BUNURI COMUNE. VÂNZAREA UNUI IMOBIL FĂRĂ ACORDUL CELUILALT SOŢ. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
BUNURI COMUNE. VÂNZAREA UNUI IMOBIL
FĂRĂ ACORDUL CELUILALT SOŢ. CONSECINŢE.
Potrivit art.35 alin.2 din Codul familiei, în cazulvânzării bunurilor imobiliare nu mai funcţionează mandatul tacitreciproc, astfel că pentru valabilitatea actului de înstrăinare estenecesar şi acordul expres al celuilalt soţ.
În cazul în care lipseşte consimţământul unuia dintresoţi la încheierea contractului de vânzare, actul este lovit denulitate relativă, întrucât normele au un caracter de protecţie asoţului ce nu a consimţit vânzarea.
Actul de vânzare-cumpărare anulabil poate fi ratificat întot sau în parte, printr-o manifestare de voinţă expresă ori prinalte împrejurări din care să rezulte în mod neîndoielnic ideea deacceptare a vânzării.
(Decizia civilă nr.2/R din 13 ianuarie 2004 aCurţii de Apel Piteşti)
Prin încheierea din 12 iunie 2002, judecătoria a admis în principiucererea principală cu precizările ulterioare, a respins cererea reconvenţionalăşi cererea de intervenţie în interes propriu şi a constatat că părţile au dobânditîn timpul căsătoriei, cu o contribuţie de 20\% pentru reclamantă şi 80\% pentrupârât, o casă cu 6 camere şi dependinţe şi un autoturism.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut căpârâtul a înstrăinat fără acordul reclamantei imobilul, iar autoturismul deduspartajului face parte din comunitatea de bunuri, deşi a fost înstrăinat ulteriordesfacerii căsătoriei.
În respingerea cererii reconvenţionale, s-a reţinut că sumele debani întrebuinţate pentru creşterea şi educarea celor doi minori, rezultaţi dincăsătorie, nu constituie un pasiv al comunităţii de bunuri, ci reprezintăîndeplinirea obligaţiei legale de întreţinere existentă între părinţi şi copii.
Cererea de intervenţie în interes propriu formulată de fiica părţilora fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât suma de 100.000.000 lei primită deaceasta de la părinţi, pentru achiziţionarea unui apartament, nu este de naturăsă micşoreze comunitatea de bunuri.
În stabilirea contribuţiei majore a pârâtului a fost avut în vedereaportul acestuia la lucrările aduse imobilului supus partajului şi de veniturilemult mai mari, dat fiind de profesia sa.
Toate părţile au declarat apel împotriva acestei încheieri.
Tribunalul a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu,în sensul că a admis în principiu şi cererea de intervenţie în interes propriu şia scos de la masa partajabilă suma de 100.000.000 lei dobândită deintervenientă din preţul imobilului.
Prin aceeaşi decizie s-a constatat că foştii soţi au dobânditîmpreună suma de 170.000.000 lei diferenţa de preţ imobil şi 15.000.000 leipreţul autoturismului, păstrând contribuţia reţinută de instanţa de fond.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate au fost menţinute.
Instanţa de apel a constatat că în mod greşit s-a reţinut dejudecătorie în masa bunurilor comune imobilul casă, atâta vreme cât acesta afost înstrăinat în mod valabil şi nu mai există în natură şi nici din punct devedere juridic în patrimoniul comun al soţilor. Aceeaşi situaţie şi cu privire laautoturism, care a fost înstrăinat cu acordul ambilor soţi, atâta timp câtreclamanta nu a dovedit contrariul.
Referitor la cererea de intervenţie, s-a constatat că din baniiobţinuţi din vânzarea imobilului, suma de 100.000.000 lei a fost folosită înscopul achiziţionării unui apartament pentru intervenientă.
Au formulat recurs atât reclamanta, pentru motivele prevăzute deart.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă, cât şi pârâtul, pentru cele prevăzute deart.304 pct. 6, 9 şi 10 Cod procedură civilă.
Reclamanta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţele aureţinut că imobilul a fost edificat pe terenul pârâtului, în realitate acesta a ieşitdin patrimoniul soţilor, fără consimţământul său expres.
Pârâtul a criticat decizia în sensul nepronunţării asupra motivuluide apel privind pasivul comunităţii de bunuri şi a împrumuturilor rambursatedoar de acesta, după despărţirea soţilor şi a greşitei reţineri la masa bunurilorcomune a sumei de 15.000.000 lei, în condiţiile în care autoturismul a fostvândut şi preţul folosit împreună.
Recursurile au fost privite ca nefondate şi respinse ca atare, întemeiul art.312 Cod procedură civilă.
În esenţă, instanţa de recurs a reţinut, din actele şi lucrăriledosarului, că terenul pe care a fost edificată construcţia este bunul propriu alpârâtului, situaţie care a fost avută în vedere şi la stabilirea contribuţieisoţilor.
S-a constatat că în mod corect instanţele au reţinut că pârâtul aînstrăinat casa din comuna sa natală, împreună cu terenul aferent, preţulurmând a fi achitat în rate, conform înscrisurilor încheiate.
Potrivit art.35 alin.2 din Codul familiei, în cazul vânzării bunurilorimobiliare nu mai funcţionează mandatul tacit reciproc, astfel că pentruvalabilitatea actului de înstrăinare este necesar şi acordul expres al celuilalt soţ.
În cazul în care lipseşte consimţământul unuia dintre soţi laîncheierea contractului de vânzare, actul este lovit de nulitate relativă, întrucâtnormele au un caracter de protecţie a soţului ce nu a consimţit vânzarea.
Actul de vânzare-cumpărare anulabil poate fi ratificat în tot sau înparte, printr-o manifestare de voinţă expresă ori prin alte împrejurări din caresă rezulte în mod neîndoielnic ideea de acceptare a vânzării.
Referitor la lipsa acordului reclamantei sau al reprezentantuluiacesteia la vânzarea imobilului, din interogatoriul luat de instanţă s-a reţinutcă aceasta s-a ocupat personal o perioadă de publicitatea vânzării casei înlitigiu, manifestându-şi astfel acordul cu înstrăinarea acestuia, pe de altă partel-a împuternicit pe fiul părţilor să o reprezinte la vânzarea imobilului care, deşinu a participat la negocierea preţului şi la întocmirea chitanţei, a avutcunoştinţă de aceste împrejurări.
S-a mai reţinut că sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale înmaterie atrage doar nulitatea relativă a actului, menită să ocrotească un interesparticular, iar instanţa nu a fost investită cu o astfel de cerere.Cu privire la recursul pârâtului, s-a constatat că instanţa s-a pronunţat asupratuturor motivelor de apel cu care a fost investită şi din actele dosarului nurezultă datorii comune către bănci sau persoane fizice care să fi fost achitatedoar de pârât, după despărţirea soţilor în fapt. Cum autoturismul a fostdobândit de părţi în timpul căsătoriei şi vândut de pârât după despărţirea lor,justificat instanţa a introdus la partaj preţul încasat.
| ← DESFACERE ÎNFIERE. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ. | DIVORŢ. PĂSTRAREA NUMELUI DOBÂNDIT PRIN CĂSĂTORIE. → |
|---|
