Decizia civilă nr. 156/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 156
Ședința publică din data de 19 februarie 2013 Completul este compus din:
Președinte: DP, judecător Judecător: L. M. T. Judecător: C. N. C.
Grefier: V. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea C. B., cu sediul în localitatea B., nr.60, județul Sălaj, împotriva Încheierii civile nr.2257/C pronunțată de Judecătoria Zalău la data de 27 noiembrie 2012 în dosarul nr._, având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei creditoare, avocat Gozman M. (împuternicire avocațială - fila 4), lipsă fiind intimatul petent B. E. J. C. R. G. și intimata debitoare S.
V. Com S. C. -S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.159 1 Cod procedură civilă, se declară competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investită.
Constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecința admiterii cererii de încuviințare a executării silite. Susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Instanța, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, consideră că dosarul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 2257/C pronunțată de Judecătoria Zalău la data de 27 noiembrie 2012 a fost respinsă ca nefondată cererea de încuviințare a executării silite înaintată de către petentul B. E. J. C. R. G. și formulată de către creditoarea C. B., reprezentată prin primar R. SA
, împotriva debitoarei S. V. COM SRL în baza titlului executoriu nr. 2455 din data de_ emis în baza prevederilor art. 141 din OG nr. 92/2003.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Z. în data de_, petentul
B. executorului judecătoresc C. R. G. a solicitat încuviințarea executării silite asupra tuturor bunurilor mobile și imobile precum și asupra tuturor veniturilor prezente și viitoare realizate de către debitorul S. V. Com S., executare pornită de creditoarea C. B. în baza titlului executoriu nr.2455/_ cu privire la suma de 18.528 lei la care se adaugă cheltuielile ocazionate de executarea silită.
Analizând înscrisurile depuse la dosar instanța de fond a reținut că în cauză s-a solicitat de către petent încuviințarea executării silite a unui înscris intitulat titlu executoriu emis de către creditoarea C. B. cu privire la care se arată în chiar în cuprinsul acestuia faptul că reprezintă titlu executoriu în baza prevederilor art.141 din O.G.92/2003 privind codul de procedură fiscală.
Instanța a constatat că acest înscris cuprinde un tabel al creanțelor bugetare reprezentând taxe și impozite precum și redevențe contract de concesiune înregistrate de debitorul S. SC V. Com S.
În conformitate cu art. 373¹ C.pr.civ.: « Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv. »
De asemenea, potrivit art. 372 C.pr.civ.: « Executarea silită se efectuează numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. » iar în baza art. 374¹ C.pr.civ.: » Înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie. »
Potrivit art.136 alin.3 din C.pr.fiscală.: "creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, provenite din venituri proprii și cele rezultate din raporturi juridice contractuale (…) se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod.";
Potrivit art.138 alin.1 din C.pr.fiscală: " Executarea silită se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali."; Iar potrivit alin.2 al acestui articol: "Executorul fiscal este împuternicit în fața debitorului și a terților prin legitimația de executor fiscal și delegația emisă de organul de executare silită.";
Potrivit art.141 C.pr.fisc.: ";Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
De asemenea, instanța a constatat că potrivit art.373 ind.1 alin.4 pct.1 din C.pr.civ: " Instanța poate respinge cerere de încuviințare a executării silite numai dacă: " cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat.";
Văzând aceste dispoziții legale instanța a reținut faptul că petentul, executor judecătoresc C. R. G. nu are calitate de executor fiscal, iar titlul executoriu nr.737/_ emis de către creditoarea C. B. în baza prevederilor art.141 C.pr.fisc. se pune în executare silită conform procedurii speciale reglementate de Codul de procedură fiscală și nu potrivit procedurii prevăzute de C.pr.civ.
Astfel, raportat la dispozițiile legale, instanța a reținut că înscrisurile depuse la dosar nu constituie titluri executorii ce îndeplinesc condițiile legale pentru a se dispune în baza lor încuviințarea executării silite de către instanța de judecată conform prevederilor art. 373¹ C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.373 ind.1 alin.4 pct.1 C.pr.civ. instanța a respins ca neîntemeiată cererea de încuviințare a executării silite înaintată de petentul B. executorului judecătoresc C. R. G. și formulată de creditoarea C. B. împotriva debitorului S. V. Com S. în baza titlului executoriu nr.2455/_ .
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs creditoarea C. B., reprezentantă prin primar solicitând casarea sentinței cu consecința admiterii cererii de încuviințare a executării silite astfel cum a solicitat executorul judecătoresc. În susținerea recursului s-a arătat că unitatea administrativ teritorială care are calitatea de creditor, respectiv C. B. nu are în organigrama angajați care să îndeplinească procedura de executare silită, iar aceasta activitate nu poate fi delegată altor persoane deoarece nu au pregătirea necesară. S-a arătat că dispozițiile art. 141 alin. 11 din OG nr. 92/2003 prevăd că instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul local care nu au organe de executare silită proprii transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local spre executare silită organelor fiscale ale unităților administrativ teritoriale sau după caz subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local";. Recurenta a menționat că în cauza de față chiar unitate administrativ teritorială nu are organe de executare silită proprii (executori fiscali) și nu are nici subdiviziuni proprii care la rândul lor să aibă organe de executare. În aceste condiții s-a învederat că este necesar să apeleze la procedura de drept comun pentru a realiza creanța pe care o are împotriva debitorului. S-a făcut referire la hotărâri judecătorești prin care s-a dispus încuviințarea executării silite de către instanțele de judecată și s-a solicitat admiterea recursului, creditoarea apreciind că nu are altă posibilitate în situația de față pentru a-și recupera creanța în sumă de peste 18.500 lei.
Analizând recursul prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 304/1 Cod Procedură Civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Z. în data de_, petentul
B. executorului judecătoresc C. R. G. a solicitat încuviințarea executării silite asupra tuturor bunurilor mobile și imobile precum și asupra tuturor veniturilor prezente și viitoare realizate de către debitorul S. V. Com S., executare pornită de creditoarea C. B. în baza titlului executoriu nr.2455/_
cu privire la suma de 18.528 lei la care se adaugă cheltuielile ocazionate de executarea silită.
Din cuprinsul înscrisului reiese că acesta constituie titlu executoriu în temeiul art. 141 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, suma de
18.528 lei constând în impozit clădire și impozit teren care nu ar fi fost achitat de către debitorul SC V. Com SRL.
T. apreciază că instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile legale în materia executării silite, reținând că în privința executării creanțelor bugetare Codul de procedură fiscală prevede o procedură specială, derogatorie de la procedura de drept comun prevăzută de Codul de procedură civilă. Spre deosebire de executarea silită de drept comun, specific executării silite a creanțelor fiscale este faptul că această fază a procedurii fiscale este pornită și se desfășoară de către organele fiscale fără încuviințarea altor organe ale statului, în speță instanța de judecată.
Executarea silită fiscală este guvernată de norme speciale nu doar sub aspectul competenței, dar și a demersurilor procedurale ce se impun. Astfel, în cazul începerii executării silite, în ceea ce privește creanțele fiscale, nu este necesară încuviințarea executării silite de către instanțele judecătorești, impusă de normele de drept comun-art. 373¹ C.pr.civ.
Prin urmare, solicitarea recurentei - creditoare C. B. de începere a executării silite în temeiul unui titlu executoriu fiscal, emis în baza OG nr.92/2003, adresată executorului judecătoresc C. R. care își îndeplinește atribuțiile în conformitate cu dispozițiile Legii nr.188/2000, excede prevederilor legale. Legiuitorul prin dispoziții speciale care derogă de cele generale a abilitat o altă persoană decât executorul judecătoresc să ducă la îndeplinire procedura de executare silită în materia valorificării creanțelor fiscale. Dispozițiile art. 373 ind.1 alin.4 din C.pr.civ. prevăd cazurile în care instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite, la punctul 1 fiind menționată situația în care cererea este de competența altui organ de executare decât cel sesizat.
Potrivit art.136 alin.2 C.pr.fiscală, organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să aducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura silită, iar potrivit art. 136 alin.4 aceste organe sunt denumite generic "organe de executare silită";.
Prin urmare, normele juridice privind administrarea și executarea creanțelor fiscale, printre acestea numărându-se și taxele și impozitele locale, sunt derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă, fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant.
Articolul 136^1 din OG nr. 92/2003 cu denumirea marginală "Reguli speciale privind executarea silită a creanțelor datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ- teritoriale ale municipiilor"; prevede în alineatul 1 următoarele: "Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să colaboreze și să efectueze procedura de executare silită a creanțelor fiscale datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ- teritoriale ale municipiilor.";
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate de creditoarea C. B., în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta împotriva încheierii civile nr. 2257 din_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. B., cu sediul în localitatea
B., nr.60, județul Sălaj, împotriva încheierii civile nr. 2257/C din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
DP | L. | M. C. N. | -C. V. | A. |
Red./Dact.L.M
2 ex/11 martie 2013 Jud. fond R. I. R.
| ← Decizia civilă nr. 258/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 513/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
