CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. NULITATE ABSOLUTĂ. LIPSA CAUZEI. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. NULITATEABSOLUTĂ. LIPSA CAUZEI. CONSECINŢE.Art.1303 Cod civil
În înţelesul art.1303 Cod civil, prin preţ sincer trebuieînţeles ca fiind suma care părţile de comun acord au stabilit-o cuscopul de a fi cerută şi plătită în mod real şi nu fictiv, fiindcă înacest de pe urmă caz, într-adevăr, nu s-a urmărit plata preţului şipe cale de consecinţă părţile nu au urmărit vânzarea, respectivcumpărarea imobilului.
La operaţiunea juridică de stabilire a preţului se are învedere echivalenţa valorică a prestaţiilor, care este determinată atâtde valoarea reală a acestora, cât şi de subiectivismul părţilorcontractante, raporturile dintre ele fiind de natură a influenţaechilibrul în sensul că uneori în mod voit se creează o disproporţievalorică între bunul vândut şi preţ.
(Decizia civilă nr.26/R/22 ianuarie 2007, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte deMuncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlceala data de 08.08.2005, reclamantul N.N. a solicitat în contradictoriu cupârâta F.E. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.429 la 25.11.1996.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, în timpul relaţiilor deconcubinaj, reclamantul i-a vândut pârâtei un apartament, pentru careaceasta i-a plătit preţul derizoriu de 1.300.000 lei, tocmai în considerareaacestor relaţii, astfel că actul s-a fondat pe o cauză morală.
Prin sentinţa civilă nr.729 din 13.02.2006 pronunţată deJudecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă acţiunea, reţinându-se căpreţul apartamentului nu a fost influenţat de existenţa raporturilor deconcubinaj dintre părţi şi a exprimat atât echivalenţa valorică aprestaţiilor, cât şi atitudinea subiectivă a părţilor la stabilirea lui.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamantul, criticând-opentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.583 din 10.11.2006, aadmis apelul, în sensul că a schimbat sentinţa şi a constatat pe fondnulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de apel areţinut că preţul plătit pentru apartament este într-o disproporţie vădităfaţă de valoarea apartamentului, astfel că dezechilibrul valoric echivaleazăcu lipsa preţului însuşi şi pe cale de consecinţă lipsa cauzei actului devânzare-cumpărare.
Decizia a fost criticată de către părţi pe calea recursuluipentru motivul prevăzut de art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă.
Reclamantul, în dezvoltarea motivului de recurs, a arătat că înmod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În recursul său, pârâta a susţinut că instanţa de apel a făcut oaplicare greşită dispoziţiilor art.1303 Cod civil, atunci când a reţinut căpreţul plătit este derizoriu şi a motivat contradictoriu soluţia pronunţată.
Instanţa de recurs a privit ca fondat recursul formulat depârâtă şi ca nefondat pe cel al reclamantului, cu consecinţa modificăriideciziei atacate, în sensul respingerii pe fond a acţiunii ca nefondate şi aobligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.429 din25.11.1996 a fost contestat de către reclamant pentru lipsa cauzei, însensul că preţul plătit de către pârâtă a fost unul derizoriu în disproporţievalorică vădită cu bunul vândut.
Preţul este obiectul prestaţiei cumpărătorului şi corespundevalorii lucrului vândut, iar pentru valabilitatea actului, având în vederecaracterul său constitutiv, se impune ca acesta să fie serios şi determinatde părţi, potrivit art.1303 Cod civil.
Neseriozitatea preţului a fost invocată de către reclamant ca ocauză de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că sumade 1.300.000 lei nu corespunde cu valoarea apartamentului vândut.
În înţelesul art.1303 Cod civil, prin preţ sincer trebuie înţelesca fiind suma care părţile de comun acord au stabilit-o cu scopul de a ficerută şi plătită în mod real şi nu fictiv, fiindcă în acest de pe urmă caz,într-adevăr, nu s-a urmărit plata preţului şi pe cale de consecinţă părţilenu au urmărit vânzarea, respectiv cumpărarea imobilului.
În apărarea sa, reclamantul a susţinut că suma de 1.300.000 leinu corespunde valorii apartamentului vândut şi nu că acest preţ nu s-acerut şi plătit în mod efectiv, stabilirea unei sume mai mică decât valoareareală fiind determinată de raporturile de concubinaj dintre părţi.
La operaţiunea juridică de stabilire a preţului se are în vedereechivalenţa valorică a prestaţiilor, care este determinată atât de valoareareală a acestora, cât şi de subiectivismul părţilor contractante, raporturiledintre ele fiind de natură a influenţa echilibrul, în sensul că uneori în modvoit se creează o disproporţie valorică între bunul vândut şi preţ.
Raporturile dintre părţi au fost de natură să influenţezestabilirea preţului fiindcă acestea au convieţuit, iar pârâta a plătitreclamantului o parte din datoriile sale, prestaţie care a putut influenţaconsimţământul părţilor indiferent de titlul sub care a fost făcută.
Existenţa raporturilor de concubinaj a fost invocată dereclamant şi ca o cauză imorală ce afectează valabilitatea contractului,numai că simpla afirmaţie a caracterului său ilicit nu era suficientă faţă dedispoziţiile art.967 Cod civil, care prezumă existenţa cauzei cu toatecalităţile sale până la proba contrară.
Pentru a aprecia asupra valabilităţii contractului, reclamantultrebuia să dovedească împrejurarea că singurul scop pentru care atransmis proprietatea apartamentului pârâtei a fost acela ca aceasta de peurmă să întreţină raporturi de concubinaj şi nu acela de a primi în schimbun preţ sau că prestaţia pârâtei a fost stabilită numai în considerarearelaţiilor de concubinaj.
În lipsa unor asemenea dovezi, instanţa de fond în modcorect a reţinut că preţul plătit nu este unul fictiv ci, dimpotrivă, aceastăprestaţie a fost stabilită şi executat în mod real de către părţi, existenţaunei disproporţii valorice neputând fi invocată de reclamant ca o cauzăde nulitate a actului.
Constatând că preţul nu a fost fictiv, în temeiul art.1303 Codcivil, recursul pârâtei a fost privit ca întemeiat şi admis ca atare, în bazaart.312 Cod procedură civilă, cu consecinţa căderii în pretenţii areclamantului, calea declarată de acesta fiind respinsă ca nefondată.Recurentul-reclamant a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată faţăde pârâtă, în baza art.274 Cod procedură civilă.
| ← Plângere la Legea nr. 18/1991. - Imposibilitatea reconstituirii... | IMOBIL CONFISCAT ÎN TEMEIUL DECRETULUI NR.223/1974. LIPSA... → |
|---|
