REPREZENTAREA CONVENŢIONALĂ. CONTRACTUL PRETE-NOM (MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE). DOVADA SIMULAŢIEI PRIN INTERPUNERE DE PERSOANĂ. DATA CE INTERESEAZĂ VALIDITATEA ACTULUI REAL ŞI SECRET ÎN SENS DE
| Comentarii |
|
REPREZENTAREA CONVENŢIONALĂ. CONTRACTULPRETE-NOM (MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE).DOVADA SIMULAŢIEI PRIN INTERPUNERE DEPERSOANĂ. DATA CE INTERESEAZĂ VALIDITATEAACTULUI REAL ŞI SECRET ÎN SENS DE OPERAŢIUNEJURIDICĂ (NEGOTIUM).
Art.1197 Cod civil
Raporturile dintre mandant şi mandatar fiind supuseregulilor de mandat, în mod corect instanţa de apel a reţinut căpentru a înlătura aparenţa creată prin actul public, este necesar săse facă dovada simulaţiei prin actul juridic secret (real) - act scrissau început de dovadă scrisă (art.1197 Cod civil), fiind aplicabile şidispoziţiile art.1198 Cod civil, care permit utilizarea probei cumartori şi prezumţii dacă a existat o imposibilitate, fie şi morală,de a-şi procura o dovadă scrisă.
În privinţa validităţii sale, interesează data când a avutloc convenţia dintre părţi, în sens de operaţiune juridică(negotium) şi nu data când se redactează înscrisul doveditor, însensul de instrumentum, în care s-a consemnat actul real şi secret,înscrisul doveditor putând fi redactat ulterior datei la care a avutloc convenţia şi ulterior chiar datei când se încheie cel de-al doileacontract.
(Decizia civilă nr.494/R din 8 octombrie 2007, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauza privind conflicte demuncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie).
Constată că la data de 25.03.2004, reclamantul H.E. achemat în judecată pe pârâtul H.J. pentru a se constata dreptul său deproprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară la nr.1410,comuna S.T., număr topo CC 669/1; 669/2; 768, constând în construcţiiformate dintr-un atelier cu magazie materiale şi cameră pe scară, unatelier mecanic şi tâmplărie, magazie cereale, pătul, 2 magazii cereale cudouă mori, o rampă, un rezervor carburanţi, sediu ferme, cântar basculă,fântână, platformă betonată şi platformă tehnologică, construcţii situateîn comuna S.T., judeţul T.; să se dispună radierea dreptului de proprietateal pârâtului asupra imobilelor mai sus individualizate şi înscriereadreptului de proprietate al reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr.1587 din 10.02.2005, pronunţată deJudecătoria Timişoara, s-a respins acţiunea formulată de reclamantulH.E. în contradictoriu cu pârâtul H.J., fiind obligat reclamantul săplătească pârâtului suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinutcă la data de 27.02.2002, la sediul A.V.A.B. - AVAB Bucureşti, a avut loco licitaţie pentru vânzarea unor active proprietatea S.C."P." S.A.Timişoara.
La această licitaţie s-a înscris un singur participant, respectivpârâtul H.J., ca persoană fizică, cetăţean român cu domiciliul înGermania şi reşedinţa în Timişoara, fiind cel care a adjudecat bunurilepentru suma totală de 55.130 USD, exclusiv TVA-ul în sumă de10.474,70 USD sau echivalentul acestuia în lei la cursul BNR la dataplăţii.
După adjudecare, proprietatea pârâtului a fost înscrisă în CF1410, comuna Sacoşu Turces, asupra construcţiilor evidenţiate subnumăr topo CC 669/1; 669/2; 768, terenul în suprafaţă de 34.470 m.p.fiind proprietatea statului.
S-a mai reţinut că reclamantul a mandatat pe pârât săcumpere bunurile, iar la dobândirea de către acesta a dreptului deproprietate asupra bunurilor licitate, să procedeze la transferul dreptuluidin patrimoniul său în patrimoniul reclamantului, aducând în acest fel laîndeplinire mandatul primit.
Prima instanţă a reţinut în esenţă că, reclamantul nu a făcutdovada existenţei mandatului secret încheiat cu pârâtul, impus adprobationem de dispoziţiile art.1191 Cod civil, privind ca neîntemeiatăacţiunea în dovedirea simulaţiei, motiv pentru care instanţa de fond arespins-o ca atare.
A mai reţinut prima instanţă că, fiind vorba de simulaţie şiţinând seama de principiul consacrat de legislaţia civilă română în materiaactelor juridice, în general, potrivit cărora proprietatea aparţine voinţeireale a părţilor, reclamantul trebuia să facă dovada existenţei actuluijuridic secret (real), valabil încheiat, respectiv dovada existenţei unui actscris sau a unui început de dovadă scrisă ce permite utilizarea probei cumartori şi prezumţii.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel apelantul-reclamant H.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentruurmătoarele motive:
1. Hotărârea este nelegală, sub aspectul respingerii probeitestimoniale ca inadmisibilă, pentru a dovedi contractul de mandat fărăreprezentare dintre părţi. În mod greşit instanţa de fond a considerat că în speţă, nu sunt incidente disp.art.1198 Cod civil, deoarece din probeleadministrate rezultă că între părţi existau relaţii de familie şi raporturi deprietenie şi de afaceri, consolidate de-a lungul multor ani de parteneriat,iar procesul verbal al Adunării generale a Asociaţiilor HelptreppenlifteGmbh din 08.03.2004, reprezintă un început de dovadă scrisă în sensulart.1197 cod civil.
2. S-au interpretat şi aplicat greşit disp.art.1175 Cod civil,1539 şi 1541 cod civil, deoarece mandatul este un contract consensualcare ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără a fi supusvreunei forme speciale, care poate fi dat tacit, dacă din împrejurări defapt neîndoielnice rezultă voinţa de a contracta. Din probele administrateîn cauză rezultă că pârâtul a acţionat în baza unui mandat expres conferitde reclamant, starea de fapt expusă corespunzând situaţiei juridicecunoscută în literatura de specialitate, sub denumirea de mandat fărăreprezentare, sau convenţie de prete - nom.
Prin decizia nr.427/A/2005 Tribunalul Timiş a declinatcompetenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de ApelTimişoara, care la 01.09.2005, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-oaceleiaşi instanţe, Tribunalul Timiş, spre competentă soluţionare.
Prin încheierea nr.127/A/27.02.2006, Tribunalul Timiş aînaintat dosarul Tribunalului Argeş ca urmare a strămutării judecăriicauzei, dispusă prin încheierea nr.10540/13.12.2005 a Înaltei Curţi deCasaţie şi Justiţie.
Prin decizia civilă nr.746 din 14 noiembrie 2006, pronunţatăde Tribunalul Argeş - Secţia civilă, s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant H.E. - la Societatea Civilă Profesională A.", împotrivasentinţei civile nr.1587 din 10.02.2005, pronunţată de JudecătoriaTimişoara, intimat-pârât fiind H.J. - la Cabinet Avocat O.S. M..
S-a schimbat sentinţa în sensul că s-a admis în parte acţiuneamodificată.
S-a constatat parţial simulată licitaţia organizată de A.V.A.B.la 27.02.2002 pentru vânzarea patrimoniului denumit Ferma SacoşuTurcesc (fără teren) şi respectiv pentru vânzarea mijloacelor fixe aleFermei G" (fără teren).
S-a constatat că reclamantul este proprietarul activelor maisus menţionate (fără teren), astfel cum au fost identificate în anexele I şirespectiv III la procesul-verbal de licitaţie nr.122/27.02.2002, urmând caprezenta să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
S-a respins capătul de cerere privind înscrierea dreptului deproprietate în Cartea Funciară.
A fost obligat intimatul-pârât să plătească apelantului-reclamant 7.525 lei RON cheltuieli de judecată la fond şi apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinuturmătoarele:
Primul motiv de apel este fondat, ca urmare, tribunalulîncuviinţând audierea a patru martori, câte doi pentru fiecare parte.
În speţă, reclamantul invocă convenţia de prete - nom, careeste în realitate o simulaţie prin interpunere de persoane, indiferent dacăpersoana care contractează cu mandatarul ocult, este sau nu părtaş lasimulaţie; în ambele cazuri, actul public consfinţeşte o situaţie juridicănecorespunzătoare realităţii, şi deci este simulat, supus regimului juridicprev.de art.1175 cod civil.
Şi în această situaţie, raporturile dintre mandant şi mandatarsunt supuse regulilor de la mandat, şi pentru a înlătura aparenţa creatăprin actul public (dar nereal), este necesar să facă dovada simulaţiei prinactul juridic secret (real) - act scris sau început de dovadă scrisă (art.1197Cod civil), fiind aplicabile şi disp.art.1198 Cod civil, care permitutilizarea probei cu martori şi prezumţii dacă a existat o imposibilitate,fie şi morală, de a-şi procura o dovadă scrisă.
În speţă, ceea ce trebuie dovedit în condiţiile art.1197 sau1198 cod civil, este existenţa mandatului dat de reclamant pârâtului, de acumpăra în numele lui.
În conformitate cu disp.art.1197 cod civil, pentru a fi înprezenţa unui început de dovadă scrisă, sunt necesare a fi întruniteurmătoarele cerinţe:
1. existenţa unei scripturi, a cărei provenienţă să nu poată fipusă la îndoială;
2. scriptura să emane de la partea căreia i se opune; dacăscrierea emană de la ambele părţi, ea poate fi primită ca un început dedovadă scrisă;
3. scrierea să facă verosimil faptul pretins; ea nu trebuie săvizeze în mod nemijlocit faptul pretins ci şi un fapt conex din care se pottrage concluzii privitoare la existenţa faptului pretins.
Tribunalul apreciază că procesul verbal al adunării din08.03.2004, întruneşte cele trei condiţii arătate mai sus.
În primul rând, acest proces verbal este un înscris subsemnătură privată, a cărui provenienţă nu poate fi pusă la îndoială,respectiv contestată. Într-adevăr, scrierea nu emană numai de la parteacăreia i se opune, adică de la pârât, dar provine de la ambele părţi, câtăvreme pârâtul a participat la şedinţa respectivă şi a semnat procesulverbal fără a avea vreo obiecţiune.
Şi cea de-a treia condiţie este îndeplinită, atâta timp cât seface vorbire despre drepturile asupra terenurilor pe care pârâtul le are încustodie şi la care nu poate renunţa, nu le poate greva cu sarcini sauînstrăina, urmând a le transfera apelantului.
Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a reţinut că probacu martori în completarea acestui început de dovadă scrisă esteinadmisibilă.
Şi cel de-al doilea motiv de apel este fondat.
Contractul de mandat fără reprezentare este actul juridicprin care mandatarul lucrează pe seama mandantului dar în numele săupersonal, fără a-l reprezenta pe mandant. În cazul acestui act juridic,interpunerea de persoane este reală, deoarece intermediarul dobândeşteîn patrimoniul său dreptul de la terţul contractant şi are obligaţia,conform contractului de mandat fără reprezentare, să îl transmită apoimandantului său, rămas ocult.
Tribunalul apreciind ca început de dovadă scrisă procesulverbal încheiat la 08.03.2004, reţine că în acea şedinţă, intimatul,afirmând că transferă drepturile sale asupra terenurilor din Sacosu şiBanloc şi menţionând că le deţine în custodie pentru apelant, arecunoscut implicit că în sarcina sa exista obligaţia de a transmitebunurile dobândite în baza mandatului dat. Mai mult, intimatul însuşiaminteşte de lista de inventar a licitatorului, pe care urmează, deasemenea, să o predea apelantului.
Martorii audiaţi în cauză confirmă existenţa actului secret(mandatul fără reprezentare), încheiat între părţi.
Martorii audiaţi de intimat, au relatat că ştiu de la acestadespre litigiul de faţă şi nu cunosc nimic personal, prin propriile simţuri(aşa cum cere legea), despre modul cum a intrat în proprietateabunurilor în litigiu pârâtul intimat. Martorul R.J. a arătat că nu ştie cineera proprietarul construcţiilor din jurul bălţilor şi nici cu ce bani s-aucumpărat şi că a mers împreună cu ambele părţi să viziteze fermeleBanloc şi Ghiroda.
Declaraţiile celor doi martori propuşi de apelant secoroborează cu susţinerile intimatului din şedinţa ce a avut loc la08.03.2004. Astfel, aceştia au arătat că reclamantul avea mai multeafaceri în domeniul piscicol, pe care dorea să le dezvolte, dovadă fiind şifaptul că a cumpărat integral societatea SC P. SA, în cadrul procesului deprivatizare, investind acolo sume foarte mari de bani. De asemenea,apelantul este cel care se interesa personal de situaţia fermelor depescuit, el deplasându-se de mai multe ori la sediul societăţii şi discutândcu directorul acesteia.
Ambii martori au relatat că apelantul dorea să cumpere celedouă ferme piscicole, Sacosu şi Banloc, care urmau să fie scoase lalicitaţie, cunoscând această situaţie personal şi că, neavând o societatecomercială persoană juridică română şi nefiind cetăţean român nu puteaparticipa la licitaţie.
Intimatul nu a contestat faptul că apelantul era asociat într-osocietate comercială, SC H. SRL, dar avea neînţelegeri financiare gravecu celălalt asociat, ceea ce făcea imposibilă participarea acestei societăţila licitaţie.
Ambii martori au arătat că au fost de faţă la discuţii întrepărţi, stabilindu-se că intimatul va participa la licitaţie pentru apelant,deoarece are dublă cetăţenie şi va cumpăra el imobilele, cu baniireclamantului, urmând ca ulterior, să-i transfere acestuia dreptul deproprietate, după înfiinţarea societăţii comerciale ce l-ar fi avut caasociat unic.
Chiar intimatul a recunoscut cum arată şi martorii căapelantul s-a deplasat la Bucureşti şi a asistat la licitaţie. Conformînscrisurilor de la dosar coroborate cu declaraţiile martorilor, sumareprezentând TVAS şi impozitele au fost achitate de secretarul personalal apelantului, cu bani de la acesta.
Martora O. I., a declarat că şi anterior licitaţie, pârâtul nu s-ainteresat personal de ea, ca director, despre cele două ferme, numaireclamantul făcând acest lucru.
De altfel, acesta a şi reparat toate clădirile de la Sacosu şi oparte din cele de la Banloc iar angajaţii săi exercită posesia bunurilorcelor două ferme.
În raport de aceste considerente, tribunalul apreciază că înspeţă se regăseşte coexistenţa celor două acte juridice, cel public(încheiat între intimat şi AVAB) şi actul secret ( mandatul fărăreprezentare dintre părţi). Din probele administrate reiese cu certitudineacordul simulatoriu, implicit, care presupune că, mandatarul ocult(intimatul) acţionează în nume propriu, dar pe seama mandantului său(apelantul).
Cum apelantul nu este cetăţean român, acesta nu poatedobândi prin acte între vii, dreptul de proprietate asupra terenurilor,conform art.44 din Constituţie în redactarea anterioară modificării şirepublicării.
Ca şi mandatar, intimatul este obligat să-i predea apelantuluitot ce a primit în executarea mandatului. Cum a refuzat să facă acestlucru de bună voie, tribunalul apreciază parţial simulată licitaţiaorganizată de AVAB la 27.02.2002, respectiv numai cu privire la activulFermei Sacosu Turcesc şi mijloacele fixe ale Fermei Ghiroda, în ambelesituaţii fără teren, pentru considerentul sus arătat.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art.1174 şi 1175 Cod civil, caefect al simulaţiei între părţi, contractul de mandat fără reprezentare arevaloarea unui antecontract, astfel că va constata că reclamantul esteproprietarul activelor celor două ferme piscicole, Sacosu Turcesc şiGhiroda, fără teren, prezenta hotărâre urmând a ţine loc de act devânzare cumpărare.
În conformitate cu disp.art.3 şi 47 din Legea 7/1996,înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, se face de cătreOficiul Judeţean de cadastru şi Publicitate Imobiliară, în baza cereriiformulate, la care se ataşează actele doveditoare, documentaţia cadastralăşi orice alte înscrisuri cerute de lege.
Prin urmare, o astfel de cerere adresată instanţei de judecată,cu atât mai mult cu cât hotărârea judecătorească ce ţine loc de act devânzare cumpărare nu este irevocabilă, apare ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, instanţa de apel a pronunţatsoluţia expusă mai sus.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs ambele părţi,respectiv recurentul-reclamant H.E., cât şi recurentul-pârât H.J..
Prin recursul său, recurentul-reclamant H.E. a criticat deciziacivilă pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă,arătând că hotărârea este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită adispoziţiilor art.33-34 şi art.3 şi art.47 din Legea nr.7/1996, precum şi acelor ale art.17 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se susţine că în modnelegal s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind înscriereadreptului său de proprietate în cartea funciară pe considerentul că oasemenea cerere este de competenţa Oficiului de Cadastru şi PublicitateImobiliară.
Potrivit dispoziţiilor art.33 alin.(1) din Legea nr.7/1996, dacăcuprinsul cărţii funciare nu corespunde în privinţa înscrierii, cu situaţiajuridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.
Dispoziţiile art.34 pct.(3) şi (4) din aceeaşi lege, stipulează căorice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din carteafunciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-aconstatat că nu mai sunt îndeplinite condiţiile de existenţă a dreptuluiînscris ori că înscrierea din cartea funciară nu este în concordanţă cusituaţia reală actuală a imobilului.
Recurentul-reclamant, faţă de aceste dispoziţii legale,consideră că acţiunea introductivă modificată privind înscrierea în carteafunciară a dreptului său de proprietate asupra construcţiilor, fermelorpiscicole Sacoşu Turcesc şi Ghiroda, este o veritabilă cerere accesorie derectificare a cărţii funciare, iar potrivit art.17 Cod procedură civilăcererile accesorii sunt în căderea instanţei competente să judece cerereaprincipală".
Constatându-se că licitaţia organizată de A.V.A.B. în data de27.02.2002 este simulată parţial cu privire la activul Fermei SacoşuTurces şi mijloacele fixe ale Fermei Ghiroda şi că reclamantul estetitularul dreptului de proprietate asupra acestor active, fără teren, nu maisunt îndeplinite condiţiile de existenţă a dreptului de proprietate pentrupârâtul H.J., asupra construcţiilor, iar înscrierea din cartea funciară numai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a lor.
Se mai arată că Tribunalul Argeş trebuia să admită în totalitateapelul, să schimbe sentinţa civilă în sensul admiterii în totalitate a acţiuniiintroductive modificate, inclusiv cererea accesorie de rectificare a cărţiifunciare, chiar dacă hotărârea judecătorească pronunţată în cauză nu esteirevocabilă, deoarece rezolvarea acţiunii accesorii de rectificare a cărţiifunciare este independentă de împrejurarea că hotărârea judecătoreascăeste ori nu irevocabilă.
Mai mult, hotărârea putea deveni irevocabilă prinneexercitarea de către părţi a căii de atac, iar pe de altă parte, potrivitart.377 pct.1 Cod procedură civilă, hotărârea este definitivă şi de aceea, înbaza art.29 lit.b din Legea nr.7/1996, recurentul-reclamant era îndrituit laînscrierea provizorie a dreptului său de proprietate asupra construcţiilorce fac obiectul litigiului de faţă.
Se solicită admiterea recursului declarat împotriva decizieicivile nr.747/14.11.2006, pronunţată de Tribunalul Argeş, cu cheltuieli dejudecată.
Prin recursul său, recurentul-pârât H.J. critică aceeaşi deciziecivilă pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 Cod procedurăcivilă.
1 - În cadrul primului motiv de recurs se arată că instanţa deapel a preluat în totalitate susţinerile apelantului-reclamant din recursulsău (recalificat ulterior ca fiind apel), fără să supună aceste susţineri uneianalize utile şi pertinente raportată strict la speţa dedusă judecăţii.
Se pretinde o expunere stufoasă" privitoare la mandatul fărăreprezentare care ar fi existat între pârât şi reclamant, cel de prete-nom,făcute de către reclamant cu rea credinţă, sancţionate de prevederileart.723 şi art.1081 pct.1 lit.a Cod procedură civilă.
Se mai arată că, apelantul-reclamant a invocat şi argumentatforţat existenţa mandatului fără reprezentare, a profitat de traduceriincorecte ale unor termeni din limba germană, a impus audierea unormartori direct interesaţi şi dependenţi financiar de reclamant (avocat,consilier juridic), a depus declaraţii pe proprie răspundere ale unor foştimartori angajaţi (U.S. - f.27, 28, avocat G.H. - f.26).
Instanţa de apel a însuşit în considerentele hotărârii fără nici ocenzură motivele de apel, motive care în esenţă sunt total străine depricina dedusă judecăţii.
Dacă se analizează obiectiv materialul probator administrat încauză de către instanţa de fond (f.99-100, 101), corelarea acestorademonstrează că nu se poate reţine existenţa unei simulaţii prininterpunere de persoane, a mandatului fără reprezentare sau a convenţieide prete-nom.
În continuare, recurentul-pârât arată că nu au fost analizateatent înscrisurile prezentate în traducere legalizată din limba germană,întrucât procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor H.GmbHGermania din 08.03.2004, se referă la terenuri, fără nici o legătură cuFerma Sacoşu Turcesc.
Nu s-au analizat declaraţiile celor doi martori audiaţi laJudecătoria Timişoara, ambii vorbind de afacerile părţilor în legătură culifturile (f.101 dosar nr.4279/2004), fără a face vreo referire la vreoconvenţie sau simulaţie intervenită între pârât şi reclamant.
Recurentul-pârât apreciază că, faţă de cele de mai sus, sunttotal străine de natura pricinii considerentele hotărârii pronunţate.
2 - În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pedispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, prin care se susţine căinstanţa de apel a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, dată cuaplicarea greşită a legiui, recurentul-pârât H.J. susţine următoarele:
a) procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor H.GmbH Germania din 08.03.2004, aşa cum este redactat, se impunea a fiprezentat în traducere legalizată integrală, ci nu doar a unor extrasetrunchiate, el nu reprezintă un început de dovadă scrisă, astfel încâtadministrarea probei testimoniale era inadmisibilă.
Acest proces-verbal sus-menţionat priveşte cu totul alteprobleme decât activul Fermei Sacoşu Turcesc, priveşte o societategermană ce se ocupă cu fabricarea lifturilor pentru handicapaţi, el nu sereferă la Ferma Sacoşul Turcesc şi nu reprezintă un început de dovadăscrisă, astfel cum este definit de art.1197 alin.2 Cod civil.
Deşi face dovada participării pârâtului la această adunare, încalitate de asociat, nu cuprinde nici o menţiune în legătură cu existenţavreunui acord între părţi cu privire la dobândirea dreptului de proprietateasupra bunurilor în litigiu, iar declaraţia pârâtului în sensul că sunt deacord să cedez terenurile" nu poate conduce la stabilirea unei legăturiîntre obiectul discuţiilor purtate în data de 08.03.2004 şi obiectul materialal acţiunii de faţă, nici la caracterul simulat al participării sale lacumpărarea bunurilor în nume propriu care să permită completarea cudeclaraţii de martori.
Reclamantul trebuia să facă dovada existenţei actului juridicsecret (real), valabil încheiat, respectiv dovada existenţei unui act scris saua unui început de dovadă scrisă, ce permite utilizarea probei cu martori,acţiunea în dovedirea simulaţiei fiind neîntemeiată.
Reclamantul nu a făcut dovada existenţei contractului secretîncheiat cu recurentul-pârât impus ad probationem de dispoziţiileart.1191 Cod civil, fiind astfel inadmisibilă proba cu martori, nefiindincidente dispoziţiile art.1198 Cod civil.
Reclamantul a fost prezent la Bucureşti şi putea astfel săliciteze personal la 27.02.2002, nu trebuia să înfiinţeze vreo societatecomercială la care ulterior să transfere activul adjudecat, pentru că avea înRomânia societate comercială deja înfiinţată, aşa cum rezulta dinînscrisurile depuse la dosar.
Instanţa făcând aplicarea dispoziţiilor art.1198, ale art.1175,1539 şi 1541 Cod civil, a aplicat în mod greşit legea, aceste texte de legenefiind incidente în cauză.
Se susţine că în acest fel i-a fost încălcat recurentului-pârâtdreptul de proprietate garantat de Constituţia României, de art.480 şiurmătoarele Cod civil, de tratatele la care România a aderat, prinpronunţarea unei hotărâri legale.
b) N-a fost depus jurământul de către traducătorul autorizatcare a realizat traducerea din limba germană, ceea ce atrage consecinţelelegale de rigoare.
Se solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
La data de 07.05.2007 (f.96-102), recurentul-pârât H.E. aformulat Precizări" la recursul declarat împotriva deciziei civilenr.746/14.11.2006 pronunţată de Tribunalul Argeş, pe care le-a dezvoltatpotrivit celor trei motive de recurs din recursul iniţial, după cumurmează:
La primul motiv de recurs se precizează că decizia instanţeide apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9Cod procedură civilă).
Se critică faptul că procesul-verbal din 08.03.2004 a fostînsuşit şi calificat cu uşurinţă de către instanţa de apel, drept început dedovadă scrisă.
Procesul-verbal menţionat cuprinde discuţiile purtate înAdunarea Generală a Asociaţilor H., consemnate în limba germană,societatea având ca obiect vânzarea de lifturi. S-a făcut referire lacustodia unor terenuri, care însă nu s-au cumpărat la licitaţie, ci s-aucumpărat construcţii şi alte bunuri mobile.
Pentru a exista simulaţia prin interpunere de persoane, încadrul contractului de mandat fără reprezentare, este obligatorie existenţaunui act secret ce trebuia să fie încheiat înainte sau concomitent cu actulpublic. Nu s-a întocmit un act secret, situaţie în care procesul-verbalAGA din 08.03.2004 ar putea fi singurul început de dovadă de act secretscris (art.1175 şi 1197 Cod civil), fiind însă întocmit la peste 2 ani de laexistenţa actului public (27.02.2002).
Instanţa de apel a pus bază pe declaraţiile unor martoriinteresaţi sau care au relaţii de subordonare totală cu reclamantul, aşacum s-a arătat iniţial la primul motiv de recurs (G.H., O.I.), fără a analizaobiectivitatea martorilor.
În recurs (calificat apoi apel), reclamantul nu a făcut referirela vreo convenţie sau simulaţie (f.3 a recursului).
Din corelarea logică a probelor nu se poate reţine existenţaunei simulaţii prin interpunere de persoane şi nici a contractului demandat fără reprezentare.
Nu există o simulaţie, ambele contracte corespund voinţeireale a părţilor, aşa cum exista această voinţă la momentul încheieriifiecăruia dintre cele două contracte (cel public şi respectiv cel secretîncheiat după primul).
Se precizează că cel de-al doilea motiv de recurs, seîntemeiază pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după care,se arată că:
La licitaţia din 27.02.2002, pârâtul a cumpărat Fermele SacoşuTurcesc, Banloc şi Ghiroda (mijloace fixe), toate acestea fără terenuri.
În procesul-verbal al Adunării Generale din 08.03.2004 s-amenţionat transferul drepturilor asupra unor terenuri, dar cedările deterenuri privesc cu totul alte aspecte faţă de proces.
Instanţa de apel a reţinut că în procesul-verbal din 08.03.2004s-a făcut referire la Fermele Sacoşu şi Banloc, iar în dispozitiv a admisacţiunea pentru Fermele Sacoşu şi Ghiroda, fără altă motivare.
Rezultă implicit că pârâtul a licitat în nume propriu FermaBanloc, de unde rezultă prezumţia puternică şi determinantă că şicelelalte două ferme le-a licitat în nume propriu.
Nu există nici o menţiune în legătură cu existenţa vreunuiacord între părţi cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asuprabunurilor în litigiu, iar declaraţia pârâtului din cuprinsul actului, potrivitcăreia este de acord să cedeze terenurile, nu poate stabili nici o legăturăîntre obiectul discuţiilor din 08.03.2004 şi obiectul material al acţiunii defaţă şi nu poate confirma caracterul simulat al participării pârâtului.
Se pretinde că instanţa de apel a judecat cu totul altceva decâta cerut reclamantul în acţiunea sa.
Prin admiterea acţiunii în declararea simulaţiei, instanţatrebuia să constate simulat actul public, adică procesul-verbal din27.02.2002 şi valabil actul secret ce ar fi trebuit încheiat între părţi înaintesau concomitent cu licitaţia.
Instanţa de apel nu a definit acţiunea (în declararea simulaţiei)şi nu a expus considerentele pentru care a apreciat parţial simulatălicitaţia.
Instanţa de apel a transformat acţiunea în realizare formulatăde către reclamant într-o acţiune în constatare bazată pe dispoziţiileart.111 Cod procedură civilă şi a constatat că reclamantul esteproprietarul activelor mai sus menţionate (fără teren), astfel cum au fostidentificate în Anexele I şi III la procesul-verbal de licitaţienr.122/27.02.2002, urmând ca prezenta să ţină loc de act de vânzare-cumpărare".
Instanţa nu putea să constate că pârâtul este proprietarulbunurilor pentru ca apoi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act devânzare-cumpărare, întrucât vânzarea bunurilor a avut loc prin licitaţie decătre A.V.A.B. către pârât, acesta din urmă având doar obligaţia de a lepreda.
Când obligaţiile nu sunt executate de către mandatarul ocult,mandantul poate intenta o acţiune în declararea simulaţiei pentru a seînlătura aparenţa creată prin actul public în condiţiile art.1175 Cod civil,fiind aplicabile dispoziţiile art.1198 Cod civil, care permit utilizareaprobei cu martori şi prezumţii.
Procesul nu a fost legat în mod obligatoriu cu toate părţileparticipante la încheierea contractelor invocate în acţiune, în concret nu afost citată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, simulaţiaputându-se declara numai în contradictoriu cu aceasta, care a participat laîncheierea actului public (licitaţia din 27.02.2002).
Reclamantul putea să participe personal la licitaţie, s-a aflat lalocul licitaţiei şi avea înfiinţată o societate comercială în România.
Se pretinde încălcarea dispoziţiilor art.1191, 1175, 1539, 1541,1197 şi 1198 Cod civil.
În privinţa celui de al treilea motiv de recurs, recurentul-pârâtprecizează că se bazează tot pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedurăcivilă şi nu necesită lămuriri sau precizări suplimentare.
În principal se solicită admiterea recursului şi modificareadeciziei pronunţată de instanţa de apel, în sensul respingerii apeluluideclarat de reclamant, iar în subsidiar se cere admiterea recursului,casarea deciziei tribunalului cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului,întrucât instanţa s-a pronunţat cu privire la aspecte care nu au fostcuprinse în acţiune, fiind necesară totodată completarea probelor pentrulămurirea adevăratelor raporturi juridice dintre părţi, martorii audiaţi fiindsubiectivi în relatările făcute, aflându-se în relaţii de subordonare cureclamantul, impunându-se administrarea de noi probe.
Întrucât instanţa a soluţionat altceva faţă de ce s-a cerut,rezultă implicit că nu a soluţionat fondul procesului, în raport cu obiectulacţiunii.
Ambele recursuri au fost privite ca nefondate pentruurmătoarele considerente:În privinţa recursului declarat de recurentul-reclamant H.E.,Curtea reţine că unica critică în sensul nelegalităţii hotărârii instanţei deapel prin neadmiterea în totalitate a acţiunii introductive urmarerespingerii capătului de cerere privind înscrierea dreptului de proprietateîn cartea funciară, nu se verifică.
Atât prin acţiunea introductivă (f.1 dosar fond), cât şi prinmodificarea de acţiune, recurentul-reclamant a solicitat înscriereadreptului de proprietate asupra imobilelor situate în extravilanul comuneiSacoşu Turcesc, compus din construcţiile indicate expres în acest capătde cerere (f.28 dosar fond).
Prin urmare, instanţa de judecată nu a fost investită cu cerereaccesorie de rectificare a cărţii funciare, astfel cum susţine recurentul-reclamant în motivele de recurs (f.78, rândul 7 - dosar recurs).
Or, criticile formulate în prezentul recurs de către recurentul-reclamant sunt întemeiate în drept pe dispoziţiile art.33 alin.1, art.34pct.3 şi 4 din Legea nr.7/1996, care statuează situaţiile în care se poatecere rectificarea cuprinsului cărţii funciare.
De aceea, în mod corect instanţa de apel a reţinut că înconformitate cu dispoziţiile art.3 şi 47 din Legea nr.7/1996, înscriereadreptului de proprietate în cartea funciară se face de către OficiulJudeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în baza cererii formulatăde către cel interesat, la care se ataşează actele doveditoare, documentaţiacadastrală şi orice alte înscrisuri cerute de lege.
Mai mult, prin dispoziţiile art.34 din Legea nr.7/1996 se aratăcă Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrisurilor în carteafunciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-aconstatat că nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptuluiînscris ori că înscrierea din cartea funciară nu este în concordanţă cusituaţia reală actuală a imobilului".
Corect instanţa de apel a reţinut în considerentele decizieicivile recurate că o astfel de cerere adresată instanţei de judecată atâtatimp cât hotărârea judecătorească nu este irevocabilă, apare cainadmisibilă, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art.31 din Legeanr.7/1996, în sensul că Înscrierea provizorie în cartea funciară se face încazul dobândirii unor drepturi afectate de condiţia suspensivă sau dacăhotărârea judecătorească pe care se întemeiază nu este definitivă şiirevocabilă", au fost abrogate prin titlul XII, art.I, pct.39 din Legeanr.247/2005, acestea fiind înlocuite prin dispoziţiile art.34, amintite maisus, ceea ce justifică respingerea cererii ca inadmisibilă.
Dispoziţiile art.17 Cod procedură civilă, potrivit căroraCererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competentă săjudece cererea principală", nu se pot aplica decât sub condiţia respectăriiregulilor de competenţă generală.
Este obligaţia instanţei competente să judece cerereaprincipală de a-şi verifica competenţa şi cu privire la cererea accesorie,incidentală sau conexă.
Atâta timp cât cererea de înscriere în cartea funciară adreptului de proprietate asupra imobilelor situate în extravilanul comuneiSacoşu Turcesc, formulată de reclamant, este de competenţa Oficiului deCadastru şi Publicitate Imobiliară - organ al administraţiei chemat sărezolve o asemenea cerere, în mod corect cererea a fost respinsă. Certeste însă faptul ca potrivit art. 3l6 combinat cu art.298 şi art.294 Codprocedură civilă,în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor,cauza sauobiectul cererii de chemare in judecată şi nici nu se pot face alte cererinoi.
Faţă de aceste considerente, recursul formulat de recurentul-reclamant H.E., este nefondat.
Şi recursul formulat de recurentul-pârât H.J.a fost apreciat canefondat pentru considerentele ce urmează:
Înainte de a trece la analiza motivelor de recurs formulate decătre acest recurent, Curtea în baza art.137 Cod procedură civilă se vapronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos, întotul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepţia privind insuficienta timbrare a recursului formulatde recurentul-pârât H.J., ridicată de recurentul-reclamant prin apărător înşedinţa publică din 01.10.2007, în sensul nedovedirii achitării taxei detimbru în cuantum de 2.514 lei, care ar atrage anularea acestuia, nu severifică.
Este de observat că între data acordării cuvântului asuprarecursurilor (01.10.2007) şi data pronunţării soluţiei (08.10.2007), la datade 04.10.2007, recurentul-pârât H.J. a depus copie certificată a chitanţeiseria AA nr.68767/21.03.2007, prin care se dovedeşte că s-a achitat decătre acesta taxă judiciară de timbru în sumă de 2.514 lei, pentru dosarulnr.2323/109/2006 (f.210 dosar recurs), care coincide în cuantum cu ceapusă în vedere de câtre instanţă recurentului-pârât, prin apărător, înşedinţa publică din 4 iunie 2007 (f.186 - dosar recurs).
În consecinţă, cum recurentul-pârât s-a conformat obligaţieide plată a taxei de timbru întocmai celei puse în vedere de către instanţă,excepţia insuficienţei timbrării a recursului de faţă este neîntemeiată,urmând a fi respinsă, atâta timp cât nu se impune aplicarea dispoziţiilorart.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Se verifică însă, în parte, excepţia de nulitate absolută amotivelor de recurs cuprinse în Precizări" la recursul iniţial declarat derecurentul-pârât H.J., excepţie ridicată de apărătorul recurentului-reclamant H.E., întemeiată în drept pe dispoziţiile art.3021 alin.1 lit.c Codprocedură civilă.
Într-adevăr, dispoziţiile art.3021 alin.1 lit.c Cod procedurăcivilă, sancţionează cu nulitate, necuprinderea în cererea de recurs amotivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor,sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriuseparat.
Art.303 (1) Cod procedură civilă arată că Recursul se vamotiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs",iar prin alineatul 2 se precizează că Termenul pentru depunereamotivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-afăcut mai înainte".
În sfârşit, art.301 Cod procedură civilă statuează căTermenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacălegea nu dispune altfel"
Cercetând înscrisul de la filele 80-83 dosar recurs, Curteaconstată că recurentul-pârât H.J., a motivat recursul prin însăşi cererea derecurs, criticând hotărârea recurată pentru trei motive întemeiate în dreptpe dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă.
Nu sunt prezente în dosar alte înscrisuri prin care motivele derecurs să fie precizate printr-un memoriu separat, care oricum trebuiafăcut înăuntrul termenului de recurs.
Potrivit dovezii de la fila 73 dosar apel, hotărârea civilărecurată nr.746/14.11.2006, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fostcomunicată recurentului-pârât H.J.la Cabinet Avocat O.S.M., la data de15.02.2007, când a început să curgă termenul de recurs pentru aceastăparte, care potrivit art.101 (1) Cod procedură civilă expira în data de03.03.2007 (sâmbătă).
Având în vedere că dispoziţiile art.101 (5) Cod procedurăcivilă şi faptul că termenul din 03.03.2007, precum şi cel din data de04.03.2007 se sfârşeşte când serviciul este suspendat, acesta s-a prelungitpână la sfârşitul primei zile de lucru următoare, ultima zi de depunere amotivelor de recurs fiind cea care corespunde datei de 05.03.2007.
Prin urmare, numai motivele de recurs cuprinse în înscrisurilede la filele 80-83 sunt formulate în termen, iar în situaţia în carePrecizările" la recursul declarat împotriva deciziei civilenr.746/14.11.2006 pronunţată de Tribunalul Argeş, vor excede acestora,în baza art.3021 (1) lit.c Cod procedură civilă vor fi constatate nule, devreme ce respectivele Precizări" s-au depus direct în instanţă la data de07.05.2007, deci cu mult peste termenul legal de recurs (f.96-102 dosarrecurs).
Trecând la compararea motivelor de recurs cu Precizările" larecurs făcute de recurentul-pârât H.J., se constată următoarele:
În primul rând, în Precizările" la recurs, cele trei motive derecurs sunt întemeiate în drept pe dispoziţiile art.304 pct.9 Codprocedură civilă, eliminându-se astfel critica ce constituie obiectulprimului motiv de recurs din recursul iniţial, întemeiată în drept pedispoziţiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă prin care s-a pretins căexistă motive total străine de natura pricinii în hotărârea recurată".
Oricum, chiar rămânând la unica încadrare în drept a celortrei motive de recurs expuse în Precizările" la recursul iniţial, se constatăcă în cadrul acestora apar critici noi de nelegalitate a hotărârii recurate,privitoare la:
- critica referitoare la faptul că instanţa de apel a judecat cutotul altceva decât a cerut reclamantul în acţiunea sa (pagina 99 recurs);
- critica în sensul că, instanţa de apel a transformat acţiunea înrealizare formulată de către reclamant, într-o acţiune în constatare bazatăpe dispoziţiile art.111 Cod procedură civilă (pagina 100 recurs);
- critica în sensul că procesul ce constituie obiectul dosaruluide faţă nu a fost legată în mod obligatoriu cu toate părţile participante laîncheierea contractelor invocate în acţiune şi anume, în concret, nu a fostcitată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (actualaAutoritate pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S.).
Cum dezvoltarea lor nu face posibilă încadrarea într-unul dinmotivele iniţiale din recurs, nefiind totodată nici motive de ordinepublică care să poată fi invocate din oficiu de instanţa de recurs, cuobligaţia să le pună în dezbaterea părţilor (art.306 Cod procedură civilă),se constată că ele sunt motive noi de recurs care nu se regăsesc înconţinutul motivelor iniţiale de recurs, fiind lovite de nulitate potrivitart.3021 (1) lit.c Cod procedură civilă, făcând de prisos cercetareaacestora de către instanţă.
Trecând la analiza motivelor de recurs formulate în termenlegal, s-a constat că acestea sunt nefondate, astfel:
1. Nu se verifică critica întemeiată în drept pe dispoziţiileart.304 pct.7 Cod pr.civilă, întrucât considerentele hotărârii pronunţatede instanţa de apel nu sunt străine de natura pricinii.
Aceasta întrucât instanţa de apel prin considerentele sale aconstatat că în speţă se regăseşte coexistenţa celor două acte juridice, celpublic (încheiat între intimatul H.J. şi A.V.A.B) şi altul secret (mandatulfără reprezentare între părţi) şi a apreciat că din probele administratereiese cu certitudine acordul simulatoriu, care presupune că, mandatarulocult (intimatul) a acţionat în nume propriu, dar pe seama mandantuluisău (apelantul).
Or, prin modificarea de acţiune, reclamantul H.E., înmotivarea acesteia a pretins că pârâtul H.J., a acţionat ca mandatar al săuatunci când a achiziţionat la licitaţie bunurile deduse judecăţii, urmând caulterior să transfere dreptul de proprietate, această stare de faptconstituind situaţia juridică cunoscută în literatura de specialitate subdenumirea de mandatul fără reprezentare sau convenţia de prete-nom(f.29 dosar fond).
Motivarea hotărârii instanţei de fond este clară, precisă, ea nuse rezumă la înşiruire de fapte şi argumente, ci se referă la probeleadministrate în cauză, fiind în concordanţă cu acestea, răspunzând în faptşi în drept la toate pretenţiile formulate de către părţi.
De aceea, hotărârea instanţei de apel nu cuprindeconsiderente străine pricinii de faţă, aşa cum se pretinde prin acest motivde recurs.
Instanţa de apel, prin considerentele hotărârii, urmăreştedacă în speţă este dovedită existenţa mandatului dat de reclamantpârâtului de a cumpăra în numele lui, mai întâi dacă sunt întrunitecerinţele dispoziţiilor art.1197 Cod civil, după care apreciază că procesulverbal al adunării generale din 8 martie 2004, întruneşte cele trei condiţiiale acestui text de lege şi că acest documente este un început de dovadăscrisă, ceea ce face posibilă administrarea probei cu martori încompletarea acestuia (f.71 dosar apel).
Valorificând apoi probele testimoniale, instanţa de apel aapreciat că în speţă se regăseşte coexistenţa a două acte juridice: celpublic (încheiat între intimat şi AVAB) şi actul secret (mandatul fărăreprezentare între părţi-fila 71 verso, 72 dosar apel).
Cum din considerentele de mai sus rezultă cu prisosinţă căhotărârea tribunalului nu cuprinde considerente străine de natura pricinii,acest motiv este nefondat.
Întrucât, totuşi, în primul motiv din recursul iniţial alpârâtului se critică analiza necorespunzătoare de către instanţa de apel aînscrisurilor prezentate în traducere legalizată din limba germană, maiprecis a procesului verbal al Adunării Generale a Asociaţilor H.T.GMBH Germania din 08.03.2004 şi că din materialul probator nu sepoate reţine incidenţa unei simulaţii prin interpunere de persoane, criticireluate în primul şi cel de-al doilea motiv de recurs din precizărileulterioare, vor fi analizate şi se va răspunde prin considerente comune,după cum urmează.
Convenţia prete-nom este o simulaţie prin interpunere depersoane indiferent că persoana care contractează cu mandatarul oculteste sau nu părtaş la simulaţie, în ambele cazuri actul public consfinţeşteo situaţie juridică necorespunzătoare realităţii, şi deci este simulat, supusregimului juridic prevăzut de art.1175 Cod civil.
Raporturile dintre mandant şi mandatar fiind supuse regulilorde mandat, în mod corect instanţa de apel a reţinut că pentru a înlăturaaparenţa creată prin actul public, este necesar să se facă dovada simulaţieiprin actul juridic secret (real) - act scris sau început de dovadă scrisă(art.1197 Cod civil), fiind aplicabile şi dispoziţiile art.1198 Cod civil, carepermit utilizarea probei cu martori şi prezumţii dacă a existat oimposibilitate, fie şi morală, de a-şi procura o dovadă scrisă.
Simulaţia este o operaţie juridică care implică încheierea adouă contracte.
Primul contract, numit contraînscris, reprezintă voinţa reală apărţilor în care sunt precizate adevărate raporturi juridice pe care părţileînţeleg să le stabilească, dar îl ţin secret.
Acest prim contract, numit real şi secret, trebuie să fieanterior sau concomitent faţă de cel de-al doilea contract.
În privinţa validităţii sale, interesează data când a avut locconvenţia dintre părţi, în sens de operaţiune juridică (negotium) şi nudata când se redactează înscrisul doveditor, în sensul de instrumentum, încare s-a consemnat actul real şi secret, înscrisul doveditor putând firedactat ulterior datei la care a avut loc convenţia şi ulterior chiar dateicând se încheie cel de-al doilea contract.
În mod concret instanţa de apel a apreciat că procesul verbalal adunării generale din 08.03.2007 întruneşte cerinţele la care se referădispoziţiile art.1197 Cod civil, fiind un înscris sub semnătură privată, acărei provenienţă nu poate fi pusă la îndoială.
Totodată, acest înscris face verosimil faptul pretins, întrucâtla dosar există traducerea integrală a procesului verbal al AdunăriiGenerale a Asociaţilor Societăţii H.T. GMBH Germania din data de08.03.2004, realizată de S. E. K., traducător autorizat, în cuprinsulcăruia, respectiva pagină 4, pct.A, alin.1 este consemnată precizareaDl.H. transferă drepturile sale asupra terenurilor din Sacoş şiBanlocdeţinute în custodie pentru dl.H., împreună cu inventarulconform listei de inventar a licitatorului", ceea ce dovedeşte o legăturăîntre conţinutul discuţiilor din data de 08.03.2004 şi obiectul material alacţiunii de faţă (f.24 dosar apel).
Aşadar, acest început de dovadă scrisă nu se referă numai laterenuri cum eronat se susţine de către recurentul-pârât prin motivele derecurs, ci cuprinde obligaţia de transfer a pârâtului către reclamant ainventarului conform listei de inventar a licitaţiei.
Fiind stabilite corect aceste chestiuni de drept, bine instanţade apel a trecut la admiterea şi administrarea probei testimoniale,aplicând dispoziţiile legale ce constituie sediul materiei, respectivdispoziţiile art.1175, 1198, 1539 şi 1541 Cod civil, fiind în prezenţa uneisimulaţii prin interpunere de persoană.
Martorii au fost audiaţi după depunerea jurământului potrivitart.193 (1) Cod pr.civilă, iar în cazul în care nu spun adevărul săvârşescinfracţiunea de mărturie mincinoasă, părţile interesate având posibilitateasă formuleze plângere penală împotriva lor, în situaţia în care ar apreciacă unul/unii din martori a/au denaturat adevărul în relatările făcute.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu se verifică.
Nedepunerea jurământului de către traducătorul autorizatcare a realizat traducerea din limba germană cu prilejul audieriimartorului G.H.s-a datorat împrejurării că dispoziţiile art.206 Codpr.civilă, care impuneau obligativitatea depunerii jurământului de cătreexperţi, aplicabile şi traducătorilor prin efectul normei de trimitere de laart.142(1) Cod pr.civilă, reintroduse prin art.I, pct.67 din OUGnr.138/2005, au fost abrogate prin art.I pct.31 din Legea nr.219/2005.
Cum Legea nr.219/2005 a fost publicată în Monitorul Oficialnr.609/14.07.2005, deci înainte ca traducătorul autorizat să realizezetraducerea din limba germană cu prilejul audierii martorului G.H. (31octombrie 2006 - fila 50 - dosar apel), depunerea jurământuluitraducătorului autorizat S.A.R., nu mai era impusă de lege.
Având în vedere că ambele recursuri declarate de părţi au fostrespinse ca nefondate, s-au compensat şi cheltuielile de judecată avansateîn recurs de către acestea.Faţă de aceste considerente, în baza art.312(1) Cod pr.civilă, au fostrespinse ambele recursuri, ca neîntemeiate.
| ← Just titlu pentru invocarea uzucapiunii de 10-20 de ani, conform... | LEGEA NR.10/2001. REGULI APLICABILE ÎN PRIVINŢA DOVEDIRII... → |
|---|
