Imobile donate statului sau altor persoane juridice Anularea donaţiei Legea nr 10 2001 art 2 lit c Anularea donaţiei făcute statului Repunerea în situaţia anterioară după apariţia legii
| Comentarii |
|
C.A. Piteşti, nr. 1668 din 30.09.2002
Sunt considerate bunuri preluate abuziv şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, cu condiţia ca prin hotărâre judecătorească irevocabilă să se fi constatat nulitatea donaţiei. Aşadar, în cazul imobilelor donate, legea instituie condiţia existenţei unei hotărâri irevocabile de constatare a nulităţii actului în baza căruia bunurile au fost preluate. Instanţa sesizată cu această cerere trebuie să o soluţioneze şi nu să-şi decline competenţa în favoarea altei instanţe, respectiv tribunalul, care are o competenţă strict determinată de Legea nr. 10/2001, dacă cererea reclamantului nu este întemeiată pe prevederile acestui act normativ.
Legea nr. 10/2001 – art. 2 lit. c. Anularea donaţiei făcute statului. Repunerea în situaţia anterioară după apariţia legii
C.A. Piteşti, decizia nr. 1668 din 30 septembrie 2002
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamantul P.Ş.L. a chemat în judecată Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar, pentru a se constata nulitatea actului de donaţie autentificat la notariatul de stat al Judeţului Vâlcea şi să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.Reclamantul a solicitat ca, în cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a imobilelor care au făcut obiectul donaţiei, să fie obligat Municipiul Râmnicu Vâlcea la restituirea prin echivalent. În motivarea acţiunii se arată că P.M., al cărui unic moştenitor este reclamantul, a fost proprietarul unui teren în suprafaţă de 469 mp şi al unei case de locuit neterminată compusă din 4 camere, acoperită cu placă de beton şi situate în Râmnicu Vâlcea, str. N.B. nr. 31.
La data de 31 mai 1982, P.M. a încheiat un act de donaţie, iar Comitetul Executiv al Consiliului Popular al judeţului Vâlcea, prin decizia nr. 64 din 10.02.1982, a acceptat oferta de donaţie. Actul de donaţie este nul absolut, întrucât îi lipseşte cauza sau, din perspectiva donatarului, cauza are un caracter ilicit, scopul încheierii contractului fiind deposedarea abuzivă a autorului de imobilele care au făcut obiectul acestui contract. Actul de donaţie mai este afectat de nulitate şi prin încălcarea prevederilor art. 4 din Decretul nr. 478/1954, care reglementa donaţiile făcute statului.
Prin sentinţa civilă nr. 725 din 8.02.2002, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a disjuns capătul de cerere referitor la repunerea părţilor în situaţia anterioară şi, constatând necompetenţa materială a instanţei, a declinat soluţionarea acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului Vâlcea. Instanţa a admis capătul de cerere privind constatarea nulităţii actului de donaţie şi a constatat nul absolut contractul autentificat. Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv - printre care la art. 2 lit. c figurează şi cele donate statului sau altor persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 2 decembrie 1989 -, se restituie în natură sau prin echivalent foştilor proprietari. Competenţa materială de soluţionare a litigiilor care au ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv aparţine, în conformitate cu art. 31 alin. 2 din aceeaşi lege, tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul persoanei juridice care deţine bunul aflat în litigiu.
În atare situaţie, judecătoria nu se consideră competentă să soluţioneze cererea pentru repunerea în situaţia anterioară, aceasta intrând în competenţa Tribunalului Vâlcea. În ceea ce priveşte primul capăt al cererii, instanţa reţine că în cauză s-au produs dovezi suficiente că reclamantul este singurul moştenitor al lui P.M. care, la rândul său, a fost unicul moştenitor al lui P.N., de la care a moştenit un teren pentru construcţii şi o construcţie - locuinţă - cu 4 camere. P.M. a încheiat contractul de donaţie cu Consiliul Popular al Municipiului Râmnicu Vâlcea, după ce, pe parcursul a circa 3-4 ani, autorităţile locale au exercitat presiuni asupra acestuia pentru a-l determina să doneze imobilele formate din teren şi casă. Toate presiunile exercitate s-au soldat cu cedarea din punct de vedere psihic a proprietarului bunurilor, care, în aceste condiţii, a semnat actul de donaţie. În cazul actelor cu titlu gratuit, cauza prestaţiei dispunătorului constă în intenţia sa de a mări cu un element activ patrimoniul donatarului. Cauza este, aşadar, intenţia liberală manifestată în privinţa persoanei gratificate. În speţă, lipseşte neîndoielnic intenţia autorului de a gratifica şi, potrivit prevederilor art. 966 C. civ., obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză nelicită sau falsă, nu are nici un efect.
Se concluzionează că, din perspectiva donatorului actul are un caracter ilicit, pentru că intenţia acestuia a fost de a nu proceda la o expropriere, în scopul sistematizării teritoriului la acea dată. Actul de donaţie s-a încheiat şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din Decretul nr. 478/1954 care impunea obligaţia obţinerii avizului Ministerului Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale, în cazul donaţiilor având ca obiect construcţii situate în oraşe. Tribunalul Vâlcea, Secţia civilă, prin decizia nr. 750 din 24.05.2002, a respins ca nefondat apelul reclamantului în privinţa repunerii în situaţia anterioară, apreciind că, în ceea ce priveşte soluţionarea capătului privind repunerea în situaţia anterioară, reclamantul a urmărit prin această acţiune să obţină o hotărâre care să desfiinţeze contractul de donaţie şi să-i dea posibilitatea să uzeze de procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 care conţine reglementări speciale în ceea ce priveşte regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Se apreciază că judecătoria nu era competentă să soluţioneze cererea de restituire în natură sau prin acordarea de despăgubiri, din moment ce legiuitorul a prevăzut parcurgerea unei proceduri speciale. De altfel, reclamantul a formulat deja notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, ceea ce denotă că a optat pentru procedura instituită de această lege. Recursul declarat în cauză a fost considerat întemeiat sub aspectul cererii de repunere în situaţia anterioară, pentru următoarele considerente. Este de principiu că aplicarea sancţiunii nulităţii unui act juridic atrage după sine desfiinţarea retroactivă a efectelor contrare legii şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului respectiv. În speţă, instanţa a fost sesizată cu o acţiune în constatarea nulităţii unui act prin care autorul reclamantului a donat Consiliului Popular al Municipiului Râmnicu Vâlcea un teren şi o construcţie în curs de execuţie.
Deşi instanţa a constatat în mod corect nulitatea actului, a lăsat totuşi nesoluţionată cererea referitoare la repunerea părţilor în situaţia anterioară, considerând că aceasta intră în competenţa de soluţionare a Tribunalului Vâlcea, în temeiul art. 31 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Sub acest din urmă aspect hotărârea este nelegală. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv de stat se restituie, de regulă, în natură, sau, când nu mai este posibil, prin măsuri reparatorii. Bunurile considerate ca fiind preluate abuziv sunt cele prevăzute la art. 2 din aceeaşi lege, text care, la pct. c, include şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, cu condiţia ca prin hotărâre judecătorească irevocabilă să se fi constatat nulitatea donaţiei. Aşadar, în cazul imobilelor donate, legea instituie condiţia existenţei unei hotărâri irevocabile de constatare a nulităţii actului în baza căruia bunurile au fost preluate. Din cererea cu care a fost sesizată instanţa rezultă că reclamantul-recurent a iniţiat procedura de restituire a imobilului în baza Legii nr. 10/2001, pe care însă a suspendat-o până la obţinerea hotărârii de anulare a donaţiei. Prin trimiterea cererii de repunere în situaţia anterioară la Tribunalul Vâlcea, ca instanţă competentă în materia repunerii părţilor în situaţia anterioară, s-au încălcat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind restituirea bunurilor preluate abuziv, nesocotindu-se prevederile referitoare la etapele care trebuie parcurse în vederea restituirii şi competenţa materială a tribunalului în acest domeniu. Instanţa direct sesizată cu o cerere de restituire trebuia să o soluţioneze într-un fel sau altul, şi nu să-şi decline competenţa în favoarea altei instanţe, respectiv tribunalul, care are o competenţă strict determinată de Legea nr. 10/2001. Or, cererea reclamantului nu este întemeiată pe prevederile acestui act normativ.
Menţinând sentinţa, Tribunalul Argeş a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. 8 din Legea nr. 10/2001, cauza fiind trimisă spre rejudecare. Instanţa de trimitere va fi Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pentru ca această instanţă să se pronunţe asupra cererii de repunere în situaţia anterioară cu care a fost sesizată şi pe care greşit a disjuns-o.
| ← Obligaţie de a face Constructor de bună credinţă... | Somaţie de plată Facturi neacceptate la plată Probe Creanţă... → |
|---|
