ICCJ. Decizia nr. 7978/2000. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7978
Dosar nr. 65/36/2000
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2007
Deliberând asupra recursurilor de faţă din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 121/C din 16 aprilie 2007 Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori, şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Consiliul local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar, precum şi de pârâta SC E. SA, sucursala de distribuţie Constanţa, în contradictoriu cu intimaţii D.E., D.A.F., I.C.G., C.R.M., I.L.A. şi C.T., împotriva sentinţei civile nr. 269 din 3 aprilie 2000 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că intimaţii reclamanţi şi-au dovedit calitatea de moştenitori ai fostului proprietar al imobilului din Constanţa, că acest imobil a fost preluat de stat fără titlul valabil, cu aplicarea greşită a Legii nr. 119/1948, deşi avea destinaţia de locuinţă şi că pârâta SC E. SA îl foloseşte fără titlu valabil.
În drept, a reţinut aplicabilitatea art. 480, art. 489 C. civ. şi a art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii.
1.Pârâta SC E. SA susţine, pe de o parte, că judecata apelului s-a făcut fără ca procedura de citare să fi fost legal îndeplinită, deoarece pentru termenul din 16 aprilie 2007 nu s-au emis citaţii, iar de la dosar lipseşte încheierea de şedinţă din data de 12 martie 2007, dată la care s-a discutat cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de reclamanţi.
În drept, recurenta îşi întemeiază acest motiv de recurs pe dispoziţiile art. 107, art. 153 şi art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pe fond, recurenta susţine că în mod nelegal curtea de apel a soluţionat cauza în temeiul dispoziţiilor de drept comun, în condiţiile în care părţile s-au judecat şi în temeiul Legii nr. 10/2001.
Numai în situaţia în care nu ar fi avut loc o astfel de judecată, s-ar fi aplicat dispoziţiile dreptului comun.
Recurenta îşi întemeiază această critică pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2.Pârâţii Consiliul local Constanţa şi municipiul Constanţa prin primar susţin că nici în apel nu s-a făcut dovada că reclamanţii au un drept de proprietate asupra imobilului revendicat şi că, totodată, acest imobil nu putea fi restituit în natură pentru că nu este liber.
Intimaţii nu au depus la dosar întâmpinare, dar au susţinut oral şi au depus la dosar şi concluzii scrise privind soluţia respingerii recursului ca nefondat.
Analizând Decizia atacată, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs invocat de pârâta SC E. SA este fondat, pentru următoarele considerente:
Judecata apelurilor a fost suspendată la data de 3 aprilie 2001, în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
La data de 12 februarie 2007 reclamanţii au solicitat repunerea cauzei pe rol şi, pentru discutarea acestei cereri, s-a fixat termen, cu citarea părţilor, la data de 12 martie 2007.
Contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă, încheierea din 12 martie 2007 a Curţii de Apel Constanţa se află la dosar, numai că a fost ataşată după Decizia recurată.
Verificând această încheiere de şedinţă, Înalta Curte constată că la termenul din 12 martie 2007 părţile au fost ascultate numai cu privire la cererea de repunere a cauzei pe rol, iar instanţa a rămas în pronunţare cu privire la această cerere.
Recurenta-pârâtă şi intimaţii-reclamanţi au puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte acordarea de către instanţa de apel a termenului fixat pentru 16 aprilie 2007 în cunoştinţa părţilor.
În timp ce recurenta susţine că acest termen a fost fixat de instanţă după ce a declarat dezbaterile închise, intimaţii susţin că au luat cunoştinţă de termen chiar în şedinţa din 12 martie 2007.
Punctul de vedere al recurentei este însă confirmat de conţinutul încheierii din 12 martie 2007, prin dispozitivul căreia s-a fixat termen la data de 16 aprilie 2007 şi s-a dispus citarea părţilor.
Aşadar, nu s-a menţionat că termenul se dă în cunoştinţa părţilor prezente la judecată sau reprezentate, conform art. 153 alin. (1) C. proc. civ., iar dispoziţia luată de curtea de apel referitoare la citarea părţilor nu face nicio distincţie, de unde se deduce că a vizat toate părţile din proces.
Cu toate acestea, părţile nu au fost citate pentru termenul din 16 aprilie 2007, citativul întocmit ulterior şi care nu poartă nicio semnătură cuprinzând menţiunea termenului în cunoştinţă, fără ca aceasta să corespundă încheierii de şedinţă care îl precede.
Prin urmare, termenul din 16 aprilie 2007, la care s-au judecat apelurile, nu a fost dat în cunoştinţă; pârâta-apelantă SC E. SA a lipsit la acest termen, nefiind citată, iar judecata s-a făcut faţă de ea cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 şi art. 107 C. proc. civ., ceea ce face incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În baza art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, ocazie cu care vor fi avute în vedere şi celelalte critici formulate pe fondul cauzei prin cele două cereri de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii SC D.F.E.E.E.E. Dobrogea S.A., Consiliul Local Constanţa şi municipiul Constanţa prin primar împotriva deciziei nr. 121 din 16 aprilie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4466/2000. Civil. Perimare. Recurs |
|---|
