IMOBIL CONFISCAT ÎN TEMEIUL DECRETULUI NR.223/1974. LIPSA CERERII DE RESTITUIRE ÎN NATURĂ A ACESTUIA. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
IMOBIL CONFISCAT ÎN TEMEIUL DECRETULUINR.223/1974. LIPSA CERERII DE RESTITUIRE ÎN NATURĂA ACESTUIA. CONSECINŢE.Decretul nr.223/1974Art.480 Cod civil
Apartamentul în litigiu a fost confiscat de la reclamantăşi soţul acesteia, conform deciziilor nr.443/1979 şi nr.72/1979, însădupă intrarea în vigoare a legilor cu caracter reparatoriu, derestituire în natură a bunurilor preluate abuziv, aceasta nu a înţelessă formuleze cerere în acest sens pentru ca bunul să-i reintre înpatrimoniu.
În aceste condiţii, reclamanta nu poate opune pârâtuluiun titlu de proprietate valabil care să îi confere calitate procesualăactivă în acest litigiu ce vizează constatarea nulităţii absoluteparţiale a actului de vânzare-cumpărare autentificat subnr.4737/2004 ce a avut ca obiect etajul imobilului, ieşirea dinindiviziune cu privire la acest imobil, cu constituirea unui drept desuperficie pentru terenul de 250 m.p.
Prin urmare, dreptul de proprietate invocat de pârât, înconformitate cu prevederile art.480 Cod civil, este absolut şiexclusiv, fiind opozabil tuturor, inclusiv reclamantei, chiar dacăaceasta nu a fost parte în litigiul purtat de pârât cu deţinătoareaapartamentului.
(Decizia civilă nr.83/R/08 februarie 2007, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte deMuncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin sentinţa civilă nr.2034, pronunţată de JudecătoriaRâmnicu Vâlcea, în dosarul nr.9979/2005, a fost respinsă acţiuneaformulată de reclamanta H.M. în contradictoriu cu pârâţii D.I., H.I. şiH.D.P. ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesualăactivă.
S-a reţinut, de asemenea, că pârâtul H.D. nu are calitateprocesuală pasivă, iar reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor dejudecată către acesta.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că titularulexclusiv al dreptului de proprietate pentru imobilul din Băile-Olăneşti afost H.P., reclamanta renunţând la succesiunea autorului. Astfel, nu maipoate beneficia de nici un drept succesoral, deoarece eredele ce renunţăeste considerat că nu a fost niciodată erede. Reclamanta poate pretinde,eventual, un drept de creanţă egal cu echivalentul valoric al contribuţieisale. Pârâtul H.D.P. se află în aceeaşi situaţie, renunţând expres lamoştenirea autorului H.P., nemaiavând astfel nici o calitate decoproprietar asupra etajului imobilului din litigiu.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, criticând-opentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa de fond anesocotit dreptul absolut al reclamantei asupra cotei de? din etajulimobilului, câtă vreme întregul etaj a fost realizat împreună cu fostul soţ(B.I.), în baza autorizaţiei nr.2171/27.09.1974.
În baza Decretului nr.223/1974 s-a dispus confiscareadreptului său de? din etajul imobilului casă - parter şi etaj - deoarecefostul soţ, de care a divorţat în 1982, a fugit din ţară în 1976. Cealaltăjumătate de? din etaj a fost confiscată ca urmare a plecării ei înstrăinătate, cu acordul Statului Român.
Dacă etajul casei nu constituia proprietatea reclamantei şi afostului ei soţ, pârâţii H.I., H.D. şi autorii H.P. şi H.E., ar fi contestatmăsura luată de Statul Român.
Din certificatul de moştenitor nr.805/1976, privindsuccesiunea autorului H.P., rezultă că de pe urma lui a rămas parterulcasei şi terenul aferent de 250 m.p.
Deşi era titulara autorizaţiei de construcţie nr.2171/1974,reclamanta nu a fost parte în procesul în care s-a judecat anularea acesteiala 11 ani de la eliberare, la cererea pârâtului H.I.
De asemenea, reclamanta nu a figurat ca parte nici în procesulde revendicare a etajului şi, în consecinţă, sentinţa civilă nr.7609/1998 nupoate produce consecinţe juridice faţă de ea.
Pârâtul H.I. a vândut? din etaj pârâtului D.I., prin contractulautentic nr.4737/04.11.2004. Acest contract este lovit de nulitateabsolută, fiind fundamentat pe o cauză ilicită, părţile mascând princonvenţie adevăratul titular al bunului ce a făcut obiectul vânzării.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia nr.490/A din 28 septembrie2006, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza sprerejudecare pe fond la prima instanţă - Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
În adoptarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că instanţa afost sesizată cu cererea formulată de reclamanta-apelantă prin care asolicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare nr.4737/04.11.2004, privind etajul imobilului ce a făcutobiectul vânzării; ieşirea din indiviziune asupra etajului şi constituireaunui drept de superficie pentru terenul de 250 m.p. Contractul devânzare-cumpărare a fost încheiat între H.I. şi D.I.
Conform Hotărârii nr.50 emisă de Comisia de aplicare a Legiinr.112/1995, cererea lui H.I. privind restituirea imobilului a fost respinsă,reţinându-se, aşa cum rezultă din conţinutul deciziilor nr.443/1979 (f.6)şi nr.72 (f.7)., că imobilul (etajul) a fost confiscat de la soţii B.I. şi B.M. şinu de la H.I.
Din conţinutul autorizaţiei nr.47/2171/1974 (f.9) a rezultatcă B.I. şi B.M., alături de H.P., au solicitat şi s-a admis autorizareaconstruirii unei locuinţe - parter + un etaj cu două apartamente (la parterH.P., la etaj B.I. şi B.M.), precum şi demolarea construcţiei vechi(solicitarea s-a făcut în septembrie 1974).
Referitor la conţinutul autorizaţiei eliberată în 1973, a rezultatcă s-a solicitat şi s-au autorizat reparaţii capitale şi extindere de locuinţela nr.55", lucrările fiind începute în octombrie 1973 şi terminate în august1974.
Potrivit certificatului de moştenitor (f.35) - 805/1976, de peurma autorului H.P. a rămas o locuinţă la parterul imobilului din Băile-Olăneşti, compusă din trei camere de locuit, realizată în 1973, cu mijloaceproprii.
Conform sentinţei civile nr.7609/1998, prin care s-asoluţionat cererea în revendicare, pârâta Edilitara S.A. Băile-Olăneşti afost obligată să-i respecte reclamantului H.I. (pârâtul din această cauză),proprietatea şi posesia apartamentului cu trei camere situat la etajulimobilului, nr.57.
Constatarea nulităţii absolute a unui act poate fi invocată deoricine are un interes şi nu poate fi îndreptată decât împotriva părţilorparticipante la încheierea actului respectiv.
Astfel, acţiunea în constatarea nulităţii actului de vânzare-cumpărare nr.4737/4.11.2004, formulată în contradictoriu cu pârâtulH.I., nu este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesualăpasivă, deoarece pârâtul este parte în acel act, exercitând la vânzareaimobilului un atribut al dreptului de proprietate, imobilul fiind vândutaltei persoane.
Din actele depuse la dosar nu a rezultat că titularul dreptuluide proprietate asupra imobilului (etaj) este exclusiv H.P. (autorul).
Cele două hotărâri judecătoreşti în baza cărora instanţa defond s-a pronunţat - nulitatea autorizaţiei şi acţiunea în revendicare, nupot produce consecinţe juridice faţă de reclamantă, care n-a fost parte încele două cauze şi nu a fost în măsură să-şi apere legitimarea dreptului ei.Conform celor două decizii, cât şi hotărârii pronunţată în baza Legiinr.112/1995, reclamanta este persoana de la care s-a făcut preluareaabuzivă a imobilului - etajul casei situată la nr.55, ce face obiectuljudecăţii.
Apelanta-reclamantă a făcut dovada că îndeplineşte condiţiilegenerale necesare pentru exerciţiul acţiunii civile, justificând interesul(folos) practic, material şi moral ce-l urmăreşte în promovarea acţiunii.
În consecinţă, existând identitate între titularul dreptuluiafirmat şi persoana reclamantei-apelante, precum şi între subiectul pasival raportului juridic litigios şi persoana pârâtului H.I., a fost admis apelul,în modalitatea prezentată.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă şirespectarea termenului statuat de art.301 din acelaşi cod, împotrivadeciziei au formulat recurs pârâţii H.D.P. şi H.I., invocând următoarelecritici:
- în mod greşit instanţa de apel a considerat că existăidentitate între dreptul afirmat şi persoana reclamantei, raportându-se laconţinutul deciziilor nr.443/1979 şi nr.72/1979, care arată că a fostconfiscat etajul de la soţii B.I. şi B.M.
În dezvoltarea criticii se arată că au fost interpretate greşit şicu încălcarea dispoziţiilor legale următoarele acte: autorizaţia deconstruire nr.47/2171/1994, act ce nu mai are valoare, fiind, ca şiautorizaţia anulată, acte care au avut la bază o cauză falsă şi nereală.
De fapt, această autorizaţie a fost anulată de emitent şi arămas în vigoare autorizaţia de construire iniţială nr.2173/14.08.1973.
- instanţa de apel a interpretat greşit în speţă dispoziţiileart.1201 Cod civil, înlăturând consecinţele juridice ale sentinţei civilenr.7609/1998, cu motivarea că aceasta nu a fost parte în proces.
Se susţine, în esenţă, că H.I., aşa cum recunoaşte şireclamanta, a fost proprietarul imobilului, parterul casei dobândindu-lprin moştenire de la tată, H.P., conform certificatului de moştenitornr.805/1976, iar etajul prin revendicare, în baza sentinţei civilenr.7609/1998.
Se concluzionează că împotriva prezumţiei de proprietateinvocată de reclamantă intimaţii au ridicat o prezumţie mai puternică şicontrară, respectiv un titlu anterior şi numai prin aplicarea greşită adispoziţiilor art.1201 cod civil s-a dat eficienţă inopozabilităţii acteloramintite faţă de reclamantă.
Examinând decizia atacată în raport de actele şi lucrăriledosarului şi criticile invocate, se constată că recursul este fondat pentruconsiderentele ce se vor prezenta:
În mod corect a reţinut instanţa de fond că, potrivitcertificatului de moştenitor nr.805 eliberat de notariatul de Stat JudeţeanVâlcea la data de 11 martie 1976, singurul moştenitor al autorului H.P.este pârâtul H.I., ceilalţi fraţi renunţând la succesiune, reclamanta prindeclaraţie autentificată sub nr.805/1975.
Conform acestui act, pârâtul a dobândit în proprietateparterul unui imobil situat în Băile Olăneşti, str.Valea de Case nr.55B,compus din trei camere de locuit, hol, beci, realizat de autor prinmijloace proprii, cu autorizaţia de lucrări nr.2171/1973 emisă deConsiliul Popular Băile Olăneşti, precum şi terenul aferent acestuia.
Potrivit titlului de proprietate nr.1916 emis de ComisiaJudeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenului ladata de 07.07.2004, H.I. este proprietarul suprafeţei de 251 m.p., terenconstrucţii pe care este amplasat imobilul în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr.7609 pronunţată de JudecătoriaRâmnicu Vâlcea la data de 10 noiembrie 1998, intrată în puterea lucruluijudecat, pârâtului H.I. i-a fost recunoscută calitatea de proprietar alapartamentului situat la etajul imobilului din Băile Olăneşti, str.Valea deCase nr.57, judeţul Vâlcea, în contradictoriu cu deţinătoarea acestuia,S.C.Edilitara"S.A. Băile Olăneşti.
Este adevărat că apartamentul în litigiu a fost confiscat de lareclamanta H.M. şi soţul acesteia, conform deciziilor nr.443/1979 şinr.72/1979, însă după intrarea în vigoare a legilor cu caracter reparatoriu,de restituire în natură a bunurilor preluate abuziv, aceasta nu a înţeles săformuleze cerere în acest sens pentru ca bunul să-i reintre în patrimoniu.
În aceste condiţii, reclamanta nu poate opune pârâtului H.I.un titlu de proprietate valabil care să îi confere calitate procesuală activăîn acest litigiu ce vizează constatarea nulităţii absolute parţiale a actului devânzare-cumpărare autentificat sub nr.4737/2004 ce a avut ca obiectetajul imobilului, ieşirea din indiviziune cu privire la acest imobil şi cuconstituirea unui drept de superficie pentru terenul de 250 m.p.
Prin urmare, dreptul de proprietate invocat de pârât, înconformitate cu prevederile art.480 Cod civil, este absolut şi exclusiv,fiind opozabil tuturor, inclusiv reclamantei, chiar dacă aceasta nu a fostparte în litigiul purtat de pârât cu deţinătoarea apartamentului.
Cum autorizaţia de construire nu conferă şi dreptul deproprietate asupra imobilului, în mod corect instanţele reţinând căproprietarul imobilului şi al terenului aferent era tatăl pârâtului, chiardacă preluarea apartamentului s-a făcut de către stat de la reclamantă şisoţul ei, aceasta din urmă poate invoca, eventual, un drept de creanţă, înmăsura în care dovedeşte contribuţia efectivă la edificarea etajului.
Criticile invocate de recurenţi pot fi încadrate în prevederileart.304 pct.9 Cod procedură civilă şi sunt privite ca întemeiate doar subaspectul analizat.Pentru considerentele ce preced, recursul este privit ca întemeiat şi a fostadmis ca atare, în temeiul art.312 alin.2 Cod procedură civilă, cuconsecinţa modificării deciziei, în sensul respingerii apelului ca nefondatşi a menţinerii sentinţei adoptată de prima instanţă de fond.
| ← CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. NULITATE ABSOLUTĂ. LIPSA... | Autoritate de lucru judecat. Condiţii. → |
|---|
