FOND FUNCIAR. LEGEA NR.18/1991 - PLÂNGERE. CĂI DE ATAC.
| Comentarii |
|
FOND FUNCIAR. LEGEA NR.18/1991 - PLÂNGERE.
CĂI DE ATAC.
Curtea a analizat calea de atac ce putea fiexercitată de părţile litigante, faţă de sentinţa amintită, înraport de data pronunţării sale, şi a constatat că aceasta este ceaa recursului care, de altfel a fost indicată şi de către instanţă îndispozitivul acestei hotărâri.
Potrivit art.282/1 alin.(2) Cod pr.civilă,hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţioneazăplângerile împotriva hotărârilor autorităţilor publice cuactivitate jurisdicţională şi ale altor organe, cu astfel deactivitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel".
(Decizia civilă nr.974/R din 8 septembrie
2005 a Curţii de Apel Piteşti).
Prin sentinţa civilă nr.5651 din 11 noiembrie 2003, pronunţată deJudecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost admisă acţiunea parohiei în contradictoriucu comisia locală de fond funciar, cu consecinţa obligării acesteia din urmă lapunerea în posesie a reclamantei pe suprafaţa de 6.965 m.p., teren echivalentcelui deţinut anterior pe raza localităţii şi să înainteze comisiei judeţenedocumentaţia în vederea eliberării titlului de proprietate sub sancţiuneaobligării la plata de daune pe zi de întârziere.
In considerentele sentinţei, s-a reţinut că reclamantele suntîndreptăţite la punerea în posesie, conform expertizei tehnice, întrucât nu aavut loc o punere efectivă în posesie asupra terenurilor, actul invocat înapărare, nefiind semnat de toţi membrii comisiei şi nefiind însoţit de schiţaanexă.
Sentinţa a fost apelată, în termen legal, de către pârâtă şi criticatăpentru nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.274 din 26 octombrie2004, a respins ca nefondat apelul formulat de comisia locală, reţinând, înesenţă, că fiecare biserică este o instituţie autonomă cu reguli şi canoane,preotul fiind persoana oficială care reprezintă unitatea parohială.
Analizând actul invocat de apelanta-pârâtă, sub aspectul tuturorcondiţiilor de formă şi de fond, tribunalul a apreciat că acesta este pur formal,aşa cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond.
Situaţia terenurilor a fost analizată pe baza concluziilor expertizeitehnice, din care rezultă că din totalul suprafeţelor reconstituite şi identificate,reclamantelor le-a fost atribuită doar o parte, pentru diferenţă impunându-seobligarea pârâtei la punerea în posesie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs comisia de aplicare aLegii nr.18/1991, criticând-o pentru nelegalitate, cale de atac ce a fostrespinsă de Curtea de apel Piteşti, prin decizia civilă nr.974/R, pronunţată la 8septembrie 2005.
Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia deinadmisibilitate a recursului, excepţie privită ca întemeiată.
S-a reţinut, că sentinţa civilă nr.5651 din 11 noiembrie 2003, a fostpronunţată anterior intrării în vigoare a Legii nr.195/2004 şi, prin urmare,aceasta putea fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art.725 alin.4 Cod pr.civilă, hotărârile pronunţate înaintede intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac şi termenelorprevăzute de legea sub care au fost pronunţate, dispoziţie legală ce seregăseşte în formă similară şi în dispoziţiile art.1 pct.11 alin.2 din Legeanr.195/25 mai 2004.
Prin urmare, curtea a analizat calea de atac ce putea fi exercitatăde părţile litigante, faţă de sentinţa amintită, în raport de data pronunţării sale,şi a constatat că aceasta este cea a recursului care, de altfel a fost indicată şi decătre instanţă în dispozitivul acestei hotărâri.
Potrivit art.282/1 alin.(2) Cod pr.civilă, hotărârile instanţelorjudecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilorautorităţilor publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe, cu astfel deactivitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel".
Legea nr.18/1991, modificată şi republicată, la capitolul IV, prinart.52 alin.1, a statuat că în sensul prezentei legi, comisia locală esteautoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeţeană esteautoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicţională", adică o autoritatece desfăşoară o activitate de natura celei amintite de dispoziţiile art.282/1alin.(2) Cod pr.civilă.
S-a concluzionat în sensul că, recursul a fost deja soluţionat deTribunalul Vâlcea, chiar dacă s-a menţionat în dispozitivul deciziei cu recursîn 15 zile de la pronunţare, această dispoziţie neproducând efecte juridice înprivinţa căii de atac ce poate fi exercitată de părţi, întrucât aceasta curge de lalege.
Prin urmare, decizia civilă nr.274/2004 este irevocabilă, întrucât asoluţionat, în realitate, un recurs şi nu un apel, motiv pentru care un nourecurs declarat împotriva acesteia este inadmisibil.
| ← EXCEPŢIA PRIVIND CALITATEA PROCESUALĂ ACTIVĂ | FOND FUNCIAR. LEGEA NR.18/1991 - RECONSTITUIREA ÎN NATURĂ. → |
|---|
