C.A. Ploieşti, decizia nr. 2303 din 12 noiembrie 2002
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, curtea a constatat că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.Din probele administrate în cauză rezultă că la 15 mai 1962 a decedat G.M., de pe urma căruia, printre alte bunuri, a rămas şi o casă de locuit situată pe un teren în suprafaţă de 1268 mp aflat în localitatea C.G.M. a avut ca moştenitori pe G.N. şi pe N.O., mama reclamanţilor, ambii în calitate de descendenţi, iar la data de 5 iunie 1963 s-a emis de către notariatul de Stat Câmpina certificatul de moştenitor în care se menţionează că G.N. - fiu şi N.O. - fiică, au renunţat la succesiunea defunctului G.M., astfel că bunurile rămase de pe urma acestuia au fost preluate de stat, constatându-se astfelvacantă succesiunea.Acest certificat de moştenitor a fost constatat nul de către instanţa de fond în mod corect, întrucât din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că menţiunile din el referitoare la renunţarea la succesiune a fiilor defunctului sunt reale.Sub acest aspect, nu s-au depus la dosar declaraţiile de renunţare la succesiune din partea lui G.N. şi a lui N.O.Este adevărat că, din verificarea registrului de înscriere a renunţărilor la succesiune pe anul 1963, s-a constatat înregistrată declaraţia numitului G.N. privind succesiunea defunctului G.M., dar nu s-a identificat nici o declaraţie în acest sens făcută de N.O.Chiar dacă s-a făcut o atare menţiune în registru, declaraţia de renunţare nu a putut fi depusă la dosar, astfel că menţiunile din certificatul de moştenitor privind renunţarea la succesiune nu pot fi considerate ca reale.Pe de altă parte, rezultă în mod cert că fiul defunctului G.M., respectiv G.N., a acceptat succesiunea autorului său, întrucât acesta a locuit în imobilul succesoral până la momentul decesului său, intervenit în anul 1975, aspect ce rezultă din actele depuse la dosar, respectiv înştiinţarea emisă de fostul Sfat Popular Câmpina către moştenitorii lui G.M. din Câmpina, pentru plata impozitelor aferente imobilului.În condiţiile în care fiul defunctului, respectiv G.N., a locuit permanent în imobilul bun succesoral, a plătit impozitele pentru acesta, iar organul administrativ cunoştea existenţa acestui moştenitor, nu se putea emite certificatul de vacanţă succesorală, astfel că în mod corect instanţa de fond a apreciat că acest act s-a emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Decretul nr. 40/1953 şi, drept consecinţă, a constatat nulitatea lui.Fiind moştenitor al defunctului G.M., prin acceptarea cel puţin tacită a moştenirii şi culegând moştenirea defunctului, averea pe care a cules-o revine în mod firesc şi legal autoarei reclamanţilor care, la rândul ei, este moştenitoarea acceptantă a acestuia, conform certificatului de moştenitor eliberat la 18 iulie 1975, motive pentru care acţiunea formulată de reclamant a fost corect admisă de judecătorie.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Vacanţă succesorală Certificat de vacanţă succesorală emis cu încălcarea dispoziţiilor Decretului nr 40 din 1953
