LEGEA NR.10/2001. CONTESTAREA DECIZIEI DE CĂTRE UN TERŢ. INADMISIBILITATE.
| Comentarii |
|
LEGEA NR.10/2001. CONTESTAREA DECIZIEI DE CĂTREUN TERŢ. INADMISIBILITATE.
Art.24 din Legea nr.10/2001 (redevenit art.26)
Apelanţii-reclamanţi au calitatea de terţi faţă dedispoziţia nr.1424/20 iunie 2007 emisă de către Primăria OraşuluiBăile Olăneşti, împrejurare raportat la care în nici un caz ei nu potataca această dispoziţie în condiţiile art.24 din Legea nr.10/2001,redevenit art.26 după republicarea acestei legi şi aceasta pentrusimplul motiv că Legea nr.10/2001 conferă o atare posibilitate doarpersoanelor îndreptăţite în favoarea cărora a fost emisă respectivadispoziţie sau decizie, iar nu şi unor terţe persoane.
Terţa persoană are la îndemână o acţiune în constatareanulităţii absolute de drept comun, iar nicidecum o plângereîntemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001, chiar dacă aceastasusţine şi emite pretenţii proprii cu privire la imobilul ce a făcutobiectul dispoziţiei atacate.
( Decizia civilă nr.187/A din 03 octombrie 2008, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şiAsigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin cererea înregistrată la data de 24.09.2007, reclamanţiiC.L., B.E.(fostă P.), M.I., P.C., I.D. au chemat în judecată pe pârâţiiPrimarul Oraşului Băile Olaneşti şi Primăria Oraşului Băile Olăneşti,pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anulareadispoziţiei nr.1424 din 20.06.2007 emisă de Primăria Oraşului BăileOlăneşti, ca fiind nelegală şi netemeinică.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin sentinţacivilă nr.117 din 22.04.1999, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarulnr.2221/1998 a fost respinsă acţiunea în revendicare a Vilei E."formulată de numita E.M.E., hotărârea fiind menţinută prin decizia civilănr.2221/21.06.2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
Prin decizia menţionată s-a constatat inadmisibilitateaacţiunii, nefiind promovată de toţi moştenitorii.
Reclamanţii susţin că în litigiul respectiv s-a făcut o expertizătehnică în construcţii, prin care s-a constatat că au adus modificărisubstanţiale imobilului realizând o construcţie nouă, alta decât ceanaţionalizată, astfel încât s-a statuat că foştii proprietari sunt îndreptăţiţila despăgubiri. În soluţionarea cererii formulate de foştii proprietari întemeiul Legii nr.10/2001, pârâta Primăria Oraşului Băile Olăneşti aignorat tocmai această împrejurare care impunea acordarea dedespăgubiri faţă de aceştia.
Pe cale de excepţie, reclamanţii au contestat calitatea depersoană îndreptăţită a solicitanţilor E.M.E. şi P.B.C., deoarece aceştia nuau depus dovezi din care să rezulte această calitatea.
Tot astfel, chiar dacă s-a dovedit calitatea de succesor îndrepturi a solicitantei, este cert dovedit că imobilul Vila E."a fostdobândită la data de 25.11.1925 de către P.B.E. şi T.V. astfel încât, înprivinţa cotei părţi a acestuia din urmă, nu poate justifica un drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în şedinţa publică din23.10.2007, Primăria Oraşului Băile Olăneşti a solicitat respingereacontestaţiei ca neîntemeiată, invocând mai multe excepţii, respectiv lipsacalităţii procesuale pasive a Primăriei Oraşului Băile Olăneşti, lipsacalităţii procesuale active a contestatorilor.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că modificările structuraleaduse imobilului construcţii nu au constituit motiv de admitere arecursului de către instanţa supremă, cum lasă a se înţelege contestatoriişi nu sunt incidente dispoziţiile art.10, alin.1 şi 2 din Legea nr.10/2001,întrucât imobilul - construcţii nu a fost demolat şi nici nu s-au edificatconstrucţii noi autorizate.
Prin sentinţa civilă nr.477 din 27 mai 2008, Tribunalul Vâlcea,Secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a PrimărieiOraşului Băile Olăneşti, a respins contestaţia lipsei calităţii procesualeactive a contestatorilor şi a respins contestaţia formulată de contestatori.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Imobilul construcţii şi teren aferent în suprafaţă de 550 mp.situat în Băile Olăneşti, str.Carol Davila, a constituit proprietateadoamnei E.P.B. şi a lui P.G.B., la momentul deposedării abuzive, înconformitate cu actul de vânzare-cumpărare nr.6746/1925, a procesuluiverbal de rechiziţionare din 1948, a certificatelor nr.57/1948 şinr.64/1948.
Ulterior, imobilul a fost preluat de stat, în mod abuziv, cutitlu valabil, fiind obiectul rechiziţionării şi a aplicării Decretuluinr.92/1950.
În conformitate cu actele depuse la dosarul cauzei - certificatede moştenitor şi acte de atare civilă, moştenitorii E.M.E. şi P.B. C. aucalitate au calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea bunurilor, înraport de dispoziţiile art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicată.
Din analiza dosarului intern, constituit ca urmare a notificăriiformulate de moştenitori, rezultă că imobilul poate fi restituit acestora înnatură, fiind liber de sarcini, în prezent constituind fond locativ de stat(ocupat în totalitate de chiriaşi) şi aflat în administrarea Consiliului Localla Oraşului Băile Olăneşti.
Principiul restituirii în natură este enunţat în art.1 alin.1 şiart.9 alin.1 din Legea nr.10/2001. Se acordă măsuri reparatorii prinechivalent numai în acele situaţii în care restituirea în natură nu esteposibilă.
Reclamanţii au susţinut că nu este posibilă restituirea înnatură a imobilului construcţii şi teren aferent de 550 mp., în cauză fiindincidente dispoziţiile art.10 alin.2 din lege, respectiv edificarea uneiconstrucţii noi, pentru care masurile reparatorii se stabilesc prinechivalent. Această ipoteză nu a putut fi reţinută.
Pe de o parte, imobilul construcţii nu a fost demolat (aşa cumcere art.10 alin.1 şi 2 din lege) şi nici nu s-a edificat construcţii noiautorizate. Pe de altă parte, reamenajările şi îmbunătăţirile aduse de cătrechiriaşi construcţiei, nu însemnă că ele au transformat-o într-un imobilnou în raport cu cel preluat.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, a rezultat căreclamanţii au adus imobilului reparaţii şi consolidări, or acestea nu secircumscriu ipotezei art.19 alin.1 din Legea nr.10/2001, care vizeazăacele construcţii cărora, prin transformările survenite, în raport cu formainiţială, le-au fost adăugate corpuri de zidărie sau volume din acelemateriale ce reprezintă peste 100\% raportat la aria desfăşurată existentăla data preluării.
În altă ordine de idei, prin decizia civilă nr.2221 din21.06.2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, s-a respinsacţiunea în revendicarea imobilului în litigiu, ca inadmisibilă, aceastanefiind promovată de toţi coproprietarii terenului aferent construcţiei.
Drept urmare, instanţa supremă nu a statuat asupratemeiniciei acţiunii în revendicare promovată de persoanele îndreptăţitela restituirea imobilului în litigiu, aşa cum susţin reclamanţii în motivareacontestaţiei.
Aşadar, dispoziţia nr.1424/2007 emisă de Primăria OraşuluiBăile Olăneşti a fost emisă cu respectarea legii şi nu există motive deanulare a acesteia.
Cu privire la excepţiile invocate prin întâmpinare de intimată,s-a constatat că acestea sunt nefondate.
Dispoziţia contestată este emisă de Primăria Oraşului BăileOlăneşti, în soluţionarea notificării formulate de moştenitorii E.M.E. şiP.B.C. care au cerut restituirea în natură a imobilului ce a aparţinutautorului lor. Unitatea emitentă a cărei decizie este contestată, are astfelcalitate procesuală pasivă în cauză, fiind unitate deţinătoare în sensulLegii nr.10/2001.
Şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor, s-a considerat asemenea nefondată. Atâta timp cât contestatorii invocă undrept propriu asupra imobilului supus restituirii (considerând că prinnotificările aduse imobilului, acesta a devenit o construcţie nouă" însensul legii), tocmai acest aspect urmând a fi lămurit în cauză, aceştia auinteresul legitim de a promova contestaţia şi drept urmare şi calitateaprocesuală activă în cauză.
Astfel, instanţa a respins excepţiile invocate de intimată prinîntâmpinare, iar pe fond, a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
Cât priveşte calitatea de persoană îndreptăţită a solicitanţilor,acest aspect nu a putut fi considerat o excepţie" în sensul legii, aceastăcalitate fiind de altfel analizată şi justificată anterior.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, în termen legal audeclarat apel reclamanţii C.L., B.E., M.I., P.C. şi I.D. criticând-o pentrunelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive în esenţă:
- Decizia este emisă de o entitate care nu avea calitatea săsoluţioneze notificarea făcută de E.M.E. şi P.B.C., în sensul că unitateadeţinătoare este S.C. EDILITARA S.A. Olăneşti şi nu Primăria OraşuluiBăile Olăneşti;
- Nu s-a ţinut cont de faptul că notificarea nu a fost făcută detoţi proprietarii imobilelor revendicate şi anume doar de moştenitoriicumpărătoarei E.P.B. nu şi de moştenitorii lui T.V., cumpărător în coteegale;
- Nelegală este sentinţa pe fondul cauzei în sensul că în modgreşit s-a dispus restituirea construcţiei în natură, în condiţiile în careimobilul a fost transformat în totalitate şi a devenit astfel un imobil nou,fiind proprietatea apelanţilor.
La termenul din 12 septembrie 2008, s-a depus o cerere deintervenţie în interesul intimatului Primarul Oraşului Băile Olăneşti decătre E.M.E. şi B.C. prin care se solicită respingerea apelului declarat decătre reclamanţi ca nefondat, să se constate că decizia nr.1424/20 iunie2007 este conformă cu dispoziţiile Legii nr.10/2001, şi să fie obligaţiapelanţii la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de intervenţie se arată de cătreintervenienţi că ei sunt beneficiarii dispoziţiei contestate în instanţă decătre apelanţi şi că aceştia nu fac dovada interesului legitim înpromovarea prezentei acţiuni şi nu fac parte din categoria persoanelorîndreptăţite de lege să solicite restituirea imobilului în discuţie,promovarea prezentei cereri fiind făcută cu înfrângerea dispoziţiilorimperative ale art.3 din Legea nr.10/2001.
Analizând apelul formulat de reclamanţi, Curtea a constatatcă este întemeiat, cu consecinţa admiterii acestuia, anulării sentinţeiatacate şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare la JudecătoriaRâmnicu Vâlcea.
La termenul din 3 octombrie 2008, Curtea, din oficiu, în bazadispoziţiilor art.162 Cod procedură civilă, a invocat excepţia denecompetenţă materială a soluţionării cauzei de către Tribunalul Vâlcea,fiind vorba de o acţiune introdusă de un terţ prin care contestă o decizieemisă în baza Legii nr.10/2001, în favoarea intervenienţilor şi a rămas înpronunţare pe această excepţie pentru următoarele considerente:
Apelanţii-reclamanţi au calitatea de terţi faţă de dispoziţianr.1424/20 iunie 2007 emisă de către Primăria Oraşului Băile Olăneşti,împrejurare raportat la care în nici un caz ei nu pot ataca aceastădispoziţie în condiţiile art.24 din Legea nr.10/2001, redevenit art.26 dupărepublicarea acestei legi şi aceasta pentru simplul motiv că Legeanr.10/2001 conferă o atare posibilitate doar persoanelor îndreptăţite înfavoarea cărora a fost emisă respectiva dispoziţie sau decizie, iar nu şiunor terţe persoane.
Astfel, în redactarea iniţială a Legii nr.10/2001, art.24 alin.7 şi8 prevedea: (7) dacă oferta este refuzată potrivit alin.3, persoanaîndreptăţită poate ataca în justiţie decizia prevăzută la alin.1 în termen de30 zile de la data comunicării acesteia"; (8) competenţa de soluţionarerevine secţiei civile a tribunalului în a cărei circumscripţie teritorială seaflă sediul unităţii deţinătoare. Hotărârea tribunalului este supusă căilorlegale de atac".
După republicarea Legii nr.10/2001, ca urmare amodificărilor ce au fost aduse prin Legea nr.247/2005, O.U.G.nr.209/2005, Legea nr.263/2006 şi Legea nr.74/2007, art.24 a devenitart.26, prevăzând în alin.3 că: decizia sau după caz dispoziţia motivatăde respingerea notificării sau a cererii de restituire în natură poate fiatacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă atribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare saudupă caz ale entităţii investită cu soluţionarea notificării în termen de 30zile de la comunicare".
Pe cale de consecinţă, doar persoana îndreptăţită la măsurireparatorii în baza Legii nr.10/2001 şi în favoarea căreia a fost emisărespectiva Decizie sau Dispoziţie poate ataca în instanţă în condiţiileart.26 alin.3 acea dispoziţie, ipoteză în care într-adevăr competenţamaterială de soluţionare ar reveni în primă instanţă tribunalului.
În schimb, în situaţia de faţă în care o dispoziţie emisă înfavoarea unei persoane îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legiinr.10/2001 este atacată de către o terţă persoană, alta decât cea înfavoarea căreia a fost emisă decizia, cenzurarea egalităţii şi valabilităţiiacesteia se va putea face în condiţiile dreptului comun şi în nici un caz încondiţiile procedurii speciale, reglementată de Legea nr.10/2001.
Terţa persoană are astfel la îndemână o acţiune în constatareanulităţii absolute de drept comun, iar nicidecum o plângere întemeiată peprevederile Legii nr.10/2001, chiar dacă aceasta susţine şi emite pretenţiiproprii cu privire la imobilul ce a făcut obiectul dispoziţiei atacate.
O atare acţiune în constatarea nulităţii absolute de dreptcomun este în competenţă de primă instanţă a judecătoriei, conform art.1pct.1 şi art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă şi nicidecum în competenţade primă instanţă a tribunalului ca instanţă specializată în soluţionarealitigiilor decurgând din aplicarea art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001,republicată.
Este ştiut că normele de competenţă sunt de strictăinterpretare, astfel încât în măsura în care prin aceste dispoziţii legalespeciale nu se prevede în mod expres competenţa materială a alteiinstanţe, a anumitor cereri, competenţa revine judecătoriei ca instanţă dedrept comun.
Dacă legiuitorul ar fi dorit, ar fi inserat în textul Legiinr.10/2001, o dispoziţie expresă prin care să stabilească în favoareatribunalului competenţa de soluţionare a acţiunilor în anulare sau înconstatarea nulităţii absolute, introdusă de terţi împotriva deciziilor emiseîn baza acestei legi.
Astfel, în lipsa unei dispoziţii speciale în acest sens,derogatorie de la dispoziţiile de drept comun în materie de competenţă,competenţa de soluţionare în primă instanţă a acţiunii în anulare sau înconstatarea nulităţii absolute introdusă de terţi împotriva deciziilor emiseîn baza Legii nr.10/2001, în favoarea intervenienţilor, revine judecătorieica instanţă de drept comun.
Întrucât instanţa s-a pronunţat pe această excepţie absolutăprivind competenţa, cererea de intervenţie urmează a fi avută în vederede către prima instanţă la stabilirea cadrului procesual.Faţă de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispoziţiilor art.297 alin.2Cod procedură civilă a admis apelul declarat de reclamanţi şi a anulatsentinţa cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la JudecătoriaRm.Vâlcea.
| ← LEGEA NR.10/2001. PLAN DE INVESTIŢII CE CUPRINDE... | ACŢIUNE ÎN OBLIGAREA PÂRÂŢILOR PARCHETUL DE PE LÂNGĂ... → |
|---|
