Stabilire domiciliu minor. Jurisprudență Minori

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul DOLJ Decizie nr. 1 din data de 02.12.2013

DECIZIA CIVILĂ Nr.

Ședința publică de la

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Judecător

Grefier

Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă G. S. împotriva sentinței civile nr., pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr., în contradictoriu cu intimatul pârât C. V. V., având ca obiect stabilire domiciliu minor.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat T. D., pentru apelanta reclamantă G. S., lipsă, lipsă fiind și intimatul pârât C. V.V.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;

Avocat T. pentru apelanta reclamantă G. S., depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.

Avocat T., pentru apelanta reclamantă G. S., solicită admiterea apelului pentru motivele arătate, schimbarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii. În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr., pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr., s-a admis excepția necompetenței instanțelor române.

S-a respins acțiunea civilă având ca obiect majorare pensie de întreținere, formulată de reclamanta-pârâtă G S ,împotriva pârâtului-reclamant C. V. V.

S-a respins cererea reconvențională, având ca obiect stabilire locuință minoră și exercitarea autorității părintești, formulată de pârâtul - reclamant C. V. V.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr., pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta G a chemat în judecată pe pârâtul C. V. V. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună majorarea pensiei de întreținere la care acesta a fost obligat în favoarea minorei C. I. A - M, născută la data de, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii , reclamanta a arătat că în perioada 2000-2004, a întreținut relații de concubinaj cu pârâtul,iar din aceste relații a rezultat minora C I A-M, născută la data de.

A mai arătat că, prin sentința civilă nr., pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. , minora i-a fost încredințată acesteia spre creștere și educare, iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 80 de lei lunar, până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligației.

De asemenea a arătat că se impune majorarea pensiei de întreținere, întrucât nevoile minorei au crescut.

Acțiunea nu a fost întemeiată în drept .

La dosarul cauzei reclamanta a depus următoarele înscrisuri: copie de pe sentința civilă nr. a Judecătoriei Craiova, copie de pe certificatul de naștere al minorei, dovada rezidenței reclamantei și minorei în Italia și dovada că minora frecventează cursurile școlare din Biroul Școlar Regional .

La data de 31.01.2012, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii , stabilirea locuinței minorei la acesta și exercitarea autorității părintești exclusiv de către acesta.

În motivarea cererii, a arătat că din relația sa de concubinaj cu reclamanta a rezultat minora C I A-M, născută la data de 04.10.2001,care în anul 2005, a fost încredințată reclamantei.

A mai arătat că în perioada 2005- august 2011, minora a fost crescută de acesta împreună cu fratele său, iar pentru scurte perioade de timp, reclamanta a luat-o la domiciliul său și în toată această perioadă a achitat pensia de întreținere în favoarea minorei, prin mandate poștale la domiciliul pârâtei din comuna , sat..

De asemenea, a arătat că în luna august 2011, reclamanta a plecat la concubinul acesteia în Italia, luând-o și pe minoră , iar din acel moment nu a mai putut lua legătura cu minora, deși în acest interval de timp, reclamanta a mai venit în România.

Totodată, a arătat că din scurtele discuții telefonice purtate cu minora, a înțeles că reclamanta nu se ocupă de ea , o lasă zile întregi cu concubinul său și cu fratele acestuia și nu-i permite să vorbească cu acesta la telefon, decât foarte puțin.

Pârâtul a mai arătat că minora nu beneficiază de suficientă atenție din partea reclamantei , care nu îi oferă condiții normale de a se dezvolta psihic și emoțional, iar în Italia, nu are o locuință închiriată sau proprietate, nu realizează venituri în mod constant și nu are o relație matrimonial stabilă.

Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 119 C.p.civ și art. 397,398 și 400 C.civ.

La data de 14.02.2010, reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională , prin care a solicitat respingerea acesteia și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că, în prezent locuiește cu minora în Italia, unde are o locuință cu mult peste "nivelul decent"; al unei case, minora este înscrisă la școala din localitatea unde locuiesc ,iar rezultatele sale la învățătură sunt foarte bune.

A mai arătat că, împreună cu concubinul său au dezvoltat o afacere în comuna, care le aduce un profit substanțial, iar în ceea ce privește discuțiile pe care le-a avut minora cu tatăl ei, a precizat că acestea au fost scurte ,întrucâtcei doi nu aveau ce să-și spună, necunoscându-se mai deloc, iar în perioada în care minora a locuit în România, pârâtul nu a depus eforturi să aibă o relație cu minora și nici nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea pensiei de întreținere.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115 și urm. C.p.civ.

În dovedirea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat proba testimonială cu martorii M M și G și efectuarea unei anchetă psiho -sociale la domiciliu .

Cu adresa nr., Unitatea MilitarăCraiova a înaintat instanței adeverința cu veniturile nete ale pârâtului, pe ultimele 6 luni, iar la data de 09.04.2012, cu adresa nr. Primăria Municipiului Craiova, a înaintat ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului .

În cauză a fost audiată, sub prestare de jurământ, martora M M-D, propusă de pârât, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.

Reclamanta prin apărător a solicitat efectuarea unei anchete psiho-sociale la locuința acesteia din Italia, în cadrul căreia să fie audiată și minora.

La termenul din 5 iunie 2012 , instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței instanțelor române în soluționarea prezentei cauze, raportat la dispozițiile art. 5 pct. 2, din Regulamentul CE nr. 44/2001, art. 2611 și art. 2612 Cod civil, raportat la art. 17 din Legea nr. 361/2007.

Prin sentința civilă nr., pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr., s-a dispus încredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorei C I. A-M, născută la data de și a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 80 lei lunar, în favoarea acesteia, începând cu data de 03.02.2005 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că la data de 15.07.2011 , reclamanta și minora și-au stabilit reședința în localitatea V din Italia, iar acesta din urmă frecventează cursurile clasei a - IV-a la Institutul Comprensiv .

În conformitate cu dispozițiile art. 2612 Cod civil, legea aplicabilă obligației de întreținere se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene , iar în acest sens, art. 5 pct. 2, din Regulamentul CE nr. 44/2001, prevede că o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru, în materia obligației de întreținere, în fața instanțelor de la locul unde creditorul obligației de întreținere este domiciliat, sau își are reședința obișnuită .

De asemenea , conform dispozițiilor art. 2611 C. Civil, raportat la art. 17 din Legea nr. 361/2007, "exercitarea răspunderii părintești este reglementată de legea statului de la reședința obișnuită a copilului. Dacă reședința obișnuită a copilului se schimbă, situația este reglementată de legea statului de la noua reședință obișnuită";.

Întrucât, începând din data de, minora împreună cu reclamanta au reședința pe teritorul statului italian, competența în soluționarea prezentei cauze revine instanței de la reședința actuală a acestora, motiv pentru care, văzând și disp. art. 157 din Legea 105/1992 republicată, instanța de fond a admis excepția necompetenței instanțelor române invocată din oficiu și va pronunța soluția respingerii atât a acțiunii principale formulate de reclamanta-pârâtă , cât și a cererii reconvenționale formulate de pârâtul - reclamant, ca nefiind de competența instanțelor române .

Împotriva sentinței civile nr., pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr., a declarat apel reclamanta G. S.

În motivarea apelului, arată că în mod greșit instanța i-a respins acțiunea, considerând că nu este de competența instanțelor române, respingând și cererea reconvențională în același mod.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței, prin prisma criticilor formulate și în raport de actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază apelul fondat, pentru următoarele considerente :

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta G. S. a chemat în judecată pe pârâtul C. V. V, solicitând instanței majorarea cuantumului pensiei de întreținere pe care acesta o plătește minorei C. I. A. M. născută la data de, în baza sentinței nr., pron. de Judecătoria Craiova în dosarul nr. reclamanta, împreună cu minora având reședința în Italia, localitatea iar pârâtul domiciliind în Craiova.

Potrivit art. 3 litera a și b din Regulamentul (CE) nr. 4 /2009 din 18 decembrie 2008, privind competența legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, "Are competența de a hotărî în materie de obligații de întreținere, în statele membre:

a) instanța judecătorească de la locul reședinței obișnuite a pârâtului; sau

b) instanța judecătorească de la locul reședinței obișnuite a creditorului."

De asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 din același Regulament, părțile pot conveni ca una din instanțele unui stat membru, menționate la literele a-c din același alineat să soluționeze litigiile născute sau care se pot naște între ele în materie de obligații de întreținere, printre instanțele astfel competente figurând și instanțele din statul membru în care una din părți își are reședința obișnuită (litera a ), precum și instanța din statul membru a cărui cetățenie o deține una din părți (litera b ).

Ca atare, dacă reclamanta - creditor al obligației de întreținere, cu domiciliul sau reședința într-un stat membru, cheamă în judecată pe pârâtul debitor al obligației de întreținere, cu domiciliul în alt stat membru, la instanța judecătorească de la domiciliul acestuia din urmă, această instanță devine competentă în baza art. 3 litera a din Regulamentul(CE ) nr. 4/2009, dar și a dispoz. art. 4 alin. 1 literele a și b din același Regulament, în condițiile în care din actele dosarului rezultă că ambele părți au convenit în sensul ca litigiul să fie judecat de instanța sesizată, anume cea de la domiciliul pârâtului .

În plus și art. 5 din Regulamentul amintit este aplicabil, având în vedere că pârâtul s-a prezentat la termenele de judecată personal, dar și prin reprezentant convențional, fără a contesta competența instanței sesizate, așa încât, conf. art. respectiv, instanța în fața căreia se înfățișează pârâtul este competentă.

Textul de lege invocat de prima instanță în sprijinul soluției pronunțate, anume art. 5 pct. 2 din Regulamentul CE nr. 44/2001, privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, se referă la posibilitatea chemării în judecată a pârâtului - debitor al obligației de întreținere și în fața instanțelor din alt stat membru decât cel în care-și are domiciliul și anume la instanțele din statul de domiciliu al creditorului obligației de întreținere, nefiind însă o competență exclusivă, de la care nu se poate deroga, așa cum a fost interpretată de către prima instanță.

Celelalte dispoziții legale la care a făcut referire prima instanță -art. 2611 și art. 2612 cod civil se referă la legea aplicabilă obligației de întreținere, iar nu la competența de judecată a cererilor având ca obiect obligații de întreținere, cele două fiind noțiuni distincte, legea aplicabilă urmând a fi stabilită ulterior determinării instanței competente, de către aceasta din urmă, iar nu de către instanța care se consideră necompetentă, așa cum a procedat prima instanță.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârât, având ca obiect exercitarea autorității părintești față de minoră și stabilirea locuinței acesteia la tată, se reține că atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea răspunderii părintești intră în domeniul de aplicare a Regulamentului CE nr. 2201/2003 al Consiliului.

Conform art. 12 alin. 3 ce reglementează prorogarea de competență instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materie de răspundere părintească în alte proceduri decât cele menționate la alin. 1, atunci când copilul are o strânsă legătură cu acest stat membru, în special datorită faptului că unul din titularii răspunderii părintești își are reședința obișnuită aici și competența a fost acceptată în mod expres sau în orice alt mod neechivoc de către toate părțile la procedură la data sesizării instanței, iar competența este în interesul superior al copilului.

Cum domiciliul pârâtului este în raza de competență a instanței sesizate iar ambele părți au acceptat o astfel de competență, Tribunalul consideră că și din acest punct de vedere soluția primei instanțe este greșită.

În consecință, în raport de considerentele expuse, apreciind că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului iar părțile nu au solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în baza art. 297 alin. 1 c.p.c., Tribunalul va anula sentința și va reține cauza pentru judecare în fond.

Pe fondul litigiului, se reține că prin sentința civilă nr., pron. de Judecătoria Craiova în dosarul nr., pârâtul a fost obligat în favoarea minorei C. I. A. M., născută la data de , la o pensie de întreținere lunară în cuantum de 800.000 ROL lunar, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.

Potrivit adresei nr., emisă de Ministerul Apărării -Unitatea Militară Craiova, în perioada septembrie 2011- februarie 2012, pârâtul C. V. V. a realizat o medie lunară a veniturilor de 1396 lei și nu mai are în întreținere o altă persoană, așa încât, cererea reclamantei este fondată și va fi admisă în baza art. 525 și art. 529 alin. 2 Cod Civil, cu consecința majorării pensiei întreținere pe care o datorează pârâtul minorei, la suma de 349 lei lunar, începând cu data formulării cererii, conf. art. 532 alin. 1 Cod Civil și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.

În ce privește cererea reconvențională formulată de pârât vizând acordarea autorității părintești asupra minorei în favoarea exclusivă a pârâtului sau în favoarea ambilor părinți, se reține că prin sentința civilă nr., pron. de Judecătoria Craiova, minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei, apreciindu-se că această măsură este în interesul superior al copilului, în condițiile în care mama s-a ocupat exclusiv de creșterea ei, are o locuință stabilă și realizează venituri, fiind angajată în muncă, tatăl având un program destul de lung la serviciu și chiar lipsea de la domiciliu.

Potrivit art. 403 Cod Civil, "în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului."

Ca atare, pentru ca instanța să modifice o astfel de măsură, este necesar să apară elemente noi, care să demonstreze că interesele minorului o cer, adică atunci când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare, iar menținerea la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice, creșterii și educării sale.

În cauză, din actele dosarului reiese că de aproximativ 1 an, minora locuiește cu mama sa în Italia, localitatea , este înscrisă la Institutul din cadrul Ministerului Instrucției, al Universității și al Cercetării în clasa a IV a, frecventând cu regularitate cursurile, este în evidența unui medic de familie, aspecte care demonstrează că reclamanta se preocupă de educația și dezvoltarea corespunzătoare a fiicei sale, contrar susținerilor pârâtului - reclamant.

Faptul schimbării domiciliului minorei în străinătate și deținerea cu chirie a unei locuințe în țara respectivă nu constituie o schimbare a împrejurărilor avute în vedere la luarea măsurii încredințării minorei către mamă, ci pur și simplu schimbări ale mediului de viață ale mamei și minorei, nedemonstrându-se că această situație ar avea consecințe negative asupra dezvoltării fizice, psihice a minorei, simpla presupunere în acest sens a pârâtului reclamant nefiind suficientă pentru a reveni asupra măsurii .

Prin urmare, în raport de considerentele expuse, cererea reconvențională a pârâtului - reclamant va fi respinsă ca nefondată.

133

TRIBUNALUL DOLJ

SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIE CIVILĂ

Ședința publică de la

Completul compus din:

Minsterul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a fost reprezentat de procuror.

Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentul pârât Ț T și de recurenta reclamantă I S împotriva sentinței civile nr. din data de pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr., având ca obiect emitere ordin de protecție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât Ț T asistat de avocat G F avocat B M, și recurenta reclamantă I S asistată de avocat I N și avocat T M.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;

Avocat I N, pentru recurenta reclamantă I S depune un set de acte și solicită declararea ședinței secrete pe parcursul dezbaterilor.

Avocat B M, pentru recurentul pârât Ț T, a arătat că nu se opune ca ședința să fie secretă.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat T M, pentru recurenta reclamantă I S, solicită admiterea recursului recurentei reclamante, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de emitere a ordinului de protecție astfel cum a fost solicitat, respectiv: urmând a dispune și măsura evacuării pârâtului din locuința proprietate comună precum și obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică și psihoterapeutică, în vederea prevenirii și combaterii oricăror altor forme de violență din partea acestuia asupra recurentei reclamante. Arată că critică pentru netemeinicie și nelegalitate soluția instanței de fond care, a admis în parte cererea de emitere a ordinului de protecție dispunând ca măsuri și interdicții pentru o perioadă de 6 luni obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 10 m față de reclamantă și interzicerea oricărui contact din partea pârâtului, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta. Mai arată că în lipsa acestei măsuri ordinul de protecție nu-și poate produce efectele pentru care legiuitorul a instituit această procedură, starea iminentă de pericol în care a dovedit că se află victima continuând să subziste,și mai mult decât atât, agravându-se.

Avocat I N pentru recurenta reclamantă I S, achiesează la concluziile avocatului T M. Arată că instanța de fond a respins însă, nemotivat și neîntemeiat, capetele de cerere privind evacuarea pârâtului din locuința proprietate comună precum și obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică și psihoterapeutică, în vederea prevenirii și combaterii oricăror altor forme de violență din partea acestuia asupra recurentei reclamante.

Avocat B M, pentru recurentul pârât Ț T, solicită respingerea recursului recurentei reclamante și pe fond respingerea acțiunii ca fiind netemeinică, motivat de faptul că ordinul de restricție este o măsură extraordinară și că prin aceasta se urmărește ca recurentul pârât să nu mai poată intra în apartamentul său. Arată că fiul lor , T D, in vârsta de 20 de ani, student la 2 facultăți, una cu taxa de studii (3000 lei anual) are nevoie sprijinul material si financiar pe care i l-a cerut recurentei reclamante I S, insa aceasta a refuzându-l condiționat. Mai arată că mobilul acțiunii este dorința recurentei reclamante de a obține inițial o posesie exclusiva a apartamentului bun comun si apoi obținerea unei soluții de atribuire în natură a apartamentului.

Avocat B M și avocat G Fl, pentru recurentul pârât Ț T având pe rând cuvântul solicită in principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar in rejudecare, respingerea cererii ca inadmisibila. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar in rejudecare, respingerea cererii ca neîntemeiata. Arată că motivele de nelegalitate și netemeinicie sunt următoarele: lipsa calității de victimă a calității în familie a recurentei reclamante, inexistența unor mijloace de probă care să ateste existența violențelor în familie, lipsa calității de conviețuitori a părților inexistenta oricăror sesizări la autoritățile administrației publice abilitate sa constate, monitorizeze si sa aplice masuri privind prevenirea si combaterea violentei in familie, inexistenta vreunei plângeri penale formulate de reclamanta I S împotriva recurentului paratului pentru presupusele violente in familie, lipsa oricărei dovezi privind existenta intenției recurentului paratului de a afecta fizic sau psihic prin acțiunile sau inacțiunile sale integritatea reclamantei, netemeinicia cererii rezulta si din aceea ca judecarea cauzei s-a făcut in absenta oricăror dovezi justificate de aplicare a masurilor de restricție, masuri lipsite de orice determinare pentru a face posibila executarea acestora in conformitate cu respectarea dreptului de proprietate si a drepturilor corelative la dreptul de proprietate al paratului ,precum si a drepturilor si a libertăților fundamentale ale acestora. Depun la dosar concluzii scrise.

Avocat I N, pentru recurenta reclamantă I S, având cuvântul, solicită respingerea recursului recurentului pârât ca nefondat, motivând că argumentațiile aduse nu fac obiectul cauzei. Sub acest aspect susține că recurenta reclamantă, victimă a violenței în familie îndeplinește calitatea de "membru de familie", legea condiționând conviețuirea în sensul gospodăririi părților și cu atât mai puțin de existența unor sesizări prealabile la autoritățile administrației publice. A arătat că tocmai pentru a prevenii și combate violența în familie legiuitorul a dispus posibilitatea ca victima să se poată adresa direct în justiție pentru emiterea ordinului de protecție, dat fiind pericolul reprezentat de astfel de fapte și urgența măsurilor ce trebuiesc luate în consecință.

Avocat T M, pentru recurenta reclamantă I S, arată că pune aceleași concluzii ca avocat I N în sensul că solicită respingerea recursului recurentului pârât ca nefondat, depunând la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului recurentei reclamante ca neîntemeiat și admiterea recursului recurentului pârât, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că recurenta reclamantă ar fi fost victima vreunei violențe, iar ordinul de protecție așa cum a fost stabilit de instanța de fond nu poate fi pus în practică.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civile nr. din data de pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. s-a admis în parte cererea având ca obiect instituire ordin de protecție, formulata de reclamanta I S, în contradictoriu cu pârâtul Ț T, cu același domiciliu.

S-a dispus emiterea unui ordin de protecție a reclamantei față de pârât pe o perioadă de 6 luni și precum și următoarele măsuri - obligații și interdicții :

- obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 10 metri față de reclamantă;

- interzicerea oricărui contact din partea pârâtului, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta;

Măsura a fost dată cu execuție vremelnică, de îndată și fără somație.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de sub nr. reclamanta I S a chemat in judecata pe pârâtul Ț T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea pârâtului din locuința proprietate comună, situată în Craiova, strada, județul Dolj, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă, pentru asigurarea siguranței fizice și psihice a reclamantei, interzicerea oricărui contact din partea pârâtului, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta, obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică și psihoterapeutică, în vederea prevenirii și combaterii oricăror alte forme de violență din partea acestuia, asupra reclamantei.

In motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul începând cu data de, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr. a Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul nr., părțile continuând și după această dată să locuiască împreună cu fiul lor, Ț D A, în imobilul situat în Craiova, strada, județul Dolj; s-a mai precizat că atât înainte de pronunțarea hotărârii de divorț cât și ulterior, pârâtul s-a manifestat foarte agresiv față de reclamantă, atât fizic cât și verbal, ajungându-se la o situație imposibil de suportat de către reclamantă, de la injurii și epitete degradante și umilitoare proferate la adresa reclamantei, pârâtul a trecut la amenințări, escaladând cu violențe repetate; frecvent, pârâtul recurge la amenințări, inclusiv cu moartea, de natură să inducă o stare de teroare și credința că aceste amenințări pot fi duse la bun sfârșit, cu atât mai mult cu cât pârâtul, fiind ofițer activ în cadrul MAI, are acces la arme de foc.

Pe fondul de stres generat și de procesul de partaj bunuri comune, aflat pe rolul Judecătoriei Craiova, pârâtul cu intenția deloc voalată de a o priva pe reclamantă de posesia oricăruia din bunurile comune, spunându-i convingător că " va avea grijă să o termine ";, a ajuns ca zilnic să o timoreze atât prin prezența fizică, provocându-i stări de tensiune și suferință psihică, cât și prin influența nefastă pe care o cultivă asupra fiului părților.

Sub acest ultim aspect, prin recompense materiale ce depășesc nevoile unui copil de vârsta lui, contrar principiilor de etică și morală în care reclamanta a crescut copilul, pârâtul îi induce acestuia falsa certitudine că, nemotivat, ea îi refuză anumite dorințe.

S-a mai solicitat de către reclamantă să se dispună ca executarea ordinului să se facă fără somație și fără trecerea vreunui termen, în considerarea principiului celerității, a principiului respectării demnității umane, fiind dovedit caracterul urgent ce impune luarea măsurii de evacuare, pentru prevenirea pericolului iminent ce planează asupra persoanei reclamantei.

In drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 26 alin. 1, art. 26 alin. 3, art. 27 indice 1 din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.

La dosar s-au depus xerocopii de pe următoarele înscrisuri: buletin de ecografie nr. emis de Policlinica TOP MED BUNA VESTIRE Craiova, bilet scris de pârât și datat din 11 iulie 1995, declarație extrajudiciară dată de martora D A L și cartea sa de identitate, planșe fotografice în original, sentința civilă nr. a Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul nr., împuternicire avocațială.

La data de 22 mai 2012 reclamanta a reiterat cererea adresată inițial instanței, completând formularul intitulat - cerere privind emiterea ordinului de protecție, relatând faptele pârâtului și locul desfășurării lor, menționând că atât înainte de pronunțarea hotărârii de divorț cât și după această dată, până în prezent, datorită faptului că locuiesc împreună, pârâtul supune victima la violențe fizice și verbale în domiciliul comun, amenințând-o în mod consistent cu moartea.

În aceeași cerere s-au descris și actele de violență exercitate de pârât asupra reclamantei, învederându-se că asupra victimei, pârâtul a aplicat în mod repetat lovituri( producându-i fractură nazală, echimoze, etc.) și de asemenea el distruge bunurile din locuință( mobilier, pereți, obiecte), a spart ușa, gresia, diverse obiecte casnice.

La data de 1 iunie 2012 pârâtul a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii ca inadmisibilă, deoarece în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 ind. 2 lit. b coroborate cu dispozițiile art. 2 ind. 2 lit. c din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012, în sensul că din anul 1995 părțile nu mai conviețuiesc împreună, fapt recunoscut de altfel de reclamantă prin acordul exprimat privind cererea de desfacere a căsătoriei; de altfel inexistența conviețuirii este evidențiată și în declarațiile fiului părților și ale martorului D G.

În subsidiar s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, în sensul că nu există nici o stare de pericol, nu există nici o victimă și nici agresor; reclamanta nu a dovedit existența vreunei stări de pericol din partea pârâtului, înscrisurile depuse de ea la dosar sunt irelevante, nu sunt actuale, nici concludente, ele nu conturează o stare de pericol; de altfel chiar fiul părților, în declarația lui extrajudiciară, a confirmat că niciodată mama sa nu a fost terorizată de tatăl său, nu a fost amenințată și nici lovită.

În continuarea motivării cererii sale, pârâtul a mai învederat că în speță nu există nici aparența și nici urgența privind evacuarea din apartamentul bun comun al foștilor soți, supus partajului în dosarul nr. 26543/215/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Craiova, iar inexistența stării de pericol, a unor acte de violență exercitate din partea pârâtului asupra reclamantei, nu justifică evacuarea pârâtului din imobilul bun comun.

Reclamanta, în speranța de a obține la partaj apartamentul bun comun, dorește să aibă posesia exclusivă, ea încearcă să se victimizeze, atribuie pârâtului atitudini, posibile fapte, calități foarte negative, știrbindu-i grav imaginea lui, statutul său social și profesional; acțiunea a fost promovată de reclamantă cu rea credință, exercitând un abuz de drept, scopul reclamantei fiind de a obține posesia exclusivă a apartamentului bun comun al părților.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115-118 c.proc.civ.

S-au anexat pentru susținerea cererii, adresa nr. emisă de Inspectoratul General al Poliției Române - Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj, adeverința medicală nr. emisă de dr. S P - medic primar, competență în ecografie, declarație extrajudiciară dată de fiul părților, numitul Ț D A, declarație extrajudiciară dată de martorul D G sentința civilă nr. a Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul nr., rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, cererea formulată de fiul părților în dosarul nr. al Judecătoriei Craiova, încheiere din data de pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. având ca obiect partajarea bunurilor comune ale părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că prin sentința civilă nr. a Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul nr., rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus admiterea acțiunii civile de divorț formulată de reclamantul Ț T împotriva pârâtei Ț S, desfacerea căsătoriei încheiată între părți și înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Mun. Craiova la nr., prin acordul părților precum și reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de " ";.

Prin declarația extrajudiciară dată de martora D A L la data de, aceasta a învederat că ea cunoaște ambele părți din anul 1986, relațiile dintre acestea după divorț au devenit foarte tensionate, deoarece pârâtul este o persoană violentă, care consumă excesiv alcool în mod frecvent; din aceste motive, el a recurs de mai multe ori la violențe fizice și psihice, prevalându-se inclusiv de calitatea sa de cadru MAI și de relațiile stabilite în virtutea funcției sale.

Martora a declarat că ea cunoaște personal despre ostilitățile verbale și psihice practicate de pârât față de reclamantă, martora asistând personal la aceste dialoguri agresive; reclamanta i-a arătat martorei și echimoze pe corp, în special în zona feței și a picioarelor, exprimându-se față de martoră că îi este teamă pentru viața ei, în urma amenințărilor pârâtului.

Mai cunoaște martora că pârâtul deseori a făcut aluzie la un fost coleg al lui, numit G N, care și-a împușcat soția și fiica, manifestându-și intenția de a acționa și el la fel; reclamanta s-a închis într-o cameră, evitând contactul cu pârâtul.

Martora a constatat personal cu ocazia deplasărilor în locuința comună a părților, că acest imobil a fost degradat de către pârât, în mod intenționat ; dependințele comune, baia și bucătăria, nu pot fi folosite în condiții normale de către reclamantă, deoarece pârâtul îi încalcă intimitatea la baie, iar la bucătărie o amenință că îi va otrăvi mâncarea din frigider.

Aceeași martoră a mai declarat despre discuțiile pe care le-a avut cu fiul părților, Ț D A, care i-a spus că noaptea, când tatăl său ajunge acasă din escapadele extraconjugale și bahice, îl invită la un pahar de alcool și la o țigară, spunându-i că ziua în care o vor " termina "; pe mama lui nu este departe; reclamanta nu are unde să locuiască, deoarece apartamentul proprietate comună aflat în partaj, a fost cumpărat cu bani proveniți din vânzarea unui alt apartament obținut în schimbul unei locuințe de serviciu repartizat reclamantei de la unitatea unde aceasta lucrează.

Prin adresa nr. emisă de Inspectoratul General al Poliției Române - Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj, s-a menționat faptul că în registrul de evidență a petițiilor constituit la nivelul inspectoratului pe anul 2012, nu au fost înregistrate sesizări formulate împotriva pârâtului Ț T, iar conform adeverinței medicale nr. emisă de dr. S P - medic primar, competență în ecografie, pârâtul nu este suferind de boli cronice, neuropsihice, fiind sănătos clinic actual.

Prin declarația extrajudiciară dată la data de 28 mai 2012 de către martorul Ț D A, care este fiul părților, acesta a declarat că tatăl său nu a fost și nici nu este o persoană violentă, el nu consumă alcool în exces și nu s-a folosit niciodată de avantajele pe care i le-ar putea oferi slujba sa; mama lui - reclamanta, nu a mai venit acasă după divorțul de tatăl său, nici înainte de divorț ea nu venea des acasă și nici nu avea astfel cum să intre în conflict cu tatăl lui; mama lui nu a fost niciodată terorizată de tatăl lui, nu a fost amenințată și nici lovită de pârât. Martorul a mai precizat că după divorțul părinților, mama reclamantă a exercitat presiuni asupra lui.

Martorul D G, prin declarația extrajudiciară dată la data de 31 mai 2012, a declarat că din luna ianuarie 2005 locuiește de peste 7 ani într-un imobil ce aparține pârâtului, el cunoaște ambele părți, aproape zilnic s-a întâlnit cu unul dintre membrii familiei lor, iar din discuțiile purtate cu fiecare dintre ei nu a rezultat existența unor stări conflictuale care să fi fost urmate de acte de violență; niciunul din membrii familiei nu a fost vreodată observat cu semne de violență pe corp, sau cu stări care să rezulte în urma unor asemenea agresiuni. În urma vizitelor efectuate la domiciliul părților, martorul nu a constatat urme de violență sau distrugeri de bunuri; în zona de domiciliu, pârâtul este cunoscut ca o persoană integră, sociabilă, echilibrată, care se bucură de respectul și aprecierea vecinilor; niciodată, din anul 2005, la domiciliul părților nu a fost solicitată prezența organelor de poliție și nici nu au fost discuții care să releve fapte de violență sau certuri în familia acestuia.

A mai relatat martorul că reclamanta nu s-a preocupat de îngrijirea copilului rezultat din căsătoria părților și lipsește în mod frecvent de la domiciliu pentru diverse perioade de timp, de la câteva zile la câteva săptămâni.

Potrivit prevederilor art. 2, așa cum a fost modificat prin pct. 3 al art. I, din Legea nr. 25/2012 de modificare a Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie " Violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.

(2) Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale ";.

În conformitate cu prevederile art. 2(1) din legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, " Violenta in familie se manifesta sub urmatoarele forme:

a) violenta verbala - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;

b) violenta psihologica - impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;

c) violenta fizica - vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;

d) violenta sexuala - agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;

e) violenta economica - interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;

f) violenta sociala - impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;

g) violenta spirituala - subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare ";.

Așa cum se menționează în cuprinsul art. 2(3) din legea nr. 217/2003, așa cum a fost modificat prin introducerea pct. 4 al art. I din Legea nr. 25/2012, " Victima violentei in familie are dreptul:

a) la respectarea personalitatii, demnitatii si a vietii sale private;

b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;

c) la protectie speciala, adecvata situatiei si nevoilor sale;

d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare sociala, precum si la asistenta medicala gratuita, in conditiile prezentei legi;

e) la consiliere si asistenta juridica gratuita, in conditiile legii ";.

Prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 217/2003, modificat prin pct. 27 al art. I din Legea nr. 25/2012 se stipulează că " (1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:

a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;

c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;

d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;

e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;

f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;

h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.

(2) Prin aceeasi hotarare, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc sau urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala.

(3) Pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii ";.

După cum se știe, fapta este o manifestare a individului în sfera realității, în cadrul relațiilor sociale, iar pericol social prezintă orice activitate contrară normelor in vigoare, deoarece împiedică normala desfășurare a relațiilor sociale.

În speța de față, în urma analizării probelor administrate, instanța constată că asupra reclamantei au fost exercitate de către pârât anumite acte de violență psihică și fizică, fapt dovedit prin declarația extrajudiciară a martorei D L( care se referă la amenințări repetate ale pârâtului la adresa reclamantei și la acte de distrugere a bunurilor din imobilul bun comun) , coroborată cu biletul scris și semnat de pârât, datat din 11 iulie 1995 ( prin care acesta recunoaște că a spart buza soției reclamante) și cu certificatul medico-legal nr. emis de Institutul de Medicină Legală din Craiova( în care se concluzionează că reclamanta prezintă leziuni traumatice ce pot data din 31 mai 2012, ele au fi putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și necesită 3-4 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor); de asemenea planșele fotografice depuse de reclamantă prezintă deteriorări grave ale imobilului în care părțile locuiesc împreună.

Este evidentă starea de tensiune existentă între soți, însă din ansamblul înscrisurilor depuse de părți în scop probatoriu, nu a rezultat iminența producerii unei infracțiuni privitoare la viața și integritatea reclamantei, care să justifice adoptarea măsurii de evacuare a pârâtului din fostul domiciliu conjugal.

Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtul are un drept de coproprietate asupra locuinței, ceea ce-i conferă toate prerogativele dreptului de proprietate prevăzute de art. 555 din codul civil, astfel că nimeni nu-l poate lipsi pe pârât de dreptul său și implicit de atributul principal, respectiv de dreptul de folosință, decât în cazuri strict limitate și determinate legal.

Neînțelegerile dintre părți cu privire la folosința apartamentului proprietate comună urmează a se rezolva ulterior prin partajarea acestui bun.

Împotriva sentinței civile nr. din data de pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. au declarat recurs reclamanta I S și pârâtul T T.

În recursul declarat de reclamanta I S se critică hotărârea instanței de fond sub aspectele netemeiniciei și nelegalității, motivându-se că instanța de fond a admis în parte cererea de emitere a ordinului de protecție, respingând capetele de cerere privind evacuarea pârâtului din locuința proprietate comună și obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică și psihoterapeutică, fără însă să motiveze această soluție de respingere. Se motivează că deși s-a dovedit imposibilitatea să mai poată locui împreună datorită atitudinii violente a intimatului pârât instanța de fond a procedat la respingerea acestui capăt de cerere.

Se mai arată că este imposibil să se pună în aplicare ordinul emis de instanța de fond în condițiile în care deși pârâtul are interdicția de a se apropia la mai puțin 10 metri de reclamantă, instanța de fond nu a dispus și evacuarea acestuia din locuința comună, existând permanent asupra reclamantei pericolul iminent asupra vieții și integrității sale fizice și psihice.

În recursul formulat de pârât se critică sentința instanței de fond tot sub aspectele de netemeinicie și nelegalitate, indicând ca motive de nelegalitate și netemeinicie lipsa calității de victimă a violenței în familie a reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art.2 din Legea 217/2003 modificată prin Legea 25/2012; inexistența oricăror mijloace de probă cu caracter judiciar care să ateste existența violențelor în familie precum și lipsa cenzurării acestora de către instanța de fond cu scopul dovedirii dispozițiilor legale; lipsa calității de conviețuitori a părților; inexistența oricăror sesizări la autoritățile administrației publice abilitate să constate, monitorizeze și să aplice măsuri privind prevenirea și combaterea violenței în familie, inexistența vreunei plângeri penale formulate de reclamantă împotriva pârâtului pentru violențe în familie, lipsa oricărei dovezi privind existența intenției pârâtului de a afecta fizic sau psihic prin acțiunile sau inacțiunile sale integritatea reclamantei.

Un alt motiv de netemeinicie vizează și faptul că judecarea cauzei s-a făcut în absența oricăror dovezi justificate de aplicare a măsurilor de restricție, măsuri lipsite de orice determinare pentru a face posibilă executarea acestora în conformitate cu respectarea dreptului de proprietate și a drepturilor corelative la dreptul de proprietate al pârâtului, precum și a drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora.

Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la condiția suplimentară prevăzută de art. 2 din Legea 217/2003 nefăcând distincția între verbele "a conlocui" și "a conviețui", deși se susține de către pârât că s-a făcut dovada că din 23 09. 2005 părțile sunt separate în fapt.

Un alt motiv relevă faptul că reclamanta nu a parcurs procedura administrativă, neadresându-se autorităților administrației publice centrale și locale privind prevenirea și combaterea violenței în familie. De asemenea, nu s-a dovedit starea de pericol pe care ar încerca-o reclamanta, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 26 din legea 217/2003 modificată.

Sentința este criticabilă și sub aspectul posibilității de a fi pusă în executare și de a fi respectată de pârât, stabilirea obligației ca pârâtul să nu se apropie de reclamantă la mai puțin de 10 metri, în condițiile în care părțile locuiesc în același apartament fiind imposibil de pus în executare.

Cu referire la obligația impusă de instanța de fond, aceea de interzicere a oricărui contact telefonic, prin corespondență sau prin orice alt mod, se apreciază că nu își găsește justificare deoarece nu s-a dovedit că pârâtul ar fi contactat-o vreodată în ultimele luni, mai precis de la divorțul din septembrie 2011.

Recursul formulat de reclamanta I S este fondat, urmând să fie admis, iar recursul formulat de pârâtul T T este nefondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 2(1), din legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, " Violenta in familie se manifesta sub urmatoarele forme: