Decizie Curtea de Apel Cluj. Proprietate industrială. Mărci. Medicament Simvastatina.
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 194/A/2011 Şedinţa publică din 24 martie 2011 Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunţare - apelul declarat de reclamanta SC A. SA I. împotriva sentinţei nr. 784 din 17 septembrie 2010 a Tribunalului C., pronunţată în dosarul nr. (...), privind şi pe intimata SC T. SA, având ca obiect marcă.
Se constată că, la data de 21 martie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanţei, din partea pârâtei intimate SC T. SA concluzii scrise.
La data de 22 martie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanţei, din partea reclamantei apelante SC A. SA, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă a termenului din 17 martie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunţarea pentru data de 24 martie 2011.
C U R T E A
Prin sentinţa civilă nr. 784 din 17 septembrie 2010 a Tribunalului C., pronunţată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S. T. S., a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta S. A. S. I. în contradictoriu cu pârâta S. T. S. C.-N., având ca obiect drept de proprietate intelectuală - marcă, fiind respinsă cererea pârâtei pentru obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
P. a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, la termenul de judecată din data de 11 iunie 2010, reprezentantul pârâtei S. T. S. a depus la dosarul cauzei Certificatul de înregistrare a mărcii nr. 86139, eliberat de O. de S. pentru Invenţii şi Mărci, din care rezultă că a fost înregistrată marca RANVOR, durata de protecţie a mărcii fiind de 10 ani începând de la data de (...). Conform certificatului menţionat, titularul mărcii este S. T. S.
Tribunalul a reţinut, de asemenea, că, prin adresele nr. 6657-6660/(...), eliberate de Ministerul Sănătăţii, A. N. a M., i s-a comunicat pârâtei S. T. S. că, pentru produsul S. de 5 mg, 10 mg., 20 mg. Şi 40 mg. comprimate filmate (simvastatină), aflat în procedură de reînnoire a autorizaţiei de punere pe piaţă, a fost aprobată variaţia de tip I. referitoare la schimbarea denumirii medicamentului în R.. Din cuprinsul aceleiaşi adrese, rezultă că deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă este R. (U.K.) L., Marea Britanie.
Pârâta a depus la dosarul cauzei şi documente justificative, respectiv facturi, din care rezultă importul medicamentului sub noua denumire, ambalajul şi prospectul medicamentului comercializat sub denumirea R. (Simvastatină).
Rezultă, din cele expuse, că pârâta este titulara mărcii R. încă din data de (...). Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de (...), iar, după depunerea şi comunicarea înscrisurilor examinate mai sus, cu privire la importul şi comercializarea medicamentului sub noua denumire, reclamanta nu a solicitat administrarea altor probe în cauză.
Din actele dosarului, nu rezultă că, după momentul investirii instanţei pârâta ar mai fi comercializat medicamentul cu substanţa activă arătată sub denumirea de S. (cele două bonuri fiscale depuse de reclamantă sunt din data de (...)), iar, în ceea ce priveşte susţinerile pârâtei în sensul că, în prezent nu mai este utilizată această din urmă denumirea, aceste susţineri nu au fost contestate de către reclamantă. De altfel, este de remarcat şi faptul că reclamanta a arătat în scriptele depuse la dosarul cauzei că, anterior sesizării instanţei, au existat discuţii între părţi în vederea reglementării denumirii medicamentului, iar în cursul judecăţii, pârâta a solicitat acordarea unor termene în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, ceea ce nu s-a realizat.
Rezultă, astfel, din probele administrate, că pârâta nu comercializează, la data soluţionării cauzei, medicamentul sub denumirea S., motiv pentru care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. În condiţiile în care nu se poate stabili dacă perioada de comercializare a aceluiaşi medicament s-a realizat şi după sesizarea instanţei, având în vedere faptul că, la acea dată, pârâta era deja titulara mărcii R., instanţa nu a pronunţat respingerea acţiunii ca lipsită de obiect. P. aceleaşi motive, însă, nu au fost acordate cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, iar, în privinţa pârâtei, referitor la solicitarea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a reţinut că actele doveditoare ale noii denumiri au fost depuse la dosar şi comunicate reprezentantului reclamantei doar la termenul menţionat, respectiv 11 iunie 2010, astfel încât nu se poate reţine culpa procesuală a reclamantei pentru promovarea acţiunii.
Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S. T. S., deoarece, conform Autorizaţiei de punere pe piaţă eliberată de A. N. a M. pentru medicamentul S., pârâta este indicată ca fiind producător responsabil de eliberarea seriei de produs finit.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acţiunii, cu cheltuieli de judecată în toate instanţele.
În motivarea apelului ei, reclamanta învederează că prima instanţă şi-a întemeiat hotărârea pe prezumţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1199 C. civil, apreciind în mod nejustificat că înregistrarea mărcii RANVOR de către pârâtă şi simplele susţineri ale acestei dovedesc împrejurarea că nu mai utilizează denumirea S. pentru medicamentul Simvastatina.
În realitate, inclusiv după pronunţarea sentinţei, reclamanta a comercializat în datele de (...) şi (...), în 13 farmacii din diferite localităţi, medicamentul S., produs şi comercializat de către pârâtă, în doze de 10 mg şi 20 mg, depunând, în apel copiile bonurilor fiscale, ceea de dovedeşte utilizarea mărcii S. de către pârâtă şi după înregistrarea mărcii RANVOR, pârâta nedepunând la dosar dovezi privind retragerea de pe piaţă a
produselor cu această denumire, rezumându-se doar să afirme că nu mai comercializează produsul.
Sentinţa tribunalului este nelegală şi pentru că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât pârâta a recunoscut că a utilizat în activităţile sale comerciale denumirea S., încălcând dreptul de proprietate industrială a reclamantei asupra mărcii SIMCOR, solicitând respingerea acţiunii ca lipsită de obiect, iar instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată, pronunţând o hotărâre în care dă mai mult decât i s-a cerut.
Pârâta intimată nu a depus la dosar întâmpinare, acordându-se un termen de judecată pentru studierea motivelor de apel la data de (...), iar apoi formulându-se o cerere de amânare pe motiv de boală a avocatului, încuviinţată de instanţă, aşa cum rezultă din încheierea şedinţei publice din (...), la termenul din (...) reprezentantul pârâtei punând concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
În apel, a fost formulată o cerere intervenţie accesorie în favoarea pârâtei intimate de către SC R. L. L. - I., ce a fost încuviinţată în principiu de instanţa de apel, în temeiul art. 51 şi 52 Cod proc. civ., aşa cum rezultă din încheierea şedinţei publice din (...), fiind comunicată părţilor.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, având în vedere şi probele noi administrate în apel, în temeiul art. 292 alin. 1 şi 295 Cod proc.civ., curtea apreciază că acesta este parţial fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prin cererea iniţială de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei să interzică pârâtei utilizarea mărcii S. în oricare dintre activităţile sale şi, în principal, să interzică următoarele acte: aplicarea denumirii S. pe produse sau pe ambalaje, oferirea, comercializarea sau deţinerea de produse purtând marca S., importul şi exportul produselor purtând denumirea S., utilizarea denumirii S. pe documente, utilizarea denumirii S. pentru publicitate (f. 3 dosar nr. (...) al Tribunalului C.), în realitate, enumerând activităţile prevăzute de art. 36 alin. 3 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice republicată, a căror interzicere poate fi solicitată de titularul mărcii, „în special” spune actul normativ.
Prima instanţă a respins acţiunea pe motiv că nu a fost dovedită de către reclamantă desfăşurarea acestor activităţi sau a altora în legătură cu utilizarea mărcii de către pârâtă.
În apel, au fost depuse bonuri fiscale, cu date ulterioare pronunţării hotărârii obiect al apelului, din care rezultă comercializarea în farmacii a produsului S., în doze de 10 mg şi, respectiv, 20 mg (f. 11 dosar curte).
În virtutea rolului activ prev. de art. 129 alin. 5 Cod proc. civ., curtea a pus în discuţia reprezentantului reclamantei apelante necesitatea suplimentării probaţiunii, în sensul de a se efectua o adresă la farmaciile menţionate pe bonurile fiscale depuse la dosar, pentru a se verifica data la care au cumpărat produsul S. şi denumirea furnizorului, aşa cum rezultă din încheierea şedinţei publice din (...) (f. 83), însă acesta a arătat că proba nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care pârâta avea obligaţia de a întocmi adrese către farmaciile cărora le-a livrat produsul şi de a retrage produsele de pe piaţă.
Copia înscrisurilor a fost comunicată reprezentantului pârâtei la termenul de judecată din (...) (f. 16), iar acesta a solicitat un termen pentru a-şi exprima punctul de vedere, însă a lipsit la termenul acordat, respectiv la cel din (...), iar, la ultimul termen de judecată, a arătat doar că proba nu este relevantă, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada comercializării
produsului după înregistrarea cererii de chemare în judecată, iar retragerea de pe piaţă nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, prin concluziile pe fond, iar apoi cele scrise, arătând că se impunea depunerea ambalajelor pentru verificarea producătorului, a datei fabricaţiei, etc., aceste elemente nerezultând din bonurile fiscale depuse la dosar.
Raportat la probele noi administrate în apel, curtea apreciază că reclamanta a făcut dovada împrejurării că produsul marca S. este în continuare comercializat în farmacii, deci că pârâta nu a retras acest produs de pe piaţă.
Pârâta s-a apărat invocând împrejurarea că nu s-a dovedit că ea ar fi producătorul medicamentelor marca S. indicate pe bonurile fiscale, fără, însă, a face dovada faptului că există un alt producător al aceluiaşi medicament, sub aceeaşi denumire, ceea ce, de altfel, nu a susţinut vreodată pe parcursul procesului. De altfel, se poate observa că, deşi i s-a acordat un termen de judecată pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra înscrisurilor depuse în recurs, nu a făcut acest lucru în termenul acordat, solicitând amânarea pe motiv de boală a avocatului, adeverinţa medicală referindu-se la perioada 16-21 februarie (f. 18), în condiţiile în care termenul a fost acordat la data de (...), neformulând vreo cerere anterioară termenului din (...) acordat tocmai pentru pregătirea apărării, în condiţiile în care nu a depus nici întâmpinare, astfel că simpla afirmaţie în sensul că există şi alţi producători, nesusţinută de probe, reprezintă un exerciţiu abuziv al drepturilor procesuale în sensul art. 723 Cod proc. civ., cu atât mai mult cu cât instanţa a pus în discuţie, în virtutea rolului activ, la termenul de judecată din (...), necesitatea suplimentării probaţiunii, neimpunându-se, astfel, amânarea cauzei în vederea suplimentării probaţiunii.
Aşadar, din înscrisurile depuse în apel, rezultă că pârâta nu a retras produsul de pe piaţă. Apărarea ei, în sensul că reclamanta nu ar fi solicitat acest lucru prin cererea de chemare în judecată, nu subzistă, câtă vreme, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei să interzică pârâtei utilizarea denumirii S. în oricare dintre activităţile sale, ceea ce include inclusiv obligaţia pârâtei de a retrage produsele de piaţă.
În temeiul art. 296 Cod proc.civ., din considerentele arătate, apelul reclamantei va fi admis în parte şi sentinţa apelată schimbată, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării pârâtei la retragerea de pe piaţa din România a produsului marca S., celelalte activităţi indicate în cererea de chemare în judecată sau alte activităţi de utilizare a mărcii după înregistrarea cererii de chemare în judecată nefiind dovedite nici în apel.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 298 raportat la art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., pârâta intimată va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4189 lei în toate instanţele, reprezentând cheltuieli de cazare şi de transport ale consilierului juridic al reclamantei apelante.
Acţiunea urmând să fie admisă doar în parte, cererea de intervenţie accesorie, vizând activităţile de utilizare a mărcii de către pârâtă care nu au fost dovedite, urmează a fi admisă, însă nu vor fi acordate cheltuieli de judecată intervenientului accesoriu, nu numai pentru că acesta nu le-a solicitat, ci şi pentru că cheltuielile pentru apărarea făcută de acesta părţii în favoarea căreia a intervenit nu pot fi imputate părţii adverse.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de reclamanta SC A. SA I. împotriva sentinţei civile numărul 748 din 17 septembrie 2010 a Tribunalului C., pronunţată în dosarul numărul (...), pe care o schimbă parţial, în sensul că admite în parte acţiunea civilă exercitată de reclamantă împotriva pârâtei SC T. SA C.-N. şi, în consecinţă:
Obligă pârâta să retragă de pe piaţa din România produsul marca S..
Admite cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei formulată de SC R. L. L. - I.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4189 lei, în toate instanţele.
Definitivă şi executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 24 martie 2011.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. A. C. ANA I. C. B.
Red. CAA dact. GC 4 ex/(...)
Jud. primă instanţă: E. Litus
| Sentința civilă nr. 1/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
