Valabilitatea actului de renunţare la judecata recursului în lipsa intimatului legal citat
| Comentarii |
|
Renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată în cursul cercetărilor judecătoreşti nu se poate face în mod valabil decât numai cu acordul părţii adverse. Lipsa părţii legal citată nu poate constitui un impediment la constatarea actului de dispoziţie al renunţării.
(Decizia civilă nr.699/26.03.2014)
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2011, ulterior precizată şi modificată, petenţii V.C. şi V.L.I., în contradictoriu cu intimaţii CLFF Stâlpeni, CJFF Argeş şi OCPI Argeş, au solicitat rectificarea Cărţii Funciare nr.404 a comunei Stâlpeni, cu nr. cadastral 4173/09.08.2005, cu privire la îndreptarea tuturor erorilor strecurate ca urmare a inserării greşite a lucrării cadastrale care a stat la baza înscrierii în cartea funciară, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr.1170 din 12 iulie 2005 şi înscrierea corectă a suprafeţei totale de 2.914 m.p. teren intravilan-curţi construcţii, situat în comuna Stâlpeni, judeţul Argeş, având următoarele vecinătăţi: la Nord – V.V., la Sud – V.Gh., la Est - DN 73 şi la Vest - izlazul comunal, ce face parte integrantă din suprafaţa totală de 5.400 m.p. teren aferent construcţiei înstrăinate, aşa cum rezultă din situaţia reală, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate al autorului vânzător, respectiv modificarea/rectificarea titlului de proprietate nr.98537 din 06.06.1997 emis de C.L.F.F. Argeş.
Au solicitat de asemenea petenţii să fie înscrisă în cartea funciară suprafaţa de 2.914 mp, cu menţiunile corecte privind amplasamentul şi categoria de folosinţă în conformitate cu titlul de proprietate nr.98537 din 06.06.1997.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1170/12.07.2005 la BNP D.Il., terenul în suprafaţă de 2.914 mp situat în intravilanul comunei Stâlpeni, judeţul Argeş, cu următoarele vecinătăţi: la Nord – V.V., la Sud – V.Gh., la Est - DN 73 şi la Vest cu islazul comunal, precum şi o casă de locuit (C1) cu o suprafaţă construită la sol de 72 m.p. din cărămidă, acoperită cu tablă şi o anexă gospodărească (C2) cu o suprafaţă la sol de 32 m.p. – magazie cu grajd din cărămidă, acoperită cu tablă, construcţii situate pe terenul în suprafaţă de 2.914 m.p. ce face parte integrantă din suprafaţa de 5.400 m.p. primită în intravilan de către vânzători, conform titlului de proprietate nr.98537/06.06.1997. Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorii V.V. şi V.E. au întocmit la O.C.P.I. Argeş, prin inginer I.G., fişa corpului de proprietate pentru punctul ,,Acasă” din satul Livezeni, dar modul în care a fost identificat terenul în suprafaţă de 965 m.p. în lucrarea de cadastru sub aspectul amplasamentului şi al încadrării ca şi categorie de folosinţă este eronat şi nu corespunde cu situaţia juridică reală a terenului.
Au precizat petenţii că din titlul de proprietate nr.98537/06.06.1997 (act ce a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între petenţi şi vânzătorii V.V. şi V.E.) nu rezultă că ar exista categoria de folosinţă ,,fâneţe”, ci doar categoria extravilan arabil, intravilan arabil şi intravilan curţi-construcţii.
În ce priveşte amplasamentul suprafeţei de 965 m.p. petenţii au solicitat prin adresele nr.2406/30.06.2011 şi nr.2305/23.05.2011, R.N.P.R.– I.C.A.S. (OSE Mihăeşti) clarificarea suprafeţei de teren de circa 700 m.p. din punctul ,,Acasă” (în realitate 965 m.p.) şi că aceasta este situată în unitatea de producţie S.E.I.- Râul Târgului, u.a. 381, având categoria de folosinţă pădure.
Prin adresa nr.310 din 07 iunie 2011, R.N.P.R.– I.C.A.S. (OSE Mihăeşti)a răspuns solicitărilor petenţilor, menţionând că suprafaţa de teren face parte din fondul forestier şi este administrată de O.S. Mihăeşti, fiind inclusă în amenajamentul silvic al ocolului elaborat în anul 2004, având categoria de folosinţă pădure.
În drept, petenţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.27 din Legea nr. 18/1991 rap. la art.5 lit. i) din H.G. nr.890/2005 - Legea nr. 247/2005, art.58 din Legea nr.18/1991 republicată şi art.36 din Legea nr.7/1996.
La data de 23.02.2012, intimatul O.C.P.I. Argeş a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
La data de 20 martie 2012 petenţii au depus cerere precizatoare şi completatoare prin care au solicitat modificarea sau rectificarea titlului de proprietate nr. 98537 din 6 iunie 1997, în sensul modificării amplasamentului şi al încadrării ca şi categorie de folosinţă a suprafeţei de teren de 965 m.p. din totalul de 2914 mp., suprafaţă ce face parte integrantă din suprafaţa primită în intravilan de autorii lor V.V.şi V. E., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1170 din 12 iulie 2005 de B.N.P: D.Il., întrucât această suprafaţă aparţine RNPR, fiind inclusă în amenajamentul silvic al Ocolului elaborat în anul 2004, având categoria de folosinţă pădure şi nu fâneţe.
La data de 27.04.2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin sentinţa civilă nr.4066 din data de 27 aprilie 2012, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, întrucât localitatea Stâlpeni este situată în circumscripţia acestei instanţe.
La data de 9 octombrie 2012, RNPP – Romsilva Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice – Bucureşti (I.C.A.S.) a formulat şi depus la dosarul cauzei cerere de intervenţie prin care a solicitat admiterea acesteia şi respingerea acţiunii petenţilor.
În motivarea cererii, intervenienta a arătat că formulează cererea în nume propriu şi pentru apărarea intereselor proprii, deoarece în cauză se conturează situaţia ilegitimă şi nelegală că o parte din terenurile proprietatea statului aflate în administrarea legală a O.S. Mihăeşti, ICAS Bucureşti, să fi fost trecute abuziv de către expert în patrimoniul petenţilor.
A precizat intervenienta că prin sentinţa civilă nr.1907 din data de 24 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Câmpulung în dosarul civil nr.4281/205/2011, s-a respins acţiunea formulată de petiţionarii V.C. şi V. L. I., prin care au solicitat rectificarea cărţii funciare nr.710/10.06.2005 pentru acelaşi teren situat pe acelaşi amplasament, astfel că în cauză există premisa existenţei excepţiei autorităţii de lucru judecat. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.115 şi urm. Cod procedură civilă şi dispoziţiile Legii nr.7/1996.
Instanţa a dispus citarea intervenientului în interes propriu –ICAS, pentru a preciza cererea sub aspectul obiectului.
I.C.A.S. Bucureşti, prin cererea depusă la dosarul cauzei în data de 09 noiembrie 2012, a solicitat ca în temeiul art.246 Cod procedură civilă să se ia act că nu mai insistă în judecarea cererii de intervenţie în nume propriu, deoarece după efectuarea măsurătorilor, a identificării amplasamentului şi a comparării cu hărţile cadastrale, terenul în litigiu este limitrof cu u.a. 381 SEI I şi nu face parte din fondul forestier proprietatea statului administrat de I.C.A.S. Bucureşti, prin OSE Mihăeşti.
Prin sentinţa civilă nr.1998 din data de 28.11.2012, Judecătoria Câmpulung a respins acţiunea formulată de petenţi, pentru următoarele considerente:
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de inginer expert D.I., depus la dosar la data de 20 septembrie 2012, s-a concluzionat că petenţii sunt proprietarii suprafeţei de 2914 m.p. dată de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-1, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1170 din 12 iulie 2005, imobilul fiind intabulat în Cartea Funciară nr.404 Stâlpeni sub nr. cadastral 710, amplasament ce respectă şi linia de hotar dintre proprietatea acestora şi cea a numitului V.V., stabilită prin sentinţa civilă nr.1838 pronunţată la data de 6 noiembrie 2009 de Judecătoria Câmpulung.
În concluziile acestui raport s-a mai arătat că singura neconcordanţă între contractul de vânzare-cumpărare nr.1170/2005, ce reprezintă actul de proprietate al reclamanţilor, cartea funciară nr.404 şi realitatea din teren, ar fi că terenul în suprafaţă de 965 m.p. nu este fâneţe, ci o păşune, dar această neconcordanţă este nesemnificativă şi fără relevanţă, având în vedere că între fâneţe şi păşune, în fond, nu sunt mari diferenţe.
În ceea ce priveşte această suprafaţă de teren, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr.1907 din 24 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă şi irevocabilă, cererea de rectificare a cuprinsului Cărţii funciare nr.404 fost respinsă, astfel că operează autoritatea de lucru judecat.
De asemenea, instanţa a apreciat că nu există temeiuri care să conducă la modificarea titlului de proprietate nr.98537 din 6 iunie 1997, act ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autenticănr.1170/2005, întrucât nu s-a făcut vreo dovadă că ar fi fost emis fără respectarea dispoziţiilor legii.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel petenţii, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că prin expertiza tehnica efectuată în cauză, dar şi cu înscrisurile depuse la dosar, s-a făcut dovada că situaţia reală nu corespunde cu înscrierea făcută în cartea funciară, în ceea ce priveşte categoria de folosinţă, amplasamentul şi vecinătăţile terenului în suprafaţă de 964 m.p., iar instanţa de fond trebuia să admită obiecţiunile formulate, pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt.
Prin decizia civilă nr.262 din data de 23 octombrie 2013, Tribunalul Argeş a respins apelul, reţinând următoarele:
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, prin cererea de faţă s-a solicitat rectificarea Cărţii Funciare nr.404 a comunei Stâlpeni, cu nr. cadastral 4173/09.08.2005, cu privire la îndreptarea tuturor erorilor strecurate la efectuarea lucrării cadastrale care a stat la baza înscrierii în cartea funciară, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr.1170 din 12 iulie 2005 şi să fie înscrisă corect suprafaţa totală de 2.914 m.p. teren intravilan-curţi construcţii, situat în comuna Stâlpeni, judeţul Argeş, având următoarele vecinătăţi: la Nord cu V.V., la Sud cu V. Gh., la Est cu DN 73 şi la Vest cu izlazul comunal, ce face parte integrantă din suprafaţa totală de 5.400 m.p, teren aferent construcţiei înstrăinate, aşa cum rezultă din situaţia reală ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate al autorului vânzător, respectiv modificarea/rectificarea titlului de proprietate nr.98537 din 06.06.1997 emis de C.L.F.F. Argeş, precum şi înscrierea în cartea funciară a suprafeţei de 2.914 m.p., cu menţiunile corecte privind amplasamentul şi categoria de folosinţă în conformitate cu titlul de proprietate nr.98.537 din 06.06.1997.
Tribunalul a reţinut că solicitarea de rectificare se referă de fapt la suprafaţa de 965 m.p., identificată ca fiind parcela nr.3 în Fişa corpului de proprietate, parte componenta a suprafeţei dobândită în proprietate.
Din lucrarea de expertiză D., efectuată în apel, rezultă că actualizarea datelor imobilului implică modificarea limitelor, suprafeţei şi categoriei de folosinţă a imobilului cu nr. cadastral 4173/09.08.2005, înscris în CF 404 a comunei Stâlpeni.
Examinând actul de proprietate nr.1170/12.07.2005, instanţa a constatat că suprafaţa de 2914 m.p. are ca vecinătate nordică V.V. şi ca vecinătate sudică V. Gh., celelalte două vecinătăţi neavând relevanţă în cauză. Suprafaţa face parte din cea de 5400 m.p. intravilan, menţionată în titlul de proprietate nr.98537/6.06.1997, aparţinând autorului vânzător V.I.V.. Actul de proprietate a vizat şi două imobile, respectiv o casă şi o magazie.
În privinţa capătului de cerere referitor la modificarea titlului de proprietate nr.98537 din 06.06.1997 emis de C.L.F.F. Argeş, s-a constatat că nu s-au formulat motive de apel. Cu toate acestea, tribunalul a reţinut că nu sunt incidente nici unul dintre motivele de nulitate prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997, raportat la validarea autorului vânzător şi la vechiul său amplasament, aspecte necontestate de părţi. De altfel, nici apelanţii nu au putut să indice în mod clar vreunul din motivele de nulitate prevăzute de lege, limitându-se să arate că se impune modificarea titlului sub aspectul amplasamentului şi al categoriei de folosinţă.
Din schiţa anexă aflată la fila 56 în dosarul de apel, reiese că există o suprafaţă haşurată de 774 m.p. ce nu este cuprinsă în documentaţia cadastrală a apelanţilor. Această documentaţie nu poate fi modificată în sensul introducerii acestei suprafeţe în proprietatea apelanţilor, pentru că s-ar depăşi suprafaţa de 2914 m.p. cumpărată de aceştia, având în vedere că suprafaţa înstrăinată cuprinde şi bucata de 965 m.p., aflată în vecinătatea izlazului comunal.
Pe de alta parte, trebuie să se ţină seama şi de linia de hotar între proprietatea apelanţilor şi a numitului V.V., stabilită prin sentinţa civilă nr.1838/06.11.2009.
Potrivit dispoziţiilor art.907 Cod civil, “Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.”
Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară.
Situaţia juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaştere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declaraţie dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată împotriva acestuia, prin care s-a admis acţiunea de fond. Acţiunea de fond poate fi, după caz, o acţiune în anulare, rezoluţiune, reducţiune sau orice altă acţiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.”
Faţă de aceste dispoziţii, tribunalul a constatat că rectificarea se opune aceluia care a făcut înscrierea în cartea funciara, în detrimentul reclamantului, situaţie ce nu se regăseşte în speţă, pentru că cererea de rectificare aparţine tocmai aceluia care a făcut înscrierea în cartea funciară, în baza documentaţiei proprii, documentaţie pe care acum o consideră eronată.
Împotrivadeciziei civile nr.262 din data de 23 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, au formulat, în termen, recurs petenţiiV.C. şi V. L.I., criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greşită a legii.
În motivarea recursului, petenţii susţin în esenţă că hotărârea este nelegală, întrucât în mod greşit instanţa a respins apelul, contrar dispoziţiilor art.33 din Legea nr.7/1996 republicată, dar şi a dispoziţiilor art.34 din aceeaşi lege, care prevăd că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greşit calificat sau înscrierea nu mai este în concordanţă cu situaţia reală a imobilului.
Întrucât sunt adevăraţii proprietari ai imobilului, se impunea prin prisma art.33 alin.1 şi art.34 din Legea nr.7/1996, republicată, rectificarea Cărţii funciare.
Petenţii au solicitat astfel admiterea recursului şi pe fond admiterea acţiunii, cu obligarea şi la plata cheltuielilor de judecată, a intimaţilor.
La termenul de judecată din data de 26 martie 2014, petenţii prezenţi în instanţă au arătat că renunţă la judecată, solicitând a se lua act de susţinerea lor.
Prin decizia nr. 699/26.03.2014, Curtea de Apel Piteşti, Secţia i civilă a admis recursul şi a modificat decizia şi sentinţa, în sensul că s-a luat act de renunţare la judecată.
Potrivit art.246 Cod procedură civilă, renunţarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecăţii, în faţa primei instanţe, sau a instanţei de apel ori a celei de recurs, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Curţii, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Este adevărat că în această fază a judecăţii, renunţarea la judecată nu poate fi făcută decât cu învoiala părţilor, însă, la termenul când s-a dezbătut cererea de renunţare la judecată, ”partea potrivnică”, în speţă intimaţii, nu s-au prezentat la instanţă, deşi au fost legal citaţi, astfel că absenţa lor nu constituie un impediment la consfinţirea actului de dispoziţie al petenţilor.
Aşa fiind, faţă de solicitarea legală de renunţare la judecată a petenţilor, văzând şi dispoziţiile art.246 Cod procedură civilă şi ale art.312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul şi a modificat decizia şi sentinţa în sensul că a luat act de renunţare la judecată.
<
| ← Condiţii privind reducerea onorariilor avocaţilor | Modificarea cărţii funciare în cazul unei neconcordanţe... → |
|---|
