Vânzare-cumpărare masă lemnoasă. Desfiinţare de drept a contractului. Clauză penală. Garanţie de licitaţie. Compensaţiune
| Comentarii |
|
Chiar dacă instanţa de fond a reţinut că a operat desfiinţarea de drept a contractului, în mod corect a stabilit plata sumei de 40.194.000 lei reprezentând penalităţi pentru masa lemnoasă rămasă pe picior la 31.12 a.c., dată la care contractul era în fiinţă.
Intr-adevăr, instanţa de fond nu a observat că, prin acordul lor, părţile au modificat conţinutul art. 22 din contract, în sensul că suma de 55.440.000 lei reprezentând garanţie de licitaţie a fost transformată drept garanţie de 5% (de neexecutare) din valoarea masei lemnoase, aşa cum stipula prevederea din art. 29.
Sub acest aspect, devin incidente dispoziţiile art. 1144 C. civ., potrivit cu care cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată şi până la concurenţa cotităţilor lor respective, în cauză până la concurenţa sumei de 40.194.000 lei cu titlu de pen alităţi.
(Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 716/R/Cdin 3 decembrie 2004)
CURTEA,
Constată că prin acţiunea înregistrată la data de 31.10.2002, reclamanta R.N.P. prin D.S. Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta SC “M.T.” SA Vaideeni, judeţul Vâlcea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 49.194.000 lei reprezentând penalităţi calculate pentru stocul de masă lemnoasă existent pe picior Ia 31.12.2001 şi a cheltuielilor de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul nr. 14/2001 privind vânzarea-cumpărarea masei lemnoase pe picior, în conformitate cu care pârâta trebuia să exploateze masa lemnoasă din partida 42. Deşi această suprafaţă a fost predată potrivit autorizaţiei de exploatare nr. 160/12.02.2001, la sfârşitul anului de producţie 2001 au rămas în stoc 1827 m.c. material lemnos pentru care s-au calculat penalităţi potrivit art. 28 din contract.
La data de 6.06.2003, pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat constatarea
desfiinţării contractului nr. 14/2001 şi, în situaţia admiterii cererii reclamantei, să se dispună compensarea parţială a sumei de 40.194.000 lei penalităţi cu suma de 55.440.000 lei - reprezentând cauţiune achitată pentru acoperirea pagubelor şi cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii, s-a arătat că, începând cu data de 1.10.2001, nu s-a mai prezentat la reeşalonarea exploatării, fapt adus la cunoştinţa reclamantei. Ca atare, aceasta a remis adresa nr. 4810/5.11.2001, prin care a considerat contractul desfiinţat de drept, potrivit art. 22 din contractul respectiv (abandon al lucrărilor de exploatare mai mult de 30 de zile).
înainte de începerea exploatării, pârâta a fost obligată la plata sumei de 55.440.000 lei cu titlu de cauţiune pentru pagubele eventuale rezultate din exploatare. în atare situaţie se impune compensarea celor două sume.
Tribunalul Vâlcea - prin sentinţa comercială nr. 1531/C/10.10.2003 a admis cererea principală, a
obligat pârâta la plata sumei de 40.194.000 lei penalităţi întârziere şi 3.086.630 lei cheltuieli de judecată, a admis în parte cererea reconvenţională, constatând desfiinţat contractul nr. 14/2001 şi a respins capătul doi al acestei cereri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 1.10.2001, pârâta a abandonat exploatarea masei lemnoase primite conform contractului nr. 14/2001 rămânând în stoc 1827 m.c., la data de 31.12.2001, astfel că, devin incidente disp. art. 28 din contract ce prevăd clauza penală a plăţii de penalităţi în cuantum de 5%. A mai arătat că, din contract nu rezultă vreo clauză de înlăturare a răspunderii contractuale în ceea ce o priveşte pe pârâtă.
Referitor la cererea reconvenţională, s-a argumentat că, potrivit art. 22, în cazul abandonării lucrărilor de exploatare, mai mult de 30 de zile, contractul se va desfiinţa de drept.
Fiind vorba de un pact comisoriu, desfiinţarea operează pe baza declaraţiei unilaterale a părţii îndreptăţite să-l invoce (f. 25).
Compensarea solicitată de pârâtă nu poate opera, deoarece suma plătită reprezintă garanţie de licitaţie, care nu se confundă cu cea de executare, aşa cum este clar stipulat în art. 29 din contract.
Operaţiunea solicitată de pârâtă nu are ca efect înlăturarea clauzei contractuale cuprinse în art. 22, ceea ce face nejustificată cererea reconvenţională sub acest aspect.
împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta - reclamantă SC “M.T.” SA Vaideeni, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe următoarele considerente:
- deşi instanţa de fond a constatat, în mod corect, ca fiind desfiinţat contractul nr. 14/2001, totuşi reţine că s-ar datora penalităţi din neexploatare.
- instanţa de fond a interpretat greşit art. 22 din contract, deoarece singura obligaţie ce ar mai putea reveni pârâtei ar consta în plata sumei depuse cu titlu de garanţie de licitaţie.
- instanţa de fond a interpretat eronat caracterul sumei de 55.440.000 lei care, potrivit art. 22 din contract, reprezintă garanţie de neexecutare, iar nu de licitaţie. Deşi instanţa constată diferenţa dintre cele două garanţii, consideră, în mod greşit, că nu poate opera compensarea cu eventualele penalităţi reţinute în sarcina pârâtei.
în concluzie, se impune admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei, prin respingerea acţiunii principale şi a menţinerii admiterii capătului
1 din cererea reconvenţională, iar, în subsidiar, dacă se admite acţiunea principală să se admită şi capătul
2 al cererii reconvenţionale.
Prin Decizia nr. 26/A/COM/21.01.2004, Curtea de Apel Piteşti, în baza art. 2821 C. pr. civ., a calificat calea de atac drept “recurs” şi a dispus declinarea competenţei în favoarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de noile dispoziţii privind modificarea codului de procedură civilă, respectiv art. 299 alin. 3 C. pr. civ. raportat la art. II alin. 1 şi 3 teza I Legea 195/ 2004, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din 22.09.2004 a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia spre competentă soluţionare Curţii de Apel Piteşti.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, încadrabile în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., precum şi sub toate aspectele sale, potrivit art. 3041 C. pr. civ., Curtea reţine că este fondat, însă, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Primul motiv de recurs nu poate fi primit deoarece, potrivit art. 28 din contractul nr. 14/2001, părţile au stipulat clauza penală a plăţii de penalităţi în cuantum de 5% calculate la valoarea adjudecată a masei lemnoase neexploatate, rămasă pe picior sau în diferite faze de exploatare, la 31.12 a.c. de producţie.
Prin urmare, chiar dacă instanţa de fond a reţinut că a operat desfiinţarea de drept a contractului, în mod corect a stabilit plata sumei de 40.194.000 lei reprezentând penalităţi pentru masa lemnoasă rămasă pe picior la 31.12.a.c., dată la care contractul era în fiinţă.
în ceea ce priveşte celelalte critici formulate, într-adevăr, instanţa de fond nu a observat că, prin acordul lor, părţile au modificat conţinutul art. 22 din contract, în sensul că suma de 55.440.000 lei reprezentând garanţie de licitaţie a fost transformată drept garanţie de 5% (de neexecutare) din valoarea masei lemnoase, aşa cum stipula prevederea din art. 29.
Este însăşi recunoaşterea intimatei-reclamante (f. 35) care, nedovedind că a suferit vreun prejudiciu, pentru a fi îndreptăţită să reţină şi garanţie de licitaţie, urmează să restituie recurentei-pârâte contrava
loarea sumei reţinute cu titlu de garanţie de neexecutare, respectiv 55.440.000 lei.
Reţinerea instanţei în sensul că această operaţie nu are ca efect înlăturarea clauzei contractuale cuprinse în art. 22, nu este corectă, deoarece părţile au înţeles să intervină şi, prin modificarea lor de voinţă comună, au dat alt conţinut acestui text.
Sub acest aspect, devin incidente dispoziţiile art. 1144 C. civ. potrivit cu care “cele două datorii se sting reciproc, în momentul când ele se găsesc existând deodată şi până la concurenţa cotităţiilor lor respective”, în cauză până la concurenţa sumei de 40.194.000 lei cu titlu de penalităţi.
în consecinţă, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 şi 3 C. pr. civ., urmează să admită recursul, să modifice în parte sentinţa în sensul că va admite în tot cererea reconvenţională sub cele două capete ale sale, obligând reclamanta să plătească pârâtei suma de 55.440.000 lei cu titlu de pretenţii şi să compenseze obligaţiile părţilor până la concurenţa sumei de 40.194.000 lei datorate de pârâtă reclamantei, menţinând în rest sentinţa.
Văzând şi dispoziţiile art. 276 C. pr. civ., Curtea va compensa cheltuielile de judecată efectuate la fond.
| ← Testament. Ultima voinţă. Interpretare. Revocare. Delicte şi... | Obiecte din metal preţios. Preluare de stat fără titlu... → |
|---|
