C.A. Ploieşti, nr. 1375 din 30.10.2006
Inadmisibilitatea clauzei penale în contractul de împrumut îşi are temeiul în dispoziţiile art. 1088 C. civ., potrivit cărora „la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate.”Prin decizia civilă nr. 1375 din 30 octombrie 2006, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat de reclamanţii B.I. şi B.V., a modificat în tot decizia civilă nr. 310 din 10 aprilie 2006 a Tribunalului Prahova şi sentinţa civilă nr. 2533 din 16 martie 2005 a Judecătoriei Ploieşti şi, pe fond, a admis acţiunea precizată şi completată, constatând nulitatea absolută parţială a contractului de împrumut autentificat sub nr. 2833 din 17 decembrie 2001şi a actelor adiţionale autentificate sub nr. 85 din 17 ianuarie 2002 şi 1197 din 16 aprilie 2003, în ceea ce priveşte clauza penală referitoare la plata daunelor cominatorii, reprezentând majorări de întârziere de 3% din suma neachitată, pentru fiecare zi de întârziere.Potrivit definiţiei legale date de art. 1066 C. civ., clauza penală este „aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligaţii, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i”.Deci, în loc de a lăsa la aprecierea instanţelor judecătoreşti fixarea valorii daunelor interese, părţile, în temeiul textului de lege citat, pot fixa dinainte, printr-o clauză convenţională, suma indemnizării pe care debitorul o va datora creditorului drept daune-interese, în caz de viitoare neexecutare sau executare tardivă.Aşadar, definiţia legală a clauzei penale este neechivocă asupra naturii stipulaţiei prevăzute în contractul de împrumut autentificat sub nr. 2833 din 17 decembrie 2001 şi actele adiţionale autentificate sub nr. 85 din 17 ianuarie 2002, respectiv 1197 din 16 aprilie 2003, referitoare la plata daunelor cominatorii, reprezentând majorări de întârziere de 3% din suma neachitată, pentru fiecare zi de întârziere.Pe de altă parte, în raport de definiţia dată contractului de împrumut prin art. 1576 şi art. 1584 C. civ., stipulaţia respectivă contravine naturii juridice a contractului, întrucât, prin norma imperativă din art. 1088 C. civ., „la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele – interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate”.De altfel, a existat o preocupare mai veche şi constantă a legiuitorului de a interzice clauza penală în contractul de împrumut, sens în care prin Legea nr. 313/1879 s-a statuat: „clauza penală aflată în contracte de împrumuturi_ este şi va rămâne anulată, judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzute de art. 1589 C. civ.”Această reglementare, care nu a ieşit niciun moment din vigoare şi în legătură cu care nu s-ar putea susţine că ar fi desuetă, este în concordanţă şi cu actualul regim juridic al dobânzii, configurat prin O.G. nr. 9/2000, care în art. 9 precizează că „în raporturile civile obligaţia de a plăti o dobândă mai mare, decât cea stabilită în condiţiile prezentei ordonanţe, este nulă de drept”.Faţă de considerentele arătate, clauza penală în contractul de împrumut este inadmisibilă.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Contract de împrumut Inadmisibilitatea clauzei penale
