LEGEA NR.10/2001. PLAN DE INVESTIŢII CE CUPRINDE GREVAREATERENULUI, APROBAT DUPĂ CE NOTIFICAREA A FOST ÎNREGISTRATĂ ÎN TERMENUL PREVĂZUT DE LEGE. NULITATEA ACESTUIA.
| Comentarii |
|
LEGEA NR.10/2001. PLAN DE INVESTIŢII CE CUPRINDEGREVAREATERENULUI, APROBAT DUPĂ CENOTIFICAREA A FOST ÎNREGISTRATĂ ÎN TERMENULPREVĂZUT DE LEGE. NULITATEA ACESTUIA.
Art.20 alin.41 (art.21 alin.5) din Legea nr.10/2001
Potrivit dispoziţiilor art.20 alin.41, devenit, la dataemiterii dispoziţiei de refuz al restituirii, art.21alin.(5) subsancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea proceduriloradministrative şi, după caz, judiciare, generate de Legeanr.10/2001, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locaţia degestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea, locaţiunea,precum şi orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nouchiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea sub orice formă abunurilor imobile-terenuri şi/sau construcţii notificate potrivitprevederilor acestei legi.
Odată ce notificarea fusese formulată şi înregistrată întermenul prevăzut de lege, aprobarea unui nou plan de investiţiicare să cuprindă o grevare a terenului în litigiu este nulă absolut,legiuitorul însuşi neînţelegând să mai rezerve vreun drept ce ar ficurs din dobândirea abuzivă, aşa cum a fost ea declarată înpreambulul acestei legi, asupra proprietăţilor persoanelor private.
( Decizia civilă nr.232/A din 13 noiembrie 2008, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şiAsigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin sentinţa civilă nr.319 din 21 decembrie 2006, TribunalulArgeş admiţând în parte contestaţia formulată de S.C., prin procuratorG.R.E., a anulat dispoziţia nr.1103 din 9 martie 2006 a intimatuluiPrimarul Municipiului Piteşti şi a dispus acordarea, către acesta, demăsuri reparatorii prin echivalent pentru fosta sa proprietate situată înPiteşti, str.Smârdan, compusă din teren de 500 m.p. şi construcţiievaluate la suma de 11134,47 lei, reţinând în fapt că într-adevăreste dovedită calitatea de proprietar a contestatorului, prin dobândireasuccesiunii defunctului S.A. care a deţinut la adresa în litigiu 500 m.p.teren şi o casă din ostreţe acoperită cu tablă, construcţie demolată, darterenul făcând obiectul exproprierii prin Decretul nr.429/1962 şi înprezent executându-se pe el o cale de acces către noua hală a pieţei dinzonă nu mai există posibilitatea restituirii în natură, ci se impuneacordarea de despăgubiri.
Pentru a se stabili cuantumul acestor despăgubiri, a fost avutăîn vedere evaluarea construcţiei demolate făcută de inginer V.S., pentruteren nestabilindu-se de către experţii de specialitate vreo valoare.
Împotriva sentinţei, în termen, a formulat apel contestatorulS.C., prin procurator G.R.E., criticând-o pentru netemeinicie şinelegalitate în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a calităţii de bunsusceptibil de restituire în natură a terenului de 500 m.p., neformulându-se obiecţiuni cu privire la modul de evaluare a construcţiei.
Astfel, se arată că din nici una din probele cauzei nu rezultăfaptul că terenul în litigiu ar fi fost inclus, vreun moment, în domeniulpublic de interes local, nici anterior apariţiei intrării în vigoare a Legiinr.10/2001, nici ulterior.
Totodată, atunci când s-a vorbit despre investiţii de interespublic aflate în derulare, instanţa a ignorat dispoziţiile imperative aleart.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora este nulă schimbareadestinaţiei imobilului după apariţia legii. Or, pârâtul Municipiul Piteşti s-aapărat şi instanţa a reţinut această apărare, în sensul că pe acest terenurmează a fi efectuată lucrare de extindere a Pieţei Smârdan, respectiv auneia dintre căile de acces către piaţă.
Mai mult, arată apelantul, potrivit art.6 pct.1 lit.c dinH.G.nr.498/2003, dispoziţiile Legii nr.10/2001 sunt incidente pentruterenurile din intravilan neocupate de construcţii sau care nu au făcutobiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în bazalegilor speciale anterioare, indiferent de afectaţiunea juridică a acestora,calificările Legii nr.213/1998 cu completările ulterioare sau alte actenormative subsidiare acesteia fiind fără relevanţă juridică.
Prin activitatea sa, intimatul încearcă să schimbe abuzivdestinaţia imobilelor după apariţia Legii nr.10/2001, deşi nu are decâtcalitate de deţinător, operând o a doua lipsire abuzivă de dreptul deproprietate a reclamantului.
În acest fel, instanţa a ignorat concluziile rapoartelor deexpertiză dispuse în cauză, care au relevat faptul că, din planurilelucrărilor de sistematizare a Pieţei Smârdan nu rezultă vreun proiect dealei sau căi de acces pe terenul său, ci numai zona de extindere a pieţei,iar expertiza B. arată în mod clar că amplasamentul fostei proprietăţi nueste absolut necesar realizării acestor planuri de extindere, el neîmpietândasupra amenajării intrării în piaţă.
În susţinerea motivelor de apel, s-a suplimentat probatoriulcu acte, cercetare locală, expertiză tehnică şi martori, din a cărorexaminare Curtea a constatat, în complet de divergenţă, că apelul estefondat, cu consecinţa admiterii acestuia şi schimbării în parte a sentinţeiatacate, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a terenului de 498,75m.p. identificat conform variantei A a raportului de expertiză tehnică,întocmit în apel, cu lăţimea, la str.Smârdan, de 15 m. şi lungimile de 34m., la V. şi 32,50 m. la E. (f.231), fiind menţinută, în rest, sentinţa, înpartea privitoare la construcţii.
În considerentele acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinuturmătoarele:
În ceea ce priveşte trecerea în proprietatea statului a fosteiproprietăţi S.A. - moştenit de către soţia sa S.E., potrivit certificatului demoştenitor nr.1312 emis la data de 14 septembrie 1993 de notariatul deStat Judeţean Argeş în dosarul nr.1704/1993 (fila 168), al căreimoştenitor la rândul său, este contestatorul-apelant S.C., potrivitcertificatului de moştenitor nr.173 din 15 septembrie 1999 (filele 168 şi10)-prima instanţă de fond a reţinut că ea ar fi operat în putereaDecretului nr.429/1962.
Din considerentele soluţiei, nu rezultă cum s-a ajuns laaceastă concluzie dar, aşa cum rezultă din răspunsul dat contestatoruluide către Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale sub nr.191/21februarie 2001, în anexele acestui decret nu există nici o persoană cunumele S.A. din Piteşti a cărei avere să fi căzut sub expropriere (fila 6dosar fond).
Deşi s-a pus de mai multe ori în vedere intimatului să depunăla dosar actul cu care bunul a fost trecut în proprietatea statului, acesta aarătat că nu deţine un asemenea act de putere.
Din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă, de altfel, căintervenirea în fapt a demolării fostei proprietăţi S. a avut loc în perioadafinalului deceniului 80, martorii neamintindu-şi cu certitudine anul.
Întrucât în perioada anului 1988 au avut loc alte exproprieriîn zona situării terenului în litigiu, apelantul a depus şi răspunsul ArhiveiConsiliului Judeţean Argeş din care rezultă că nu a fost identificat, în aceaperioadă, vreun act de expropriere în puterea căruia să fi căzut imobilulexpropriat la nr.42, având ca proprietar pe S.A.
Pe cale de consecinţă, statuarea în fapt a primei instanţepotrivit căreia această proprietate ar fi fost expropriată este unanefondată pe probele cauzei, concluzia care se impune fiind unacontrară, respectiv cea a lipsei vreunui titlu al statului asupra acestuiteren.
Ca atare, bunurile se încadrează în categoria imobilelorpreluate abuziv, aşa cum este ea determinată prin dispoziţiile art.2 lit.i dinLegea nr.10/2001.
Atât la nivelul anului emiterii dispoziţiei atacate, 2005, cât şi ladata pronunţării sentinţei dar şi a prezentei judecăţi, Legea nr.10/2001prevedea la art.10 alin.4) că se restituie în natură inclusiv terenurile fărăconstrucţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacănu a început construcţia acestora, ori lucrările aprobate au fostabandonate.
Prima instanţă de fond arată în considerentele soluţiei sale căterenul face obiectul unei investiţii aflată în derulare, potrivit proiectuluide extindere a Pieţei Smârdan.
În instanţa de apel s-a pus în vedere intimatului MunicipiulPiteşti să prezinte dovezi din care să rezulte momentul aprobării acesteiinvestiţii.
Din probele administrate pe această teză, rezultă că, la dataintrării în vigoare a Legii nr.10/2001, investiţia nu era nici măcar în fazade discuţii.
Astfel, prin Hotărârea nr.83 din 9 aprilie 2002, ConsiliulLocal al Municipiului Piteşti luând în discuţie expunerea de motive şidiferite avize emise în cursul aceluiaşi an 2002, aprobă studiul deprefezabilitate al obiectivului de investiţii modernizare şi reabilitare PiaţaSmârdan din municipiul Piteşti (fila 133).
Planul acestui proiect poartă la rândul său ca dată luna mai aanului 2003 (fila 135).
Totodată, hotărârea prin care este aprobat proiectul tehnic alobiectivului poartă nr.233/23 iulie 2003 (fila 131). Intermediar, prinHotărârea nr.292 din 27 noiembrie 2002 se aprobă studiul de fezabilitateal aceluiaşi obiectiv.
Cum se poate observa, la data apariţiei Legii nr.10/2001, nuera aprobată vreo investiţie de interes public, după cum nici realizată,care să cuprindă acest teren.
Potrivit dispoziţiilor art.20 alin.41, devenit, la data emiteriidispoziţiei de refuz al restituirii, art.21alin.(5) sub sancţiunea nulităţiiabsolute, până la soluţionarea procedurilor administrative şi, după caz,judiciare, generate de Legea nr.10/2001, este interzisă înstrăinarea,concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea,locaţiunea, precum şi orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unuinou chiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea sub orice formă a bunurilorimobile-terenuri şi/sau construcţii notificate potrivit prevederilor acesteilegi.
Odată ce notificarea fusese formulată şi înregistrată întermenul prevăzut de lege, aprobarea unui nou plan de investiţii care săcuprindă o grevare a terenului în litigiu este nulă absolut, legiuitorulînsuşi neînţelegând să mai rezerve vreun drept ce ar fi curs dindobândirea abuzivă, aşa cum a fost ea declarată în preambulul acesteilegi, asupra proprietăţilor persoanelor private.
Prin aprobarea planurilor despre care s-a arătat mai sus deci,consiliul local nu putea dispune decât asupra bunurilor aflate înpatrimoniul său pentru care nu au fost formulate notificări în vederearestituirii în natură către fostul proprietar.
Aşa cum rezultă din H.G.nr.1280/22 noiembrie 1996,terenurile pe care sunt amplasate pieţele şi oboarele Municipiului Piteştifac parte din patrimoniul municipiului, inclusiv Piaţa Smârdan, aşa cumrezultă din anexa 1 a acestei hotărâri (filele 127, 128).
Deci, dacă eventual acest teren făcea parte la data emiteriihotărârii, din incinta pieţei, el a trecut în baza acestei hotărâri înpatrimoniul Municipiului Piteşti.
Pe parcursul judecăţii însă, contestatorul a susţinut permanentcă acest teren nu a fost inclus vreodată în perimetrul pieţei, ci că,devenind teren viran în urma demolării abuzive a gospodăriei autorilorsăi, a fost folosit incidental de către târgoveţii ce desfăceau produse înpiaţa liberă din zonă.
O asemenea folosinţă de fapt s-a dovedit cu depoziţiilemartorilor audiaţi după repunerea cauzei pe rol în vederea discutăriiapelului în complet de divergenţă.
Astfel, cei doi martori arată că spaţiul era folosit de cătrevânzătorii de produse agricole pentru a intra cu mijloace de transport amărfurilor lor pe care le şi desfăceau în acelaşi loc.
Pentru a verifica însă apartenenţa terenului la perimetruliniţial al pieţei, aşa cum s-a aflat el înscris în evidenţa cadastrală aoraşului, s-a dispus completarea expertizelor întocmite în faţa primeiinstanţe de fond.
Astfel, pentru a se stabili suprafaţa pieţei au fost avute învedere înscrierile din inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public alMunicipiului Piteşti, aşa cum a fost el atestat prin H.G.nr.447/2002.
Potrivit acestui inventar terenul aferent Pieţei Smârdan eraacela de 5.203 m.p., aşa cum s-a aflat el dobândit ori dat în folosinţă înanul 1994 (filele 160-161).
Cu prilejul cercetării locale, s-a stabilit expertului sarcina de adetermina. prin mijloace performante de măsurare. amplasamentul real alfostei proprietăţi, care este partea din acesta eventual afectată deextinderea pieţei, raportat la perimetrul vechii pieţe, cât şi dacă din acestaeste afectat intrării în piaţă în funcţie de vechea hartă cadastrală şi vecheastradă.
În realizarea acestor obiective, expertiza depusă la 5 iunie2008 relevă faptul că fosta proprietate nu face parte din Piaţa Smârdanaşa cum era ea cuprinsă în harta cadastrală datând din anul 1970 (filele226 şi 229).
În prezent, caracter de piaţă, în sensul de spaţiu destinatdesfacerii produselor agricole, îl are numai clădirea pieţei, clădire edificatăîn baza proiectelor de modernizare aprobate şi care, potrivit constatărilorexpertului, nu afectează cu nimic fosta proprietate a reclamantului.
În acelaşi timp însă, în jurul acestei clădiri, există o parcelăconsiderată teren aferent pieţei care, parţial, se suprapune cu fostaproprietate (planşa nr.4-fila 231).
Totodată, potrivit constatărilor expertului, intrarea în piaţă seface prin capătul opus celui în care se află terenul în litigiu, construcţiileaflate iniţial în zonă ce separau piaţa de stradă pe toată lungimea acesteiafiind în prezent demolate şi zona destinată parcării vehiculelor.
Cum se poate observa, o extindere a pieţei peste suprafaţaproprietăţii reclamantului nu a avut loc, piaţa fiind circumscrisă exclusivincintei clădirii care se află la o oarecare distanţă de acest teren.
Pe parcursul prezentei judecăţi în apel a avut loc, aşa cumrezultă din depoziţiile martorilor, dar şi din chiar înscrisurile privindaprovizionarea de materiale depuse chiar de către intimată şi planşelefotografice prezentate de aceasta, acceptate de apelant care, în contraprobă a depus planşe fotografice executate de către el anterior, asfaltareaşi marcarea cu semne specifice zonelor de parcare (filele 247-254, 261-262 şi 279-280).
Este evident, şi aceste lucrări sunt făcute pe parcursuljudecăţii, deci după data de referinţă a Legii nr.10/2001.
Întrucât una dintre apărările municipiului a fost aceea căterenul a fost permanent folosit ca acces către piaţă, s-a pus acestuia învedere să depună în susţinere copie certificată a planului reţelelorcadastrale, aşa cum existau ele la data notificării, precum şi documentereferitoare la data amenajării terenului ca stradă.
Singurul plan de reţele ce s-a putut depune a fost unul datânddin anul 2002 (fila 282) care, însă, se referă la reţelele edilitare (apă,canalizare, gaz etc.), în şedinţa publică din data de astăzi, 13 noiembrie2008 precizându-se din partea intimatului că nu există hărţi din care sărezulte existenţa unei străzi pe terenul în litigiu la nivelul anului 2001.
Dimpotrivă, aşa cum arată martorul U.V., pe lângăîmprejmuirea fostei gospodării S., exista un acces către piaţă.
Existenţa unui drum către piaţă pe lângă perimetrulproprietăţii reclamantului este confirmată şi de expertiza ce a transpusfosta proprietate în teren în vederea stabilirii valorii construcţiilor (filele64-69).
Acelaşi martor arată că, după ce a intervenit demolarea,vânzătorii ambulanţi îşi instalau pe teren produsele agricole, lăsând întreei o alee pietonală, fără însă a fi existat vreodată vreun drum pesteproprietatea revendicată.
Amenajarea unui drum a devenit publică în perioada anului2007 când, arată martorul, vecinii - auzind de o asemenea amenajare - auînceput să-şi instaleze reţele edilitare.
Este evident, destinaţie de cale de acces publică nu a avutniciodată în mod legal acest teren, ci numai actul abuziv al puterii de statanterioară anului 1989 a făcut posibil accesul public pe proprietateaapelantului.
Din toate aceste probe rezultă, fără îndoială, că terenul a fostpreluat abuziv de către stat de la fostul său proprietar, că nu a avutvreodată loc o declarare de utilitate publică pe teren, că investiţia publicăs-a început şi realizat după ce legiuitorul a interzis orice astfel deschimbare a destinaţiei terenului deţinut fără titlu.
Datorită faptului că deposedarea de fapt a autoruluiapelantului a fost una fără titlu", ca şi în Cauza Brumărescu, acesta arămas, de jure proprietarul imobilului, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art.2alin.2 din Legea nr.10/2001 şi, ca atare, nerestituirea bunului ar echivalacu violarea, de către România, a Convenţiei europene, după momentulratificării ei interne.
Aşadar, terenului îi sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art.10din legea nr.10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, elneaflându-se în situaţia contrară alin 4 al acestuia, nefiind afectat delucrări de investiţii de interes public aprobate, a căror construcţie să nu fiînceput, căci investiţia nu îl afectează, nefiind, cum concluzioneazăexpertiza, destinat unicei intrări în clădirea pieţei.
Faţă de toate acestea, instanţa a constatat că în mod greşittribunalul a stabilit, în fapt, că terenul ar fi afectat de lucrări de investiţiide interes local legal aprobate, dimpotrivă lipsa de legalitate a acestorlucrări rezultând în mod clar din cele sus arătate.
Pe cale de concluzie, apelul s-a constatat ca fiind fondat şi,deci, admis, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, iar sentinţaschimbată, în parte, în sensul de a se dispune restituirea în natură aterenului de 498,75 m.p. identificat conform variantei A araportului de expertiză tehnică, întocmit în apel, cu lăţimea, lastr.Smârdan, de 15 m. şi lungimile de 34 m., la V. şi 32,50 m. la E.(f.231).
Pentru a se alege această variantă de identificare a fosteiproprietăţi a cărei restituire se cere, instanţa a avut în vedere, pe de oparte, transpunerile în teren ale hărţilor vechi cadastrale potrivit căroralăţimea proprietăţii este mai mare decât cea susţinută de cătrereprezentantul reclamantului, iar adâncimea mai mică, pe de altadepoziţia martorului U.V. care arată că faţă de proprietatea sa care are şia avut întotdeauna o lăţime de 12,5 m., cea în litigiu era mai lată, or învarianta B susţinută de acelaşi reprezentant, terenul avea o lăţime denumai 10 m.
Întrucât nu s-au formulat critici cu privire la modul desoluţionare a cererii vizând despăgubirile pretinse pentru construcţiademolată, sentinţa a fost menţinută în partea privitoare la acestea.
| ← Revizuire. Act nou. Sentinţă pronunţată ulterior celei revizuite | LEGEA NR.10/2001. CONTESTAREA DECIZIEI DE CĂTRE UN TERŢ.... → |
|---|
