FOND FUNCIAR. LEGEA NR.18/1991 - RECONSTITUIREA ÎN NATURĂ.
| Comentarii |
|
FOND FUNCIAR. LEGEA NR.18/1991 - RECONSTITUIREA
ÎN NATURĂ.
Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor,nu este de natură să determine o stare deindisponibilizare permanentă a acestora, în condiţiile în caredin suprafaţa totală de 447 ha. păşune existentă s-autransferat deja 251 ha. la categoria arabil,terenuri ce,ulterior, au făcut obiectul unor contracte de asociere întrecetăţenii comunei şi primărie şi pe care s-au cultivat cereale.
Astfel,în mod corect instanţele au reţinut că nusunt incidente în cauză dispoziţiile art.33 din Legeanr.18/1991, republicată,nefăcându-se dovada că terenurilerămase în urma retrocedării provin din fostele izlazuricomunale aflate în folosinţa C.A.P.
(Decizia civilă nr.940/R din 5 septembrie 2005).
Prin sentinţa civilă nr.1053 din 20 decembrie 2004, JudecătoriaCosteşti a admis plângerea petentului şi, în consecinţă, a modificat, în parte,hotărârea comisiei judeţene de fond funciar, în sensul reconstituirii dreptuluide proprietate în natură şi nu în echivalent valoric, asupra terenurilor de 1,75ha. şi, respectiv, 4,45 ha.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în localitateexistă teren agricol pentru a satisface integral cererea petentului, prin care asolicitat reconstituirea în natură a suprafeţelor de teren ce au aparţinutautorilor săi.
Sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie atât depetent, cât şi de intimata comisia locală, ambele apeluri fiind respinse canefondate de Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr.548 din 11 mai 2005.
Cu privire la apelul declarat de petent, s-a reţinut că, într-adevăr aachitat onorariul de expert, sumă la care este îndreptăţit potrivit art.274 Codpr.civilă, însă cele două comisii nu au patrimoniu propriu şi, în mod corect,nu au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la apelul intimatei, în esenţă, s-a reţinut că esteneîntemeiat, întrucât din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză,rezultă că în anul 1999, în inventarul primăriei figura la poziţia 14, suprafaţade 497 ha. păşune comunală, din care 251 ha. au fost transferate în anul 2001la categoria arabil, terenuri ce au făcut ulterior obiectul unor contracte deasociere între cetăţenii comunei şi primărie pentru cultivarea de cereale.Apelanta nu a înţeles să formuleze obiecţiuni la concluziile acestei lucrări,însuşindu-şi-le astfel în mod tacit.
Din actele dosarului, s-a mai reţinut de către tribunal că o partedin suprafaţa de 448 ha., păşune comunală, a fost cumpărată de către Obşteasatului de la Casa Şcoalelor în anul 1921.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs petentul, sub aspectulcheltuielilor de judecată şi intimata, încadrat în drept în prevederile art.304pct.7, 9 şi 10 Cod pr.civilă.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.940/R din 5septembrie 2005, a admis recursul petentului, cu consecinţa modificăriideciziei, în parte, în sensul admiterii apelului formulat de petent împotrivasentinţei şi a obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, menţinândcelelalte dispoziţii ale deciziei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat recursul comisieilocale.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut, aşa cum de altfel a motivatşi tribunalul, că petentul a achitat onorariu de expert şi taxele de timbruaferente acţiunii iar, în încheierea în care au fost consemnate dezbaterile defond, s-a menţionat solicitarea acestuia de a i se acorda cheltuielile dejudecată, cerere asupra căreia prima instanţă nu s-a pronunţată, iar tribunalul aprivit-o ca neîntemeiată.
Cum intimatele au căzut în pretenţiuni, ca urmare a admiteriiplângerii, în conformitate cu prevederile art.274 Cod pr.civilă, s-a impusobligarea celor două pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate depetent la instanţa de fond.
Recursul intimatei comisia locală a fost privit ca nefundat, încondiţiile în care aceasta nu a făcut dovada că terenurile rămase dupăretrocedare provin din fostele izlazuri comunale şi s-au aflat în folosinţaC.A.P-ului, pentru a se apăra, invocând incidenţa art.33 din Legeanr.18/1991.
Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor nu este de naturăsă determine o stare de indisponibilizare permanentă a acestora, în condiţiileîn care din suprafaţa totală de 447 ha, păşune existentă, s-au transferat deja251 ha. la categoria arabil, terenuri ce, ulterior, au făcut obiectul unorcontracte de asociere.
| ← FOND FUNCIAR. LEGEA NR.18/1991 - PLÂNGERE. CĂI DE ATAC. | Aur confiscat abuziv. Noţiunea de obiect de aur". Restituire... → |
|---|
