite”, în timp ce circumstanţele care privesc cazul, dar au luat naştere după proces, sunt „noi”. Simpla divergenţă de păreri, chiar şi între doi experţi, nu va putea reprezenta un asemenea defect fundamental şi nu justifică desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat (cauza Stanca Popescu c. României, hotărârea din 7.07.2009; cauza Pradevnaia împotriva Rusiei, cerere nr. 69529/01, hotărârea din 18.11.2004).
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 58 din 6 iulie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 626/36/2011 revizuentul C.P. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.G., revizuirea deciziei civile nr. 27/FM/28.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr. 755/212/2005, cu consecința desființării deciziei pronunțate în recurs și rejudecarea căii de atac în raport de înscrisul nou - raport de expertiză tehnică extrajudiciar, cu privire la imobilul supus partajului, înscris obținut după data soluționării căii de atac a recursului.
în motivarea cererii de revizuire se arată că prin decizia nr. 27/FM/28.03.2011, Curtea de Apel Constanța a respins cererea recurentului reclamant de a exclude din masa de partaj terenul lot. 525 mp (lot 160) și construcția edificată pe acesta în satul Schitu, comuna Costinești, str. T. nr. 10, jud. Constanța, instanța de recurs preluând evaluarea bunului descris mai sus făcută în apel, respectiv valoarea de 728.903.320 lei, care depășea cu mult valoarea de piață de la momentul soluționării cauzei.
La termenul din 15.03.2011, revizuentul a solicitat SC M.B.C. SRL (membră ANEVAR) să întocmească un raport de expertiză privitor la valoarea imobilului din satul Schitu, comuna Costinești, din care să reiasă valoarea de piață a acestui imobil, cerere înregistrată sub nr. 3034/15.03.2011.
Deși urma ca expertiza să se efectueze în termen de 1 săptămână, până la momentul soluționării recursului, partenerul contractual nu și-a îndeplinit obligația, lucrarea fiind comunicată revizuentului abia la data de 7 mai 2011.
Se apreciază că acest raport de expertiză este deosebit de important în stabilirea loturilor aferente operațiunii de partaj a bunurilor comune, astfel că în mod greșit, în lipsa evaluării corecte și actuale, instanța a apreciat că valoarea imobilului din Costinești este de 728.903,32 lei, pe când documentul recent - expertiza extrajudiciară - atestă o valoare de maxim 136.400 euro.
întrucât în perioada 15.03.2011 - 30.03.2011, recurentul a fost împiedicat de sănătate să ia legătura cu societatea care efectua expertiza extrajudiciară a imobilului, raportul de expertiză a fost finalizat și comunicat revizuentului la data de 7.05.2011, dată în raport de care se impune a se calcula termenul de 1 lună pentru promovarea cererii de revizuire.
în drept, se invocă dispozițiile art. 322 pct. 5 C.proc.civ.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de intimata pârâtă C.G., s-a precizat poziția procesuală a acesteia în raport de cererea de revizuire, intimata solicitând respingerea cererii, motivat de faptul că nu sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C.proc.civ.
Curtea, analizând cererea de revizuire în raport de criticile revizuentului și de dispozițiile art. 322 pct. 5 C.proc.civ., constată următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.
Art. 322 pct. 5 teza I C.proc.civ. prevede că revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Din analiza acestor condiții de admisibilitate, rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată. Astfel, în literatura de specialitate s-a subliniat faptul că, noțiunea de „înscris” trebuie luată în accepțiunea ei restrânsă, necuprinzând declarații de martori chiar autentificate, rapoarte de expertiză, mărturisiri. în al doilea rând, înscrisul trebuie să fie opozabil părții adverse, deci dacă aceasta nu a participat la operațiunea contestată prin înscris, este necesar ca înscrisul respectiv să fi dobândit dată certă (G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă, comentat și adnotat, Ed. All, București, 1994, p. 566).
în speță, se reține că „înscrisul” nou invocat de revizuent îl constituie un raport de expertiză extrajudiciară, întocmit, fără convocarea părții adverse, după pronunțarea hotărârii din recurs, la solicitarea exclusivă a revizuentului.
Acceptând chiar o interpretare mai extinsă a noțiunii de „înscris”, în sensul că și raportul de evaluare a imobilului s-ar încadra în această categorie, Curtea constată că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ celelalte condiții de admisibilitate a revizuirii impuse de art. 322 pct. 5 C.proc.civ., dar și de jurisprudența CEDO, care impune ca desființarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat să nu poată interveni decât pentru „defecte fundamentale” ale hotărârii, care au devenit cunoscute instanței numai după terminarea procesului.
Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenție, ale cărui dispoziții relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune, printre altele, ca atunci când instanțele pronunță o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie contestată (hotărârea Brumărescu împotriva României, 28 octombrie 1999, Culegere de hotărâri și decizii, 1999 - VII, parag. 61, CEDO).
Acest principiu subliniază faptul că niciuna din părți nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o reaudiere și o nouă decizie într-o cauză. Atribuția de revizuire a instanțelor superioare ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare, neîndeplinirea justiției, și nu pentru substituirea unei revizuiri.
Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a avea două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru reexaminare. îndepărtarea de la principiul respectiv este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu caracter substanțial și convingător (cauza Riabik împotriva Rusiei nr. 52854/1999, parag. 52, CEDO 2003-X; cauza Stanca Popescu împotriva României nr. 8727/03, hotărârea din 7 iulie 2009).
în jurisprudența CEDO s-a reținut în mod constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental”, care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului; în situația în care el este/ devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza Popescu Stanca contra României).
CEDO a apreciat că reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, numai „circumstanțele nou descoperite”, iar nu „circumstanțele noi”. Circumstanțele care au legătură cu cazul, existaseră în cursul procesului și nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului, sunt „nou descoperite”, în timp ce circumstanțele care privesc cazul dar au luat naștere după proces sunt „noi”.
Simpla divergență de păreri, chiar și între doi experți, nu va putea reprezenta un asemenea defect fundamental și nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat (cauza Stanca Popescu c. României, hotărârea din 7 iulie 2009; cauza Pradevnaia împotriva Rusiei, cerere nr. 69529/01, hotărârea din 18.11.2004).
în speță, se reține că valoarea de piață a imobilului din satul Schitu, comuna Costinești, inclus în masa bunurilor comune, a constituit o cauză de contestare a legalității hotărârii primei instanțe, atât în apel, cât și în recurs, reclamantul C.P. apreciind că valoarea stabilită de experții judiciari, atât în prima expertiză, cât și în contraexpertiză cu 3 experți este exagerat de mare, în raport cu prețul practicat pe piața liberă.
Prin urmare, valoarea apreciată ca fiind foarte mare a acestui imobil și expertiza extrajudiciară realizată ulterior soluționării recursului pentru susținerea acestei opinii a recurentului, nu pot fi apreciate ca fiind „circumstanțe nou descoperite” și asimilate unor defecte fundamentale, necunoscute de judecător cu ocazia soluționării căilor de atac (apel și recurs); expertiza extrajudiciară prezintă practic un alt punct de vedere cu privire la valoarea unui element al patrimoniului comunitar al soților și nu justifică desființarea hotărârii Curții de Apel Constanța pronunțată în recurs.
De altfel, se reține că nu s-a făcut dovada că evaluarea imobilului nu s-a făcut în recurs dintr-o cauză mai presus de voința părților sau că raportul de expertiză a fost reținut de partea adversă, așa cum prevede art. 322 pct. 5 C.proc.civ., această probă fiind disponibilă cu ocazia soluționării căii de atac, în măsura în care recurentul ar fi dat dovada unui comportament diligent, prin propunerea și administrarea tuturor probatoriilor conform exigențelor dispozițiilor art. 305 C.proc.civ. coroborat cu art. 316 și art. 292 C.proc.civ.
Astfel, din analiza dosarului civil nr. 626/36/2011, se reține că recurentul C.P., deși în cererea de recurs și-a exprimat nemulțumirea cu privire la creanța majorată datorată fostei soții prin supraevaluarea imobilului din Costinești, acesta nu a propus administrarea de probatorii noi cu privire la valoarea pe care o aprecia la acel moment ca fiind cea reală și corectă - nici prin cererea declarativă de recurs și nici la prima zi de înfățișare.
Instanța de recurs a constatat la termenul de judecată din 7.11.2011, ca urmare a punerii în discuția părților a problemei ce viza completarea materialului probator administrat în instanțele de fond și de apel, că prin nota de probatorii depusă la dosar de avocatul recurentului reclamant, nu se relevă existența altor probe decât a celor deja câștigate judecății.
Mai mult, de la momentul promovării recursului - 29.10.2010 - și până la momentul închiderii dezbaterilor pe fondul recursului - 21.03.2011, recurentul reclamant a avut la dispoziție un interval de timp suficient pentru obținerea unor probe noi cu privire la valoarea de piață a imobilului litigios, recurentul nefăcând dovada efectuării unor diligențe pentru obținerea acestor probe și nici a faptului că pe toată această perioadă a fost împiedicat dintr-o cauză mai presus de voința sa, să obțină relațiile pe care le aprecia ca fiind relevante și determinante în soluționarea recursului; lipsa unui comportament diligent nefiind imputabilă instanței de recurs sau părții adverse.
De altfel, acest raport de expertiză extrajudiciară depus în instanța de revizuire nu întrunește nici condiția de a fi determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecății pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată, neputându-se specula asupra probei cu expertiză pe care și-ar fi însușit-o instanța de recurs, din considerentele deciziei civile nr. 27/FM/28.03.2011 rezultând că instanța a înlăturat proba cu expertiză efectuată de un singur expert la instanța de fond și și-a însușit opinia celor trei experți imobiliari care au realizat contraexpertiza în apel.
în concluzie, constatându-se că nu s-a făcut dovada existenței unui defect fundamental la momentul soluționării recursului, iar raportul de expertiză extrajudiciară invocat în cererea de revizuire nu întrunește cumulativ condițiile unui „înscris nou” în sensul art. 322 pct. 5 C.proc.civ., Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.P.
(Judecător Mihaela Popoacă)
| ← Sechestrul asigurător. Condiţii de admisibilitate. Drepturile... | Ordonanţă preşedinţială. Recurs nemotivat. Consecinţe → |
|---|
pronunțându-se în cauza Mitrea vs. Romania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat
că o cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei
hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect
fundamental" care poate conduce la arbitrariu...”
Așadar, dacă Instanța a Apreciat greșit probele, în sensul că proba a existat la dosar și chiar a fost semnalată prin subliniere, dar cei doi magistrați nu a văzut-o, ȘI AU
Citește mai mult
RESPINS APELUL INVOCÎND TOCAMI INSEXISTENȚA ACESTEIA, NU INTRĂ ÎN CATEGORIA ”defect fundamental” ?