Contestaţie la executare - recurs
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4958/280/2008R O M Â N I ATRIBUNALUL ARGEŞSECŢIA CIVILĂDECIZIE Nr. 438/RObiectul: contestaţie la executare - recurs
Asupra recursului civil de faţă:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de23.05.2008, sub nr. 4958/280/2008, contestatorul Ministerul Economiei şiFinanţelor a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii... anularea formelor deexecutare întocmite în dosarul de executare 222/2008 al BEJ...
În motivare, contestatorul a arătat că actele de executare întocmite decătre... în dosarul nr. 222/2008, sunt nelegale, întrucât a fost obligat doarla alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale, nefiind stabilită niciun felde obligaţie de plată în sarcina sa prin titlurile executorii. Pe de altă parte, înfiinţareapopririi pentru recuperarea sumelor este nelegală, întrucât încalcă dispoziţiile OG22/2002 nefiind respectat termenul de 6 luni stipulat de legiuitor în favoareadebitorului, precum şi prevederile art. 3711 al. 1 şi 2 c.p.c.
În drept, a invocat prevederile OG 22/2002, art. 3711 al. 1 şi 2 c.p.c., art.399, 401, 403 c.p.c., Legea 500/2002.
În susţinere au fost anexate, în fotocopie, înscrisuri.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviinţată şi administrată proba cuînscrisurile aflate la dosar, fiind ataşat şi dosarul de executare nr. 222/2008 al BEJ...
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 6400 din 29 octombrie 2008, arespins contestaţia la executare si cererea de suspendare a executarii silite,formulate de petentul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR -DIRECTIA GENERALA JURIDICA, în contradictoriu cu intimaţii...
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin titlul executoriu -sentinţa nr. 871 din 12 decembrie 2007 a Tribunalului Argeş - a fost stabilită însarcina contestatoarei obligaţia de a vira fondurile necesare achitării drepturilorbăneşti, reprezentând creşteri salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, sume caretrebuia să fie actualizate în raport de rata inflaţiei la data plăţii.
Contestatoarea nu a dovedit că şi-a executat obligaţia până în prezent,astfel că somaţia emisă de executorul judecătoresc era necesară pentru executareatitlului, fiind conformă cu dispoziţiile art.387 alin.1 c.proc.civ. şi neexceptată delege, pentru obligaţia în cauză.
Ordonanţa de înfiinţare a popririi din data de 24 aprilie 2008, emisă deexecutorul judecătoresc, a privit Trezoreria Piteşti şi Trezoreria Bucureşti - încalitate de terţ poprit (iar nu de debitor) şi Ministerul Justiţiei, Tribunalul Argeş şiCurtea de Apel Piteşti - în calitate de debitori.
Prima instanţă a reţinut că nu există rea credinţă din partea creditorilor,din moment ce debitorul nu a executat benevol obligaţia ce-i revenea din titlu(art.3711 alin.1 şi 2 din C.proc.civ.).
Prima instanţă a apreciat că prevederile OG nr.22/2002, ale OG nr.75/2008 şi ale Ordinului comun contravin art.6 din CEDO, întrucât temporizeazăexecutarea, motiv pentru care s-a apreciat că nu au incidenţă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs contestatoareaMinisterul Economiei şi Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor PubliceArgeş, care susţine:
Hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9c.proc.civ.), deoarece instanţa nu a avut în vedere cererea de suspendare a executăriişi contestaţia la executare şi nici temeiurile legale invocate.
Instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 3 din OUG nr. 75/2008, învigoare, care stabileau modalitatea de plată a sumelor de bani reprezentând drepturibăneşti pentru personalul din sistemul justiţiei.
Instanţa a ignorat ordinul comun al Ministrului Justiţiei, MinistruluiEconomiei şi Finanţelor, Preşedintelui CSM, Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şiJustiţie şi Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şiJustiţie, privitor la modalitatea de plată eşalonată.
Instanţa a încălcat prevederile OG nr.22/2002, care instituie o procedurăspecială pentru situaţia lipsei de fonduri.
În respectarea prevederilor legale de mai sus, executorul judecătoresctrebuia să emită mai întâi o somaţie instituţiilor debitoare şi numai dacă în termenulde 6 luni de la data emiterii somaţiei debitorii nu-şi executau obligaţia de plată,creditorii puteau recurge la executarea silită, potrivit Codului de procedură civilă.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.299 - 316 c.proc.civ.
Examinând actele dosarului şi sentinţa recurată, tribunalul va reţine:
Intimaţii creditori au solicitat executarea silită în vederea valorificăriicreanţei din titlul executoriu - Sentinţa nr.871/CM/12.12.2007 a TribunaluluiArgeş, rămasă irevocabilă - astfel că s-a constituit dosarul de executare nr.222/2008al BEJ..., în care s-au emis somaţii şi ordonanţe de înfiinţare apopririi.
Prin titlul executoriu menţionat a fost admisă în parte acţiunea intimaţilorcreditori şi a fost obligată recurenta contestatoare să vireze fondurile necesareachitării drepturilor băneşti, reprezentând creşterile salariale prev. de OG nr.10/2007, sume actualizate în raport de rata inflaţiei la data plăţii efective.
În dosarul de executare, recurenta contestatoare a fost somată să-şi aducăla îndeplinire obligaţia din titlu, somaţia fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor art.387 alin.1 c.proc.civ., în condiţiile în care nu există dispoziţie legală care săexcepteze necesitatea emiterii somaţiei pentru obligaţia care-i incumbă recurenteicontestatoare.
Ordonanţele de înfiinţare a popririi au fost emise de executoruljudecătoresc cu respectarea legii, în sensul că, Trezoreriile Piteşti şi Bucureşti aufigurat ca terţi popriţi, iar nu ca debitori, cum susţine recurenta contestatoare.
În ordonanţele respective calitatea de debitori ai obligaţiei din titlu auavut-o Ministerul Justiţiei, Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti.
Recurenta contestatoare a susţinut că intimaţii contestatori au fost de reacredinţă atunci când au pornit executarea silită, încălcând prevederile art.3711 alin.1şi 2 c.proc.civ.
Această susţinere este nefondată, deoarece recurenta contestatoaretrebuia să execute benevol obligaţia care îi incumba din titlul executoriu.
Intimaţii creditori nu au fost de rea credinţă, deoarece au fost constrânşide atitudinea recurentei contestatoare să recurgă la executarea silită a creanţei, încondiţiile în care anterior începerii executării silite, recurenta contestatoare nu aîntreprins niciun demers pentru a-şi executa obligaţia.
Recurenta contestatoare a susţinut că instanţa a ignorat dispoziţiileinvocate, respectiv: prevederile OG nr.22/2002, ale OG nr.75/2008 şi aleOrdinului Comun.
Această critică este nefondată, deoarece prima instanţă nu a ignoratdispoziţiile invocate de recurenta contestatoare, ci a reţinut că aceste dispoziţii dinlegea internă sunt contrare prevederilor art.6 din CEDO, situaţie în care suntînlăturate de la aplicare, prioritară fiind norma din Convenţia Europeană.
Prin Legea nr.30/20.06.1994, România a ratificat Convenţia Europeană aDrepturilor Omului, iar de la data ratificării, conform art.11 alin.2 din Constituţie,Convenţia a devenit parte a dreptului intern şi se aplică cu prioritate faţă dereglementările interne contrare, prioritate consacrată prin art.20 alin.2 dinConstituţie.
În reţinerea caracterului contradictoriu al prevederilor OG nr. 22/2002,ale OG nr.75/2008 şi ale Ordinului Comun faţă de art.6 din CEDO, tribunaluladuce următoarele argumente:
Executarea unei hotărâri judecătoreşti este parte a procesului. Dreptul lainstanţă ar fi iluzorie dacă ordinea juridică internă a statului contractant ar permiteca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul uneipărţi(cauza Săcăleanu împotriva României, cauza Virgil Ionescu împotrivaRomâniei).
Dacă administraţia refuză/omite/întârzie executarea hotărârii definitive şiobligatorii, garanţiile art.6 din CEDO de care beneficiază intimaţii creditori(justiţiabili) îşi pierd orice raţiune (cauza Şandor împotriva României).
O autoritate a statului nu poate folosi ca pretext al neexecutării lipsa defonduri, deoarece fiecare stat are obligaţia de a deţine un arsenal juridic adecvat şisuficient pentru a-şi îndeplinii obligaţiile care îi revin (cauza Budov contra Rusiei,cauza Săcăleanu contra României).
Statul, prin organismele sale specializate, inclusiv instituţia recurentei, afăcut imposibilă recuperarea imediată a sumelor de către intimaţii creditori, prinfaptul că nu a depus toate eforturile pentru executarea cu celeritate a obligaţieiînscrise în titlul executoriu.
În plus, prevederile celor două ordonanţe de guvern şi ale ordinuluicomun, invocate de recurenta contestatoare, contravin şi principiului egalităţiiarmelor, care este o garanţie a unui proces echitabil, deoarece părţile nu beneficiazăde un tratament egal pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa instanţei (cauzaKress contra Franţei).
Astfel, dispoziţiile celor două ordonanţe de guvern şi ale ordinului comuncreează un dezechilibru, plasând pe intimaţii creditori într-o poziţie dezavantajoasăfaţă de recurenta contestatoare (debitoare), în sensul că recurenta are posibilitateaeşalonării unilaterale a sumelor datorate, fără acordul intimaţilor, situaţie care nu seregăseşte în dreptul comun, unde posibilitatea eşalonării sau acordării unui termende graţie este prerogativa instanţei, de care se poate uza doar în mod excepţional,în lipsa acordului părţilor.
Pentru considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art.312 rap.la art.3041 şi art.304 pct.9 c.proc.civ., reţinând că sentinţa atacată este temeinică şi legală,urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGIIDECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorulMINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - DIRECTIAGENERALA JURIDICA împotriva sentinţei civile nr. 6400/29.10.2008pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 4958/280/2008, intimaţi fiind...
Irevocabilă.Pronunţată în şedinţa publică de la 27 Februarie 2009, la Tribunalul Argeş -SecţiaCivilă.4
| ← Nulitate contract de vanzare-cumpărare | Pretentii - plata sumei nedatorate → |
|---|
